Arhive etichetă: stele
Drumul înspre rost
Prin visul nostru singuratic, Ce-şi leapădă ades culoarea, Ne ţinem uneori de mână Când stelele sărută marea Lăsăm tăcerea să îşi facă Pe buze, tainic adăpost Şi depărtarea, dintr-o dată, Devine drum înspre un rost Mai răscolim prin amintire, Când … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat culoare, drum înspre un rost, mare, stele, vis
51 comentarii
Să nu frâng neştiut…
Îmi e teamă să strig printre oameni, sub stele, să nu-i doară prea mult, să nu scutur din ele ce în ei încă-i mut, praf din visele mele Îmi e milă să rup dintre oameni, pe cale,
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat alei, floare, praf, sa frang nestiut, sa plang, sa rup, stele, teama, vise
72 comentarii
Între anotimpuri
Te cert acum, deşi e seară, Sperând c-ai să mă ierţi la noapte, Te cert acum cât încă-i vară Şi nu mi-e ruginiu prin şoapte De ce-mi tot arzi mocnit prin gânduri Şi-mi tot trezeşti câte un dor, Tu n-ai … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat adieri, anotimpuri, campuri, cuiburi, primavara, soapte, stele, toamna, vara
62 comentarii
Presupunere
De-aş putea s-ajung la stele Ridicându-mă pe vârfuri N-aş mai căuta-n tăcere Înţelesuri printre rânduri Le-aş culege-n păr, în palmă Şi le-aş transforma-n cuvinte Să mă legene şi-adoarmă Pe aducerile-aminte Apoi le-aş pofti în casă Felinare să îi fie Gândului … Continuă lectura
Schiţă de răvaş
Pictor bătrân ce te ascunzi prin stele de veacuri, ani sau poate doar de-acum, îndură-te de noi şi-n viscolul din vreme schiţează o culoare că-n jur e numai scrum Aşează pânza lângă o fereastră ca să dispară lacrima-n lumină şi … Continuă lectura
Prizonier prin viaţă
Sunt prizonier fără zăbrele nici lacăte, nici lanţuri n-am călăul nemilos mi-e zarea răsfrântă dincolo de geam închis de eşti într-o chilie poţi evada sau poţi muri dar din constrângerea din tine ce sfâşii ca să poţi ieşi? strângi înserări, … Continuă lectura
Gând în apus
Mă leagănă amurgul pe braţe amorţite Ce-mi amintesc în treacăt de-o clipă de demult Când nu ştiam ce-i vina, regretul, renunţarea Şi m-agăţam cu viaţa de-un început de gând Mi-ai spus atunci că cerul e singura ta vamă Şi pân’ … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat adapost, agatam, amarul, amortite, amurgul, apus, buze, cer, cladit, dalba floare, desculta, gand, iarna, leagana, ler, mal de mare, munte, nectar, noapte, pasi, ploi, punte, risipi, sadit, soapta, stele, strivesc, taceri, valuri, vama, venirea, viata
48 comentarii
O bucată de cer şi-o felie de suflet…
Cât de uşor le este copiilor să se joace cu norii şi cât de permisivi sunt norii cu imaginţia lor fără limite! Parcă ar fi din plastilină. Se lasă modelaţi de licărirea din privirea lor jucăuşă şi nu protestează că … Continuă lectura
