Arhive pe categorii: Un fel de… Poezie

Inventându-l pe „doi”

Hai să inventăm vântul! Să avem pe braţele cui lăsa visele de doi în doi, din doi în noi, până când noi… noi ne trăim iubirea pară şi întreagă, fără să ne pese de furtuni care dărâmă iluzii şi sperie … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , | 64 comentarii

Joacă prin toamnă

Am strâns din ploi ce-au picurat în palmă Şi, strop cu strop, mi-am plămădit o toamnă Să mă ascund sau să mă rătăcesc Căci, drept urmare, încă te iubesc Altfel, mi-ar fi uşor să râd, să cânt, Să mai abandonez … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , | 56 comentarii

Prognoză-n gânduri

Se anunţă ploaie, se zvoneşte vânt, Până mâine, totul ne va fi uitat, Am pus o eşarfă peste-acel cuvânt Agăţat de buze, de când ai plecat Ne răzbună norii, ne va fi furtună, Nu ieşi afară, totu-i părăsit, Îţi vor … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , | 67 comentarii

Dincolo de superstiţii…

Ce ghinion fantastic, la mine şi la tine, Să ne iubim şi-n toamnă, lipsiţi de-orice temei, Când totul se destramă şi-i ceaţă şi-s ruine, Nouă ne-aruncă seara feerie pe alei Ne mai întreabă unii, pe mine sau pe tine, De … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , | 69 comentarii

De-nceput de toamnă

Taci! Mai bine aşa decât vorbe şiroi De-o toamnă în care o clipă-am fost „noi”, Că toamna îţi lepezi speranţele-n ploi Şi-n toamnă te doare-mpărţirea la doi Aşa că taci! Mai bine aşa decât să te-aud Vorbind de o toamnă-ntâmplată … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , | 52 comentarii

O clipă sau o viaţă, e totuna

Mai lasă-mi o clipă să ajung pân’ la tine, E drum lung şi prin noapte e uşor să te pierzi, Toate străzile noastre de-amăgire sunt pline Şi de prea multă vară ai uitat să mă crezi Lasă-mi totuşi o oră … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , | 41 comentarii

Percepţii

Ţi se pare că râd când m-ascund în cuvânt Să îngrop în silabe tot ce nu pot rosti, Tot ce arde-n tăceri şi se pierde prin vânt, Toate nopţile albe tot mai reci şi pustii. Ţi se pare o glumă … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , | 55 comentarii

Frânturi de risipire

Câteodată, numai câteodată, i se face frig de la prea mult şi prea intens vânt care-i risipeşte toate visele, aşa cum suflă copiii în păpădii şi le spulberă în mii de particule aproape invizibile. Noi, oamenii, nu ne punem dorinţe … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , , | 60 comentarii

Evadare

Aş fugi chiar acum, aş fugi prin oraş Cu o torţă în mâini, să-mi fac loc prin mulţime, Printre trişti şi grăbiţi, printre umbre şi clovni Să mă creadă nebună, să se mire de mine Cei ce râd prea uşor, … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , | 47 comentarii

Atât să-i spuneţi

Vă rog, spuneţi-i muzei mele că o aştept. Atât să-i spuneţi, nimic mai mult. Oricum nu va asculta, oricum nu va vrea să audă, nu-i plac mesajele lungi, consistente, iar lamentările o fac să se îndepărteze şi mai mult. Nu-i … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , | 77 comentarii