Reclame
Arhive pe categorii: Un fel de… Poezie
Ei, paşii mei
Paşii mei apasă asfaltul încins sau îngheţat, arzând sau tremurând, grăbindu-şi trecerea printre alţi paşi, fără să ştie spre unde sau dinspre ce se grăbesc, aproape de fiecare dată se grăbesc pentru că aşa ştiu ei să fie şi eu … Continuă lectura
Lumea mea e banală
Lumea ta e aşa… ca un fel de poveste, fără prinţi sau caleşti, fără fii de ‘mpărat, cu minuni de o zi şi iluzii mai dese şi c-un vis pentru care ai ceda un regat. Lumea ta e povestea fără … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat basm, calesti, lumea mea e banala, palate, planuri, poveste, printese, printi, razlete, zmei
49 comentarii
Dare de seamă
Sunt zile albe, nesfârşite, în care nefiresc îmi pierd cuvintele între cuvinte ce nu am cum să le rostesc. Şi-atunci, îmi iscălesc tăcerea în rime fără de fundal şi-i cer să lase printre rânduri un sens, dar sensu’-i în zadar. … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat aducere-aminte, cuvinte, dare de seama, felinar, in zadar, menirea, nefiresc, nesfarsite, nopti, pierd, randuri, rataceasca, sens, uitare, val, visare, zile
34 comentarii
Şi… ce dacă?
Plouă… obsesiv plouă şi compulsiv plouă, plouă bacovian… şi deja unii şi-au dat ochii peste cap clişeu, ieftin clişeu, obositor clişeu! aşa ş-ar spune şi asta i-ar spune dacă ar fi în faţa lor, dar ce bine că nu e … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat bacovia, conjugare, efemera, frenetic, imperativ singular, licente poetice, pleonasm, ploaie, ploua bacovian, plutire, tautologic
51 comentarii
Ce-ar fi dacă…?
Ce-ar fi dacă ţi-aş spune Că n-are niciun rost Să îi zidim tăcerii ‘n cuvinte adăpost? Şi oare ce-ar fi dacă -În loc de epilog- I-am inventa iubirii Un fel de decalog
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat adapost, ce-ar fi, cuvinte, ferestre deschise, frunzari, iubirii, sperantei, tacerii, zidi
46 comentarii
Îmi tace cuvântul. Eu ce să fac?
Aleargă cuvântul! Prin vene-mi aleargă, prin gânduri aleargă, de alb îi teamă şi pagina-i albă deci tac! Mă strânge cuvântul! De mână mă strânge, de braţe mă strânge, de tâmplă se-agaţă şi tâmpla-l răsfaţă deci tac!
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat alearga, buze, confuze, cuvant, doare, frange, fraze, joace, musca, protectoare, strange, tace
31 comentarii
Legenda din om
Ce grea trebuie să fie povara legendei purtată de umeri de om, om ca toţi oamenii, cu o singură frunte şi o singură inimă, cu un singur ritm al paşilor şi o singură gamă a plânsului! Nu oricui îi e … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat greutate, legenda, maretie, mutenie, oameni, om, povara, stralucire, strident, umeri
43 comentarii
Perfecţiunea imperfectului
Ieri, -unul tare îndepărtat, când azi nu era nici mâine, nici peste câteva zile, nici măcar un cândva ipotetic nu era pentru că nici nu exista pe graficul care-mi măsura timpul- când ştiam cine sunt -era simplu pe atunci, tot … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat catalog, drepte, elevi, imaginatie, imperfect, inexistent, inexistenta, joaca, linii, mana, maretia, nesigura, note, pefectiune, pereti, perfect, real, strambe, stramte, strivesc, vis
44 comentarii
Prea plin de prea nimic
Nu mai e timp de reciprocitate Nici în iubire, nici măcar în ură, Ne risipim cu generozitate Şi-apoi ne căutăm prin munţi de zgură. Nu mai e loc prin noi de-atâta noi, Prea plini suntem de toate câte-au fost, Tot … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat adaposteasca, cale, generozitate, iubire, pasi, pierduti, ploi, ramasi, rataciri, reciprocitate, resemnare, risipim, timp, ura
71 comentarii
