Reclame
Arhive pe categorii: Un fel de… Poezie
Îmi tace cuvântul. Eu ce să fac?
Aleargă cuvântul! Prin vene-mi aleargă, prin gânduri aleargă, de alb îi teamă şi pagina-i albă deci tac! Mă strânge cuvântul! De mână mă strânge, de braţe mă strânge, de tâmplă se-agaţă şi tâmpla-l răsfaţă deci tac! Reclame
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat alearga, buze, confuze, cuvant, doare, frange, fraze, joace, musca, protectoare, strange, tace
4 comentarii
Legenda din om
Ce grea trebuie să fie povara legendei purtată de umeri de om, om ca toţi oamenii, cu o singură frunte şi o singură inimă, cu un singur ritm al paşilor şi o singură gamă a plânsului! Nu oricui îi e … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat greutate, legenda, maretie, mutenie, oameni, om, povara, stralucire, strident, umeri
40 comentarii
Perfecţiunea imperfectului
Ieri, -unul tare îndepărtat, când azi nu era nici mâine, nici peste câteva zile, nici măcar un cândva ipotetic nu era pentru că nici nu exista pe graficul care-mi măsura timpul- când ştiam cine sunt -era simplu pe atunci, tot … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat catalog, drepte, elevi, imaginatie, imperfect, inexistent, inexistenta, joaca, linii, mana, maretia, nesigura, note, pefectiune, pereti, perfect, real, strambe, stramte, strivesc, vis
44 comentarii
Prea plin de prea nimic
Nu mai e timp de reciprocitate Nici în iubire, nici măcar în ură, Ne risipim cu generozitate Şi-apoi ne căutăm prin munţi de zgură. Nu mai e loc prin noi de-atâta noi, Prea plini suntem de toate câte-au fost, Tot … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat adaposteasca, cale, generozitate, iubire, pasi, pierduti, ploi, ramasi, rataciri, reciprocitate, resemnare, risipim, timp, ura
71 comentarii
Dulce resemnare
Dă-ne, Doamne,-un strop de ploaie, Să mai spele din ruşinea Mâinii-ntinse prin noroaie Ce hrănesc deşertăciunea! Pune şi un pic de soare La un capăt de tunel, Ca prin bezna-amăgitoare Să mai bâjbâim spre-un ţel! Au ajuns analfabeţii Să predea … Continuă lectura
Neputinţă
Cum să mai spun că-mi este dor Când flori de măr, rătăcitoare, Şi-au risipit, nepăsătoare, Petalele şi-acuma mor? Eu cărui glas să-i împrumut Dorinţa de-a striga chemarea Când cuiburi gem sub aşteptarea Zborului crud de început? Şi cărei lumi să … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat adancesc, crud, cuiburi, dor, flori de mar, gandului, inceput, inflorire, murmura, nepasatoare, neputinta, ratacitoare, soptire, stingher, tacerile, umbra, zbor
53 comentarii
Un joc. De cuvinte
E prea târziu, iubire, să mai sperăm să fim eu-dulcea-ţi înflorire, tu-mugur de senin, eu-nopţile din vara ce ţi-a-nvelit visarea, tu-pas în doi cu viaţa, valsând cu aşteptarea. E prea târziu şi-i seară, e primăvara-n toi, s-a scuturat de floare … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat asteptare, iluzie, mugur, pas in doi, ploi, primavara, ratacit, senin, urama, veniri, viata
71 comentarii
Să nu ne doară seara…
Aprinde-ţi o ţigară şi hai să povestim, să nu băgăm de seamă când se va face seară, să presărăm cuvinte, aşa ca-n Fraţii Grimm, ca-n locul lor, pe buze, surâsuri să răsară. Tu să-mi vorbeşti de tine, eu să-ncălzesc odaia, … Continuă lectura
În timp ce tac…
Ascultă-mi tăcerea, numai ea îţi va spune mai frumos şi mai simplu tot ce nu ţi-am rostit în răstimpul acesta plin de ploi şi de viscol, de-ntuneric şi iarnă, şi de gând izgonit. Ascultă-mi tăcerea cum te strigă pe nume, … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat asculta, cale, casa, ceai, indulcit, obosit, pas, povesti de demult, tacere, veac
58 comentarii
Ce să fac?
Şi ce să fac acum, că-i primăvară? Să-mi pun o rochie-nflorată până jos, chiar dacă tot ce a îmbobocit pe-afară sunt flori de gheaţă fără de miros? Să-mi fac cercei din trei mărgăritare, să-mi pun la gât şirag de ghiocei, … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat amintire, cuvant, dorinte, fire, ghiocei, iarna, inflorata, intrupat, lacramioare, margaritare, martisoare, muguri, primavara, rochie
72 comentarii
