Arhive pe categorii: Un fel de… Poezie
Un clovn, atâta sunt
Sunt doar un clovn cu zâmbetul de sticlă, Jonglez cu nopţi şi mă arunc în zile, Dar uneori, mi se mai face frică De mine, rătăcindu-mă de mine Am amintiri ascunse-n buzunare Dintr-un bătrân şi prăfuit acum, Şi-atunci când râsul … Continuă lectura
În loc de tăcere…
Azi nu îţi scriu, căci azi mi-e ros cuvântul De amăgiri, de ploi şi de minciună, Şi fără el, nici aripi n-are gândul Ce-ar fi răzbit şi singur prin furtună I s-au tocit la coate multe vise Ce-au învăţat, înt-un … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
60 comentarii
Între petic de cer şi petic de pământ
Undeva, într-un colţ de lume, pe un petic de pământ, o mamă îşi plânge fiul şi unii îi spun să se liniştească, să fie puternică, pentru că trebuie să fie, şi să nu mai plângă. În acelaşi colţ de lume, … Continuă lectura
Irosire…
Nu mai pot să te-aud, n-are rost să mă strigi, Sunt plecată s-adun amăgiri în buchet, Despre tot timpul ăsta cât ţi-am fost pe aici Şi-am crezut când spuneai că-ţi doreşti să te-aştept A trecut de atunci cât un veac … Continuă lectura
Timp ce ne rămâne mic
Ne rămâne timpul mic, prieteni! Nu ne mai cuprinde la încheieturi, ne lasă cu genunchii pe-afară, duruţi de-atâtea neveniri, juliţi de câte-au fost plecări. Umblăm prin noi cu tâmplele dezgolite şi cu însingurările dezvelite, fără pudoare şi fără de mângâiere, … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat ne strânge timpul, prieteni, timp ce ne ramane mic
52 comentarii
Războaiele se poartă-n noi
A fost cândva și pace-n lume, În oameni însă… tot război, Și-n loc de arme, au fost cuvinte Ce-au smuls, flămând, bucăți din noi Nu e de vină nicio luptă Că suntem triști, că suntem răi, Că nimeni nu ne … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat lume, pace, razboi, războaiele se poartă-n noi, suflet în cârje
81 comentarii
Mi-e dor să-mi fie dor
Mi-e dor să îţi pot spune că mi-e dor Şi să m-alint, crezând că îmi va trece, Să m-amăgesc că visele nu mor, Doar se ascund pentru-a se reculege Mi-e dor să îţi pot scrie despre dor Şi despre tot … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
52 comentarii
Lasă-mi doar albul…
Dă-mi albul înapoi, nu-l ţine prizonier, Pătându-l fără milă cu umbre şi minciună, Ai dreptul la tăcere, am dreptul să îţi cer Să nu-mi iei din speranţă şi ultima fărâmă Dă-mi înapoi şi visul, oricum nu-ţi foloseşte, Tu n-ai ştiut … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat atât îţi cer, curat, dă-mi albul înapoi, nepătat, oameni de zapada, prăpăd
46 comentarii
Poveste la final de toamnă
E toamna gata de plecare, Mai face doar un scurt popas Prin frunze răvăşite-n cale, Să-şi ia un ultim „bun-rămas” Dar tu? Dar eu? E numai vânt Și-i doar tăcere între noi, Nu-i niciun semn, niciun cuvânt, Doar scrum care … Continuă lectura
Poveste fără de punct
Cine să pună punctul poveştii de iubire, Cel care pleacă-n grabă, lăsând în urmă scrum, Sau cel care rămâne cu sufletul în palme, Pierdut în nerostire, iluzie şi fum? Şi-n fond, de ce s-ar pune, la ce-ar mai folosi Un … Continuă lectura
Poteci de dor 