Reclame
Arhive pe categorii: Un fel de… Poezie
Inventându-l pe „doi”
Hai să inventăm vântul! Să avem pe braţele cui lăsa visele de doi în doi, din doi în noi, până când noi… noi ne trăim iubirea pară şi întreagă, fără să ne pese de furtuni care dărâmă iluzii şi sperie … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat culori, distante, doi, inventam, noi, ploi, toamna, vant
64 comentarii
Joacă prin toamnă
Am strâns din ploi ce-au picurat în palmă Şi, strop cu strop, mi-am plămădit o toamnă Să mă ascund sau să mă rătăcesc Căci, drept urmare, încă te iubesc Altfel, mi-ar fi uşor să râd, să cânt, Să mai abandonez … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat frunze, inevitabil, joaca prin toamna, ploi, pustiu, te iubesc, toamna
56 comentarii
Prognoză-n gânduri
Se anunţă ploaie, se zvoneşte vânt, Până mâine, totul ne va fi uitat, Am pus o eşarfă peste-acel cuvânt Agăţat de buze, de când ai plecat Ne răzbună norii, ne va fi furtună, Nu ieşi afară, totu-i părăsit, Îţi vor … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat cuvant, esarfa peste cuvant, fereastra, ganduri, ploi, prognoza, vant, zvoneste
67 comentarii
Dincolo de superstiţii…
Ce ghinion fantastic, la mine şi la tine, Să ne iubim şi-n toamnă, lipsiţi de-orice temei, Când totul se destramă şi-i ceaţă şi-s ruine, Nouă ne-aruncă seara feerie pe alei Ne mai întreabă unii, pe mine sau pe tine, De … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat destin, ghinion, ghioc, noroc, pisica neagră, scara, superstitii, toamna, trifoi
69 comentarii
De-nceput de toamnă
Taci! Mai bine aşa decât vorbe şiroi De-o toamnă în care o clipă-am fost „noi”, Că toamna îţi lepezi speranţele-n ploi Şi-n toamnă te doare-mpărţirea la doi Aşa că taci! Mai bine aşa decât să te-aud Vorbind de o toamnă-ntâmplată … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat amagiri, copaci goi, nevoi, ploi, taci, toamna, vise
52 comentarii
O clipă sau o viaţă, e totuna
Mai lasă-mi o clipă să ajung pân’ la tine, E drum lung şi prin noapte e uşor să te pierzi, Toate străzile noastre de-amăgire sunt pline Şi de prea multă vară ai uitat să mă crezi Lasă-mi totuşi o oră … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat a fost, amagire, dorinta pierduta, pline, rotocoale de fum, sa-l refacem pe noi, strazi, va fi, vara
41 comentarii
Percepţii
Ţi se pare că râd când m-ascund în cuvânt Să îngrop în silabe tot ce nu pot rosti, Tot ce arde-n tăceri şi se pierde prin vânt, Toate nopţile albe tot mai reci şi pustii. Ţi se pare o glumă … Continuă lectura
Frânturi de risipire
Câteodată, numai câteodată, i se face frig de la prea mult şi prea intens vânt care-i risipeşte toate visele, aşa cum suflă copiii în păpădii şi le spulberă în mii de particule aproape invizibile. Noi, oamenii, nu ne punem dorinţe … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat baloane de sapun, bucurie, curcubeu, dorinta, incredere, prag, puf de papadie, scuipa in san, sperante, vant, vise
60 comentarii
Evadare
Aş fugi chiar acum, aş fugi prin oraş Cu o torţă în mâini, să-mi fac loc prin mulţime, Printre trişti şi grăbiţi, printre umbre şi clovni Să mă creadă nebună, să se mire de mine Cei ce râd prea uşor, … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat as fugi, clovi, drum spre mine, evadare, oras, strazi, tortă, tristi
47 comentarii
Atât să-i spuneţi
Vă rog, spuneţi-i muzei mele că o aştept. Atât să-i spuneţi, nimic mai mult. Oricum nu va asculta, oricum nu va vrea să audă, nu-i plac mesajele lungi, consistente, iar lamentările o fac să se îndepărteze şi mai mult. Nu-i … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat asteptare, muza, nectar, nepasare, nuc batran, tresare, umbra
77 comentarii
