Reclame
Arhive pe categorii: Un fel de… Poezie
Indiscreţie de toamnă
Tu ce faci cu atâta toamnă ce şi-a lăsat tristeţile pe prag şi a fugit, şi nimeni n-o condamnă că toate într-o clipă s-au uscat? Tu i-ai deschis? S-o las şi eu în casă, să-i fac un ceai, să o … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat casa, de toamna, indiscretie, prag, pustiu, ruginiu, toamna, vals
60 comentarii
Între anotimpuri
Te cert acum, deşi e seară, Sperând c-ai să mă ierţi la noapte, Te cert acum cât încă-i vară Şi nu mi-e ruginiu prin şoapte De ce-mi tot arzi mocnit prin gânduri Şi-mi tot trezeşti câte un dor, Tu n-ai … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat adieri, anotimpuri, campuri, cuiburi, primavara, soapte, stele, toamna, vara
62 comentarii
Plutiri spre nicăieri
Ala, bala, eşti pribeag prin viaţă, Rătăcire scurtă prin abis, Şi te joci, e încă dimineaţă, Paşii tăi prin basme se răsfaţă, Drumul ţi-este leagăn şi-i întins Ala, bala, calea ţi-e senină, Visător plutind spre efemer, Totul ţi se naşte … Continuă lectura
Ei, paşii mei
Paşii mei apasă asfaltul încins sau îngheţat, arzând sau tremurând, grăbindu-şi trecerea printre alţi paşi, fără să ştie spre unde sau dinspre ce se grăbesc, aproape de fiecare dată se grăbesc pentru că aşa ştiu ei să fie şi eu … Continuă lectura
Lumea mea e banală
Lumea ta e aşa… ca un fel de poveste, fără prinţi sau caleşti, fără fii de ‘mpărat, cu minuni de o zi şi iluzii mai dese şi c-un vis pentru care ai ceda un regat. Lumea ta e povestea fără … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat basm, calesti, lumea mea e banala, palate, planuri, poveste, printese, printi, razlete, zmei
49 comentarii
Dare de seamă
Sunt zile albe, nesfârşite, în care nefiresc îmi pierd cuvintele între cuvinte ce nu am cum să le rostesc. Şi-atunci, îmi iscălesc tăcerea în rime fără de fundal şi-i cer să lase printre rânduri un sens, dar sensu’-i în zadar. … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat aducere-aminte, cuvinte, dare de seama, felinar, in zadar, menirea, nefiresc, nesfarsite, nopti, pierd, randuri, rataceasca, sens, uitare, val, visare, zile
34 comentarii
Şi… ce dacă?
Plouă… obsesiv plouă şi compulsiv plouă, plouă bacovian… şi deja unii şi-au dat ochii peste cap clişeu, ieftin clişeu, obositor clişeu! aşa ş-ar spune şi asta i-ar spune dacă ar fi în faţa lor, dar ce bine că nu e … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat bacovia, conjugare, efemera, frenetic, imperativ singular, licente poetice, pleonasm, ploaie, ploua bacovian, plutire, tautologic
51 comentarii
Ce-ar fi dacă…?
Ce-ar fi dacă ţi-aş spune Că n-are niciun rost Să îi zidim tăcerii ‘n cuvinte adăpost? Şi oare ce-ar fi dacă -În loc de epilog- I-am inventa iubirii Un fel de decalog
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat adapost, ce-ar fi, cuvinte, ferestre deschise, frunzari, iubirii, sperantei, tacerii, zidi
46 comentarii
