Arhive pe categorii: Un fel de… Poezie

La umbră de cuvânt…

Se scutură petale din tot ce-am fost odată, Un tu şi-un eu ce-n taină credeam că-nseamnă noi, În primăvara asta ce nu mai vrea să-mpartă Nici înfloriri, nici visuri şi nici tristeţi la doi Aşa a vrut să fie, nu-i … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , | 46 comentarii

Umbre rătăcite-n ploi

Ia-mă de mână să-ncercăm să fugim Undeva unde nu e miros de pieire, Unde-n oameni mai e încă timp de trăit, Unde ceru-i senin, chiar de ora-i târzie Să alegem un loc într-un colţ de pământ Unde nu e pustiu, … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , | 64 comentarii

Din pragul serii

Mi-e dor, mi-e simplu şi mi-e primăvară Păstrată-n buzunarul de la piept, Să o presar, din loc în loc, pe-afară, Să ştii să-mi vii, când afli că te-aştept Mi-e soare şi un strop de curcubeu Rămas într-un sertar cu amintiri … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , | 44 comentarii

Ascultă-mă puţin…

Ascultă, copilă, ascultă de mine: Când omul se uită curios peste lume, El vede mistere şi-ncepe să spere Că poate-ntr-o zi ar putea să adune Puţin cu puţin, din a lumii minune Ascultă-mă, fato, ascultă-mă bine: Când omul se uită … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , | 74 comentarii

Drumul înspre rost

Prin visul nostru singuratic, Ce-şi leapădă ades culoarea, Ne ţinem uneori de mână Când stelele sărută marea Lăsăm tăcerea să îşi facă Pe buze, tainic adăpost Şi depărtarea, dintr-o dată, Devine drum înspre un rost Mai răscolim prin amintire, Când … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , | 51 comentarii

Rătăcim între neveniri…

Şi ce dacă nu vine primăvara? Câte alte neveniri ai adunat în amintiri şi n-ai spus nimănui, nici măcar plânsului rămas neplâns pentru că n-a avut niciun umăr pe care să se aşeze? Le-ai strâns cu grijă-n palmă, le-ai lăsat … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , | 77 comentarii

Şi pietrele spun poveşti

Ţi-am spus că atunci când mi se face dor de tine, ascult pietrele şi tac? Le las pe ele să-mi spună despre oameni şi fluturi, despre mare şi cer, despre nimic şi despre noi, şi tac de fiecare dată, pentru … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , | 42 comentarii

Când înnebunesc poeţii

Se aud din nou ecouri Despre-o tânără fecioară Preschimbată-n primăvară Şi întoarsă pe pământ, Iar înnebunesc poeţii Şi-şi scot sufletul pe-afară, Să înmugurească-n versuri, Să rodească în cuvânt Înverzesc visuri deşarte, Resemnate şi confuze, Se aşază-apoi pe buze Într-un cuib … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , | 61 comentarii

Ştim, dar nu putem înţelege…

Mi-ai spus că ţi-e dor să-ţi scriu şi eu, pentru că n-am înţeles, ţi-am răspuns că ştiu şi că mi-e dor să mă las citită. Nici tu n-ai înţeles şi ai tăcut. Tu tăceai, aşteptând să-ţi scriu, eu tăceam, aşteptând … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | 49 comentarii

Provocare cu note muzicale

Staţi aşa că am răspuns la o provocare. Nu v-aţi fi aşteptat, nu? Nici eu. 😀 Draga de Cri a pus pe blogul ei o provocare la care, atunci când am citit-o, n-aş fi putut răspunde nici cu ameninţări că … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , | 90 comentarii