Arhive pe categorii: Un fel de… Poezie
E timpul să mergem…
Nu-i timp de reproşuri, e seară, Se pierde de frunză bătrânul salcâm, Din tot ce ne-am spus demult într-o vară Am luat o fărâmă, s-avem pentru drum. Nu ştiu spre unde, nu-mi pasă, Prin lume oricum e tot mai pustiu … Continuă lectura
Dacă…
Dacă nu aş fi văzut fluturii ce-ţi dorm sub pleoape, astăzi nu aş fi putut să te simt, şi-n gând, aproape Şi de n-aş fi auzit şoapta-ţi alintându-mi clipa, visul nu mi-ar fi fost zbor pierzându-şi, prin ploi, aripa
Era tot toamnă…
Îţi aminteşti…? Era tot toamnă Cu desfrunzire şi noroi Şi nu ştiam atunci ce-nseamnă Să numeri ploi din doi în doi Aveam un licăr în privire Purtai poveste la rever Legam dorinţele în fire ’mpletite până sus, la cer Nu … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat alei, amintesti, asurzea, condamna, desfrunzire, ingalbenire, ploi, salcami, strivire, toamna
57 comentarii
Pe cine-ai vrea aproape?
Pe cine-ai vrea aproape să-ţi învelească visul prea brusc şi prea devreme pierdut între păcate când vântul sau neantul i-or înteţi suspinul cin’ să-i aline dorul, să-l legene pe pleoape? Şopteşte-mi, ştii prea bine că n-am să dau de veste … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat amestecand, aproape, culori, irosim, ne pasa, neant, nuante, prag, secret, secunda, suspin, vis, zori
77 comentarii
Nu-i vinovată toamna
Nu-i vinovată toamna că străzile-s pustii, c-a ruginit pădurea şi tu-ai uitat să-mi vii şi nici că-n înserare ne-au ofilit pe buze cuvinte-abandonate în palma unei muze! Cu ce-i de vină ploaia ce picură iluzii c-am rătăcit cărarea umbrită de … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat autumnal, blamata, cuvantul, infrigurare, insingurare, ofilit, padure, ruginit, toamna, vinovata
49 comentarii
Toamna din gând
E toamnă peste tot în drumul meu De-acum, de ieri sau doar de-o veşnicie Un ram de gând, printre păreri de rău, S-a rătăcit de frunza-i ruginie Timide ploi, sub streaşina din gene, Se-adăpostesc să nu se piardă-n vânt Mai … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat betie, cuvant, gand, geamul dimineţii, gene, gutuie, iluzii, pareri de rau, ploi, se coc, streasina, stridente, susura, timide, toamna
51 comentarii
Cum să scriu?
Ce să scriu? Ce cuvinte-ar putea cel mai bine Să se-aşeze aici, să vorbescă de mine Cea de ieri -ce-nvelea în tăceri rătăciri- Cea din zori -ce-ndulcea în cafea nerostiri- Cea de-acum -ce se-ascunde-n perdele de fum şi-mpleteşte păreri din … Continuă lectura
Închide vara asta undeva…
Adună-ntr-o clepsidră vara asta Să o întorci când îţi aduci aminte Închide uşa, ‘nchide şi fereastra Să nu laşi noaptea-n gânduri să îţi intre Priveşte-o apoi cum nefiresc îşi cerne Nisipul fin pe malul unei clipe Şi cum copii-ajunşi bătrâni- … Continuă lectura
Aproape… departe
Departe de zi şi aproape de seară Într-o aproape tomnatică şi nesigură vară După aproape un zbucium, o aproape tăcere Se simte aproape de-un gând-adiere Între aproape aici şi mult prea departe Un aproape senin e tot ce desparte Aproapele … Continuă lectura
