Arhive pe categorii: Un fel de… Poezie

Lasă-mi doar albul…

Dă-mi albul înapoi, nu-l ţine prizonier, Pătându-l fără milă cu umbre şi minciună, Ai dreptul la tăcere, am dreptul să îţi cer Să nu-mi iei din speranţă şi ultima fărâmă Dă-mi înapoi şi visul, oricum nu-ţi foloseşte, Tu n-ai ştiut … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , | 46 comentarii

Poveste la final de toamnă

E toamna gata de plecare, Mai face doar un scurt popas Prin frunze răvăşite-n cale, Să-şi ia un ultim „bun-rămas” Dar tu? Dar eu? E numai vânt Și-i doar tăcere între noi, Nu-i niciun semn, niciun cuvânt, Doar scrum care … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , | 45 comentarii

Poveste fără de punct

Cine să pună punctul poveştii de iubire, Cel care pleacă-n grabă, lăsând în urmă scrum, Sau cel care rămâne cu sufletul în palme, Pierdut în nerostire, iluzie şi fum? Şi-n fond, de ce s-ar pune, la ce-ar mai folosi Un … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , | 61 comentarii

Învaţă-mă să nu-mi mai pese…

Învaţă-mă păcatul nepăsării, Cum poţi să treci şi orb, şi surd, prin toamnă, Cum să îi smulgi o aripă visării Ştiind că zborul la abis condamnă Cum poţi privi spre raza de lumină, Ce-apare după ploile din noi, Găsindu-i chiar … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , | 51 comentarii

E toamnă iar…

E vremea când se ţes armonios Poveşti de doi, prin ploi, despre iubire, Şi străzile suspină zgomotos Sub frunze ce apasă-n amorţire Se strâng îndrăgostiţii sub castani, Râzând de tot ce cred c-o să se-ntâmple Peste o clipă, mâine, peste … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , | 64 comentarii

Visam, cândva, într-o toamnă…

Alo, iubite, e toamnă, E rătăcire prin ploi, Şi frunzele, uite, condamnă Copacii, şi-i lasă iar goi Alo, iubite, ne pierdem, De ram, de iubire, de noi, Şi nu mai e timp să mai credem Că vom îmblânzi depărtări

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , | 56 comentarii

Se scutură frunza de viaţă…

Ai văzut? Frunzele încep să se scuture de viaţă timide şi tăcute, de parcă n-ar vrea să tulbure, de parcă n-ar vrea să existe martori la devenirea asta în… aproape nimic. În tăcere se produc cele mai spectaculoase transformări. Au … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , | 44 comentarii

Ploi peste cuvinte

Îmi plouă-n idei şi cuvinte Un fel de potop fără leac Ce-mi seacă aduceri aminte Şi tot ce rămâne-i să tac Se-mbracă în picuri şi marea Şi totul e plin de nimic, Tăceri îmi inundă chemarea Şi nu are rost … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat | 84 comentarii

Voi ajunge curând…

Am plecat să te caut, nu ştiam ce să fac, Vizitul bătrân mi-a vândut un bilet, Drumul ăsta, mi-a spus, îmi va fi ca un leac, Vindecarea de viaţă, de o viaţă-o aştept Mi-a cerut doar răbdare, nu a vrut … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , | 52 comentarii

Nu tulbura tăcerea dintre noi!

Şşşşt, nu mă striga! Inspiră cuvintele care-şi deschid acum aripile, nu le da voie să-şi înceapă zborul, ar fi prea târziu, abia atunci ar fi prea târziu, acum încă se mai poate salva ceva din liniştea asta fără de sfârşit … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , | 52 comentarii