Arhive pe categorii: Un fel de… Poezie
E toamnă iar…
E vremea când se ţes armonios Poveşti de doi, prin ploi, despre iubire, Şi străzile suspină zgomotos Sub frunze ce apasă-n amorţire Se strâng îndrăgostiţii sub castani, Râzând de tot ce cred c-o să se-ntâmple Peste o clipă, mâine, peste … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat e toamnă iar, nebunii inocenţi, se ţes aromonios
63 comentarii
Visam, cândva, într-o toamnă…
Alo, iubite, e toamnă, E rătăcire prin ploi, Şi frunzele, uite, condamnă Copacii, şi-i lasă iar goi Alo, iubite, ne pierdem, De ram, de iubire, de noi, Şi nu mai e timp să mai credem Că vom îmblânzi depărtări
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat confuzi, ram straini, resemnati, telefon, toamna
56 comentarii
Se scutură frunza de viaţă…
Ai văzut? Frunzele încep să se scuture de viaţă timide şi tăcute, de parcă n-ar vrea să tulbure, de parcă n-ar vrea să existe martori la devenirea asta în… aproape nimic. În tăcere se produc cele mai spectaculoase transformări. Au … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat devenire, neant, oamenii, picura, se scutura frunza de viaţă
44 comentarii
Ploi peste cuvinte
Îmi plouă-n idei şi cuvinte Un fel de potop fără leac Ce-mi seacă aduceri aminte Şi tot ce rămâne-i să tac Se-mbracă în picuri şi marea Şi totul e plin de nimic, Tăceri îmi inundă chemarea Şi nu are rost … Continuă lectura
Voi ajunge curând…
Am plecat să te caut, nu ştiam ce să fac, Vizitul bătrân mi-a vândut un bilet, Drumul ăsta, mi-a spus, îmi va fi ca un leac, Vindecarea de viaţă, de o viaţă-o aştept Mi-a cerut doar răbdare, nu a vrut … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat am plecat să te caut, drum, leac, plata, vindecare, vizitiu, voi ajunge curând
51 comentarii
Nu tulbura tăcerea dintre noi!
Şşşşt, nu mă striga! Inspiră cuvintele care-şi deschid acum aripile, nu le da voie să-şi înceapă zborul, ar fi prea târziu, abia atunci ar fi prea târziu, acum încă se mai poate salva ceva din liniştea asta fără de sfârşit … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat de la începutul lumii, nu tulbura tăcerea, tăcere între noi, visând separat la numărul pereche
52 comentarii
Neputinţa unui vers
Dacă-aş putea, ţi-aş scrie în fiecare zi, Eşti parte din esenţa şi sensul lui a fi, Dar ce mai este oare de spus despre iubire -Poveste-nchipuită de mine şi de tine-? S-au spus aproape toate, s-a plâns aproape tot, Aş … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat dacă-aş putea, neputinţa unui vers, ţi-aş scrie
52 comentarii
Luna s-a urcat pe scări…
Vă rog, Nu-i daţi drumul de-acolo, Lăsaţi-o puţin mai în jos, Nu mult, mă ridic eu pe vârfuri, S-ajung, de-un secret s-o descos! Aş vrea şi să-i spun la ureche Din viaţă, de mine, de dor, Cuvinte ce nu-şi au … Continuă lectura
Mi-e simplu cu tine în gând
Mi-e simplu să-ţi spun te iubesc Când vântul acoperă şoapte Şi pot să mă-ascund cât păzesc Speranţe, pe pragul de noapte Mi-e dor să-ţi mai spun că mi-e dor Când ploi rătăcesc pe afară, Dar poate mi-ar fi mai uşor … Continuă lectura
