Arhive pe categorii: Un fel de… Poezie
Nu tulbura tăcerea dintre noi!
Şşşşt, nu mă striga! Inspiră cuvintele care-şi deschid acum aripile, nu le da voie să-şi înceapă zborul, ar fi prea târziu, abia atunci ar fi prea târziu, acum încă se mai poate salva ceva din liniştea asta fără de sfârşit … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat de la începutul lumii, nu tulbura tăcerea, tăcere între noi, visând separat la numărul pereche
49 comentarii
Neputinţa unui vers
Dacă-aş putea, ţi-aş scrie în fiecare zi, Eşti parte din esenţa şi sensul lui a fi, Dar ce mai este oare de spus despre iubire -Poveste-nchipuită de mine şi de tine-? S-au spus aproape toate, s-a plâns aproape tot, Aş … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat dacă-aş putea, neputinţa unui vers, ţi-aş scrie
52 comentarii
Luna s-a urcat pe scări…
Vă rog, Nu-i daţi drumul de-acolo, Lăsaţi-o puţin mai în jos, Nu mult, mă ridic eu pe vârfuri, S-ajung, de-un secret s-o descos! Aş vrea şi să-i spun la ureche Din viaţă, de mine, de dor, Cuvinte ce nu-şi au … Continuă lectura
Mi-e simplu cu tine în gând
Mi-e simplu să-ţi spun te iubesc Când vântul acoperă şoapte Şi pot să mă-ascund cât păzesc Speranţe, pe pragul de noapte Mi-e dor să-ţi mai spun că mi-e dor Când ploi rătăcesc pe afară, Dar poate mi-ar fi mai uşor … Continuă lectura
Poveşti ascunse-n ziduri
Undeva, într-un colţ de lume, la umbra unui vis, într-o zi care nu anunţa nimic important, ne-am lăsat copilăria, întrupată-ntr-o păpuşă sau un căluţ din lemn, şi-am plecat. Mai aproape sau mai departe, mai pentru un timp sau pentru totdeauna, … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat înguste, dor, oras, pasi, poveşti ascunse-n ziduri, stradute, ziduri
39 comentarii
La umbră de cuvânt…
Se scutură petale din tot ce-am fost odată, Un tu şi-un eu ce-n taină credeam că-nseamnă noi, În primăvara asta ce nu mai vrea să-mpartă Nici înfloriri, nici visuri şi nici tristeţi la doi Aşa a vrut să fie, nu-i … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat falsei fericiri, infloriri, primavara, se scutură petale, umbră de cuvânt, visuri
50 comentarii
Umbre rătăcite-n ploi
Ia-mă de mână să-ncercăm să fugim Undeva unde nu e miros de pieire, Unde-n oameni mai e încă timp de trăit, Unde ceru-i senin, chiar de ora-i târzie Să alegem un loc într-un colţ de pământ Unde nu e pustiu, … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat adapost, in ploi, lupi flamanzi, pandemie, papusari, timp de trait, umbre ratacite, un colt de pamant, urme în scrum
64 comentarii
Din pragul serii
Mi-e dor, mi-e simplu şi mi-e primăvară Păstrată-n buzunarul de la piept, Să o presar, din loc în loc, pe-afară, Să ştii să-mi vii, când afli că te-aştept Mi-e soare şi un strop de curcubeu Rămas într-un sertar cu amintiri … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat mi-e primavara, mi-e simplu, prag de seara, primavara, simplu, versuri
44 comentarii
Ascultă-mă puţin…
Ascultă, copilă, ascultă de mine: Când omul se uită curios peste lume, El vede mistere şi-ncepe să spere Că poate-ntr-o zi ar putea să adune Puţin cu puţin, din a lumii minune Ascultă-mă, fato, ascultă-mă bine: Când omul se uită … Continuă lectura
