Reclame
Arhive pe categorii: Un fel de… Poezie
Gând pribeag în seară
Îmi e seară şi-i frig, şi începe să plouă, ca să aibă-aşteptarea cu ce să îşi stingă toată setea de tine, focul tot ce-i inundă respiraţii şi gând, resemnare şi tâmplă Şi ca într-un vals se înlănţuie stropii, şi ca-ntr-un … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat asteptare, foc, gand pribeag, gara, insetarea de tine, oprit, pas, peron, seara, tren
68 comentarii
Risipind secunde
Ce bătrâni ne-am făcut tot sperând că-ntr-o zi vom fi tineri din nou, vom mai fi iar copii. Şi ce trişti am ajuns căutând fericiri printre umbre-n apus, prin mirese şi miri Ce departe ne-a dus căutarea de noi, risipind … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat albite la tâmple, batrani, bieti calatori, copii, departe, foc, risipiri, speranta, tineri, trecut
65 comentarii
Poeţii nu ştiu muri
Poeţii nu mor niciodată, domnilor! Se retrag, rând pe rând, în spatele unei rime, la umbră, aproape de-nserat, şi stau aşa, o veşnicie, poate două, sau până când îşi învaţă cuvântul să tacă. Să tacă şi să-i inspire particulă cu … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat domnilor, nu mor, poetii, poezie, rima, simtire, vers
48 comentarii
În iarna mea, tu bei un ceai cu mine?
Iarna mea miroase-a iasomie, ţi-aş fi spus, dar cine să m-audă când pe gândurile dăruite ţie ninge abuziv tăcere surdă? Iarna mea are un gust de mentă, ţi-aş fi scris, dar nu există timbre pentru cât surâs aş strecura, atentă, … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat albastru, asteptari, captivi, ceai, distante, iarna mea, iasomie, menta, miroase, oameni de zapada, sal, strecura, suras
72 comentarii
Totu-i alb şi toate-s pure
Totul e alb şi toate-mi par pure, suspendate cumva între cer şi pământ, alungate pe-afară şi lăsate să-ndure amorţite chemări căutând-şi cuvânt Un ecou rătăcit se aude departe e cu lin şi cu ler pe la porţile-nchise, părăsite de-un veac … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat afara, alungate, amortite, chemari, ecou, inchise, indure, ler, lin, porti, suspendate, toate-s pure, totu-i alb
47 comentarii
Clipă hibernală
Şi iar loveşte vântul porţile închise, tresare o umbră a celor plecaţi, lumini nu-s prin case, sunt urme săpate de-ntoarceri în timp şi de ani regretaţi Aşteaptă la geam un strop de-amintire, ca o pâine rotundă aburind pe o masă, … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat aburind pe masa, clipă hibernală, lumini in case, paine rotunda, pe prag, porti, pustiul nu-ncape, soapta, uitata, vant
61 comentarii
Se joacă-un gând
Şi aş fi vrut să pot s-ascult gând prefăcut într-un cuvânt, zbor de demult azi pas mărunt, tot căutând şi-adulmecând vorbele-n vânt vis spulberând.
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat demult, drum, gand, joaca, refacut, vis, zbor
69 comentarii
Să nu frâng neştiut…
Îmi e teamă să strig printre oameni, sub stele, să nu-i doară prea mult, să nu scutur din ele ce în ei încă-i mut, praf din visele mele Îmi e milă să rup dintre oameni, pe cale,
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat alei, floare, praf, sa frang nestiut, sa plang, sa rup, stele, teama, vise
72 comentarii
Căutând poezia
Cauţi puţină poezie în timp ce priveşti pe geam şi vezi cum fulgii vopsesc în alb ce-a fost până aseară gri şi negru şi murdar, mai ales murdar, şi ţi se pare că o găseşti, începe să prindă contur în … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat briza, cautand, fulgi, imperecheata, incrucisata, mare, ninsoare, om mic, parbriz, poezia, rima, trotuar
83 comentarii
Visând prin noiembrie
Prin noiembrie merg cu visarea de mână Şi adun, peste plâns scuturat din copaci, Pas cu pas, pentru drumul ce-o fi să rămână Până când în întoarceri vei putea să te-mbraci Risipesc amintiri pe alei pustiite Şi culeg aşteptări împărţite … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat adieri, alei, cuvant, dorinte, frunze, merg cu visarea de mana, noiembrie, plans scuturat din copaci, planse, presarat, soptite, timp, toamna, visand prin noiembrie
40 comentarii
