Arhive pe categorii: Un fel de… Poezie
Defilare ipocrită
Hai, oameni buni, hai să lăsăm dreptatea Ce nu se-mparte nici măcar la doi, Să nu mai ridicăm iar falsitatea Pe-un piedestal ascuns adânc în noi! Pândim la colţuri, însetaţi de sânge, Şi moarte, şi tăcere, şi dureri, Dăm de-nţeles … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat acuze, analizam pe altii, defilam ipocrit, dreptate, ipocrizie, piedestal, sentinte, striga, vina
92 comentarii
Am pornit cu colinda…
E seară-acum, se-aud colindători, Primiţi în case fete şi feciori, Ca Vestea lor lumină să vă fie, Să vă aducă-n suflet bucurie! Să nu uitaţi nicicând să şi zâmbiţi Şi să-i aveţi cu voi pe cei iubiţi, Din când în … Continuă lectura
Genu-i gen cât încă-i gen
Spuneţi-mi, vă rog, ce-i „genul”? Nu, nu neutru, feminin, Masculin sau… mai e unul Ah, „nu răspund” sau „nu deţin”. Astea-s clare, le ştiu bine, Pot şi să vă demonstrez: O perdea, două perdele – feminin- şi mă semnez. Despre … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat cuvant, feminin, gen, genu-i gen, genul, masculin, neutru
93 comentarii
Când ning amintiri…
Ce simplu e totul când ninge Şi-un dor ne cuprinde pe toţi De-acasă, de brazi şi colinde, De prispe ce-aşteaptă nepoţi Odată cu fulgii, se-aşterne, Pe tâmple-aplecate spre ieri, Un gând care parcă îşi cerne Toţi anii uitaţi în tăceri
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat brazi, bunic, casa, colinde, flori înghetaţe, foc, geamj, gutuie, lemne, ninge, prag, tinda, vise
63 comentarii
E târziu, iubire
E târziu, iubire, toamna-i pe sfârşite, Nu-i mai pasă astăzi de copacii goi, Va lăsa pe praguri vise ne-mplinite Şi abandonate, undeva, prin noi Nu-ncerca s-o cauţi, n-are rost s-o strigi, E-n zadar efortul de-a-i opri plecarea, Orice i-ai promite, … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat e târziu, felinare, frunze, iubire, ploi, toamna
66 comentarii
Să nu-mi iei cuvântul!
Ia-mi toamna dacă vrei, cu toate ale ei, ia-mi ploi şi frunze-n vânt, ia-mi bruma de prin gând, lasă-mi cuvântul! Ia-mi serile mai reci, pierdute pe poteci, ia-mi zilele de luni, ia-mi tot ce poţi s-aduni, nu-mi lua cuvântul!
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat cuvant, gand, nu-mi lua cuvântul, ruginiu, timpul dintre nopţi
55 comentarii
Când ultima frunză cântă…
O ultimă frunză, ca un ultim cuvânt, Rătăcită pe drumul dintre cer şi pământ, S-a oprit pentru-o clipă într-un colţ de pian, Să îşi cânte plecarea chiar în actul final Să nu mai suspine, să nu ne mai doară Nici … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat amortire, ca un ultim cuvânt, canta, clape, pian, ploi, portativ, ratacita, toamna, ultima frunză
83 comentarii
Inventându-l pe „doi”
Hai să inventăm vântul! Să avem pe braţele cui lăsa visele de doi în doi, din doi în noi, până când noi… noi ne trăim iubirea pară şi întreagă, fără să ne pese de furtuni care dărâmă iluzii şi sperie … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat culori, distante, doi, inventam, noi, ploi, toamna, vant
79 comentarii
Joacă prin toamnă
Am strâns din ploi ce-au picurat în palmă Şi, strop cu strop, mi-am plămădit o toamnă Să mă ascund sau să mă rătăcesc Căci, drept urmare, încă te iubesc Altfel, mi-ar fi uşor să râd, să cânt, Să mai abandonez … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat frunze, inevitabil, joaca prin toamna, ploi, pustiu, te iubesc, toamna
61 comentarii
Prognoză-n gânduri
Se anunţă ploaie, se zvoneşte vânt, Până mâine, totul ne va fi uitat, Am pus o eşarfă peste-acel cuvânt Agăţat de buze, de când ai plecat Ne răzbună norii, ne va fi furtună, Nu ieşi afară, totu-i părăsit, Îţi vor … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat cuvant, esarfa peste cuvant, fereastra, ganduri, ploi, prognoza, vant, zvoneste
67 comentarii
