Arhive etichetă: vant
Joc cu rime pentru doi
Ţi-aş vorbi uneori Despre oameni şi flori, Despre valuri şi mare, Despre fluturi în zare Ţi-aş şopti când şi când Despre cer şi pământ, Despre rău, despre bine, Despre tine şi mine Ţi-aş ghici în cafea Calea ta lângă-a mea, … Continuă lectura
Jurnal cu gânduri multe
Astăzi… dacă n-aş avea un calendar din genul celor mici, de birou, nu aş fi în stare să spun ce-i azi. Ieri n-a fost luni? Şi atunci, azi de ce e vineri? Nu e logic, altceva am învăţat la şcoală. … Continuă lectura
Cod galben de… gânduri
Dragă…, Ai văzut cât de hotărât e vântul în drumul lui peste întinderi? L-ai simţit? Cei pragmatici au dat coduri galbene. Vorbesc despre asta mai rece decât suflă el şi spun că „va avea intensificări care, în zonele montane, la … Continuă lectura
Inventându-l pe „doi”
Hai să inventăm vântul! Să avem pe braţele cui lăsa visele de doi în doi, din doi în noi, până când noi… noi ne trăim iubirea pară şi întreagă, fără să ne pese de furtuni care dărâmă iluzii şi sperie … Continuă lectura
Prognoză-n gânduri
Se anunţă ploaie, se zvoneşte vânt, Până mâine, totul ne va fi uitat, Am pus o eşarfă peste-acel cuvânt Agăţat de buze, de când ai plecat Ne răzbună norii, ne va fi furtună, Nu ieşi afară, totu-i părăsit, Îţi vor … Continuă lectura
Percepţii
Ţi se pare că râd când m-ascund în cuvânt Să îngrop în silabe tot ce nu pot rosti, Tot ce arde-n tăceri şi se pierde prin vânt, Toate nopţile albe tot mai reci şi pustii. Ţi se pare o glumă … Continuă lectura
Frânturi de risipire
Câteodată, numai câteodată, i se face frig de la prea mult şi prea intens vânt care-i risipeşte toate visele, aşa cum suflă copiii în păpădii şi le spulberă în mii de particule aproape invizibile. Noi, oamenii, nu ne punem dorinţe … Continuă lectura
Singurul de pe pământ
Spune-mi, dacă-ar fi să asistăm la un fel de tragedie şi ar fi luate de vânt -cuvintele- ca un gând, chiar şi dor, chiar şi suspin, şi dorinţă dar şi chin, şi-ar rămâne cuibărit, pe o frunză de salcâm, unul … Continuă lectura
Clipă hibernală
Şi iar loveşte vântul porţile închise, tresare o umbră a celor plecaţi, lumini nu-s prin case, sunt urme săpate de-ntoarceri în timp şi de ani regretaţi Aşteaptă la geam un strop de-amintire, ca o pâine rotundă aburind pe o masă, … Continuă lectura
Dialog alb-negru
– E luni azi, spuse – E senin azi, am răspuns. – Parcă mai frig ca ieri. Mai apăsat. – E la fel. Acelaşi cer. Aceleaşi grade. – Îhî. Şi totuşi mai aprig vântul. – Afară? Sau… – Ce-ai făcut … Continuă lectura