Anunțuri
Arhive pe categorii: Un fel de… Poezie
Un joc. De cuvinte
E prea târziu, iubire, să mai sperăm să fim eu-dulcea-ţi înflorire, tu-mugur de senin, eu-nopţile din vara ce ţi-a-nvelit visarea, tu-pas în doi cu viaţa, valsând cu aşteptarea. E prea târziu şi-i seară, e primăvara-n toi, s-a scuturat de floare … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat asteptare, iluzie, mugur, pas in doi, ploi, primavara, ratacit, senin, urama, veniri, viata
69 comentarii
Să nu ne doară seara…
Aprinde-ţi o ţigară şi hai să povestim, să nu băgăm de seamă când se va face seară, să presărăm cuvinte, aşa ca-n Fraţii Grimm, ca-n locul lor, pe buze, surâsuri să răsară. Tu să-mi vorbeşti de tine, eu să-ncălzesc odaia, … Continuă lectura
În timp ce tac…
Ascultă-mi tăcerea, numai ea îţi va spune mai frumos şi mai simplu tot ce nu ţi-am rostit în răstimpul acesta plin de ploi şi de viscol, de-ntuneric şi iarnă, şi de gând izgonit. Ascultă-mi tăcerea cum te strigă pe nume, … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat asculta, cale, casa, ceai, indulcit, obosit, pas, povesti de demult, tacere, veac
58 comentarii
Ce să fac?
Şi ce să fac acum, că-i primăvară? Să-mi pun o rochie-nflorată până jos, chiar dacă tot ce a îmbobocit pe-afară sunt flori de gheaţă fără de miros? Să-mi fac cercei din trei mărgăritare, să-mi pun la gât şirag de ghiocei, … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat amintire, cuvant, dorinte, fire, ghiocei, iarna, inflorata, intrupat, lacramioare, margaritare, martisoare, muguri, primavara, rochie
72 comentarii
Eu ţi-aş fi spus şi despre…
Ţi-aş fi vorbit despre poeme de-aş fi avut curaj mai mult dar simt că parcă de o vreme nici eu nu pot să mai ascult cum tace rima-ntre cuvinte sau cum suspină câte-un vers între aducerile-aminte ce dau silabelor un … Continuă lectura
Antonime-n rime
Ni se destramă visele-n ninsoare în iarna asta-a dorului de tine şi parcă nu a fost nicicând atât de mare dorinţa de-al zidi pe azi în mâine. Ne încălzim cu amăgiri de-o clipă şi punem peste umbre câte-un şal în … Continuă lectura
Un colţ de tăcere pe-o gură de rai
Dă-mi o bucată din liniştea care te-ascunde prin vreme şi te ţine captiv, s-o dau de pomană cui plânge de foame în colţul de viaţă… sau să o schimb pe două surâsuri şi-un semn de-ntrebare, pe câteva vorbe aduse de … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat batran, captiv, ceai, cer, colt, cuvant, evadat, foame, gura de rai, inserare, liniste, miez, prizonier, pumn de arginti, sorbi, tacere
49 comentarii
Se-ntorc zăpezi din drumul lor…
Îmi viscolesc păreri de rău ce-şi fac culcuş în gândul meu, iubire şi vise despre un a fost îşi caută un adăpost, prin mine. Cum să mai sper la primăveri când mi-a nins gerul peste ieri şi-i iarnă? Cum să … Continuă lectura
Ninsori peste visare
Îmi ninge-absurd prin vise cu vuiet şi cu noapte şi gânduri nerostite mi-au troienit sub pleoape. Haotic se destramă cuvintele pe buze şi-n fulgii de zăpadă se pierd tot mai confuze.
Mă primiţi şi anul ăsta?
Om bun, deschide larg poarta sau uită-o fereastră deschisă! Un gând a venit să-ţi colinde, să-i laşi o lumină aprinsă! De singură-ţi este-aşteptarea Bătrânului Moş din poveste, nu-i umple de lacrimi cărarea căci el, de departe, -ţi zâmbeşte. Să nu … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat batran, case, colinda, daruri, diamante, Mos, sarace, tinda
97 comentarii
