Arhive pe categorii: Un fel de… Poezie
La umbră de cuvânt…
Se scutură petale din tot ce-am fost odată, Un tu şi-un eu ce-n taină credeam că-nseamnă noi, În primăvara asta ce nu mai vrea să-mpartă Nici înfloriri, nici visuri şi nici tristeţi la doi Aşa a vrut să fie, nu-i … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat falsei fericiri, infloriri, primavara, se scutură petale, umbră de cuvânt, visuri
46 comentarii
Umbre rătăcite-n ploi
Ia-mă de mână să-ncercăm să fugim Undeva unde nu e miros de pieire, Unde-n oameni mai e încă timp de trăit, Unde ceru-i senin, chiar de ora-i târzie Să alegem un loc într-un colţ de pământ Unde nu e pustiu, … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat adapost, in ploi, lupi flamanzi, pandemie, papusari, timp de trait, umbre ratacite, un colt de pamant, urme în scrum
64 comentarii
Din pragul serii
Mi-e dor, mi-e simplu şi mi-e primăvară Păstrată-n buzunarul de la piept, Să o presar, din loc în loc, pe-afară, Să ştii să-mi vii, când afli că te-aştept Mi-e soare şi un strop de curcubeu Rămas într-un sertar cu amintiri … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat mi-e primavara, mi-e simplu, prag de seara, primavara, simplu, versuri
44 comentarii
Ascultă-mă puţin…
Ascultă, copilă, ascultă de mine: Când omul se uită curios peste lume, El vede mistere şi-ncepe să spere Că poate-ntr-o zi ar putea să adune Puţin cu puţin, din a lumii minune Ascultă-mă, fato, ascultă-mă bine: Când omul se uită … Continuă lectura
Drumul înspre rost
Prin visul nostru singuratic, Ce-şi leapădă ades culoarea, Ne ţinem uneori de mână Când stelele sărută marea Lăsăm tăcerea să îşi facă Pe buze, tainic adăpost Şi depărtarea, dintr-o dată, Devine drum înspre un rost Mai răscolim prin amintire, Când … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat culoare, drum înspre un rost, mare, stele, vis
51 comentarii
Rătăcim între neveniri…
Şi ce dacă nu vine primăvara? Câte alte neveniri ai adunat în amintiri şi n-ai spus nimănui, nici măcar plânsului rămas neplâns pentru că n-a avut niciun umăr pe care să se aşeze? Le-ai strâns cu grijă-n palmă, le-ai lăsat … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat asteptare, inflorire, nevenire, primavara, rătacim între neveniri
77 comentarii
Şi pietrele spun poveşti
Ţi-am spus că atunci când mi se face dor de tine, ascult pietrele şi tac? Le las pe ele să-mi spună despre oameni şi fluturi, despre mare şi cer, despre nimic şi despre noi, şi tac de fiecare dată, pentru … Continuă lectura
Când înnebunesc poeţii
Se aud din nou ecouri Despre-o tânără fecioară Preschimbată-n primăvară Şi întoarsă pe pământ, Iar înnebunesc poeţii Şi-şi scot sufletul pe-afară, Să înmugurească-n versuri, Să rodească în cuvânt Înverzesc visuri deşarte, Resemnate şi confuze, Se aşază-apoi pe buze Într-un cuib … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat cand innebunesc poetii, inmugureasca, innebunesc, poetii, primavara, rodeasca, sortite sa se intample, sufletul pe afara, tanara fecioara, versuri
61 comentarii
Ştim, dar nu putem înţelege…
Mi-ai spus că ţi-e dor să-ţi scriu şi eu, pentru că n-am înţeles, ţi-am răspuns că ştiu şi că mi-e dor să mă las citită. Nici tu n-ai înţeles şi ai tăcut. Tu tăceai, aşteptând să-ţi scriu, eu tăceam, aşteptând … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
49 comentarii
Provocare cu note muzicale
Staţi aşa că am răspuns la o provocare. Nu v-aţi fi aşteptat, nu? Nici eu. 😀 Draga de Cri a pus pe blogul ei o provocare la care, atunci când am citit-o, n-aş fi putut răspunde nici cu ameninţări că … Continuă lectura
