Arhive pe categorii: Un fel de… Poezie

Stres la-nceput de toamnă

Eu nu-nţeleg de ce atâta stres Tocmai acum, când toamna ne inundă Aleile cu frunze, şi de vers, Cu ploi şi ruginiu, lumea abundă E timp de romantisme şi plăceri Satisfăcute-n vii, la degustare De struguri, mere, pere, dovlecei Ce … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , | 41 comentarii

Poezia potecistă reloaded

Când memoria e-n vacanţă, e bine să ai prieteni care să-ţi amintească, zicea un mare clasic despre care nu-mi amintesc nimic deci e foarte posibil să fiu eu clasicul ăla şi să fi inventat acum, pe loc, treaba asta. Dacă … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | 73 comentarii

Nimănui…

De ce-mi tot vii să răscoleşti Printre nespusele din rânduri, Când tu ai vrut să mi te şterg Brutal şi rece dintre gânduri? De ce-mi păşeşti pragul de dor, Lăsând vagi urme pe poteci, Şi-ţi este totul mai uşor Dacă … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | 39 comentarii

Un clovn, atâta sunt

Sunt doar un clovn cu zâmbetul de sticlă, Jonglez cu nopţi şi mă arunc în zile, Dar uneori, mi se mai face frică De mine, rătăcindu-mă de mine Am amintiri ascunse-n buzunare Dintr-un bătrân şi prăfuit acum, Şi-atunci când râsul … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat | 36 comentarii

În loc de tăcere…

Azi nu îţi scriu, căci azi mi-e ros cuvântul De amăgiri, de ploi şi de minciună, Şi fără el, nici aripi n-are gândul Ce-ar fi răzbit şi singur prin furtună I s-au tocit la coate multe vise Ce-au învăţat, înt-un … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | 60 comentarii

Între petic de cer şi petic de pământ

Undeva, într-un colţ de lume, pe un petic de pământ, o mamă îşi plânge fiul şi unii îi spun să se liniştească, să fie puternică, pentru că trebuie să fie, şi să nu mai plângă. În acelaşi colţ de lume, … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , | 26 comentarii

Irosire…

Nu mai pot să te-aud, n-are rost să mă strigi, Sunt plecată s-adun amăgiri în buchet, Despre tot timpul ăsta cât ţi-am fost pe aici Şi-am crezut când spuneai că-ţi doreşti să te-aştept A trecut de atunci cât un veac … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , | 40 comentarii

Timp ce ne rămâne mic

Ne rămâne timpul mic, prieteni! Nu ne mai cuprinde la încheieturi, ne lasă cu genunchii pe-afară, duruţi de-atâtea neveniri, juliţi de câte-au fost plecări. Umblăm prin noi cu tâmplele dezgolite şi cu însingurările dezvelite, fără pudoare şi fără de mângâiere, … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , | 52 comentarii

Războaiele se poartă-n noi

A fost cândva și pace-n lume, În oameni însă… tot război, Și-n loc de arme, au fost cuvinte Ce-au smuls, flămând, bucăți din noi Nu e de vină nicio luptă Că suntem triști, că suntem răi, Că nimeni nu ne … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , | 81 comentarii

Mi-e dor să-mi fie dor

Mi-e dor să îţi pot spune că mi-e dor Şi să m-alint, crezând că îmi va trece, Să m-amăgesc că visele nu mor, Doar se ascund pentru-a se reculege Mi-e dor să îţi pot scrie despre dor Şi despre tot … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | 52 comentarii