Arhive pe categorii: Un fel de… Poezie

Defilare ipocrită

Hai, oameni buni, hai să lăsăm dreptatea Ce nu se-mparte nici măcar la doi, Să nu mai ridicăm iar falsitatea Pe-un piedestal ascuns adânc în noi! Pândim la colţuri, însetaţi de sânge, Şi moarte, şi tăcere, şi dureri, Dăm de-nţeles … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , | 92 comentarii

Am pornit cu colinda…

E seară-acum, se-aud colindători, Primiţi în case fete şi feciori, Ca Vestea lor lumină să vă fie, Să vă aducă-n suflet bucurie! Să nu uitaţi nicicând să şi zâmbiţi Şi să-i aveţi cu voi pe cei iubiţi, Din când în … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , | 68 comentarii

Genu-i gen cât încă-i gen

Spuneţi-mi, vă rog, ce-i „genul”? Nu, nu neutru, feminin, Masculin sau… mai e unul Ah, „nu răspund” sau „nu deţin”. Astea-s clare, le ştiu bine, Pot şi să vă demonstrez: O perdea, două perdele – feminin- şi mă semnez. Despre … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , | 93 comentarii

Când ning amintiri…

Ce simplu e totul când ninge Şi-un dor ne cuprinde pe toţi De-acasă, de brazi şi colinde, De prispe ce-aşteaptă nepoţi Odată cu fulgii, se-aşterne, Pe tâmple-aplecate spre ieri, Un gând care parcă îşi cerne Toţi anii uitaţi în tăceri

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , , , , | 63 comentarii

E târziu, iubire

E târziu, iubire, toamna-i pe sfârşite, Nu-i mai pasă astăzi de copacii goi, Va lăsa pe praguri vise ne-mplinite Şi abandonate, undeva, prin noi Nu-ncerca s-o cauţi, n-are rost s-o strigi, E-n zadar efortul de-a-i opri plecarea, Orice i-ai promite, … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , | 66 comentarii

Să nu-mi iei cuvântul!

Ia-mi toamna dacă vrei, cu toate ale ei, ia-mi ploi şi frunze-n vânt, ia-mi bruma de prin gând, lasă-mi cuvântul! Ia-mi serile mai reci, pierdute pe poteci, ia-mi zilele de luni, ia-mi tot ce poţi s-aduni, nu-mi lua cuvântul!

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , | 55 comentarii

Când ultima frunză cântă…

O ultimă frunză, ca un ultim cuvânt, Rătăcită pe drumul dintre cer şi pământ, S-a oprit pentru-o clipă într-un colţ de pian, Să îşi cânte plecarea chiar în actul final Să nu mai suspine, să nu ne mai doară Nici … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , | 83 comentarii

Inventându-l pe „doi”

Hai să inventăm vântul! Să avem pe braţele cui lăsa visele de doi în doi, din doi în noi, până când noi… noi ne trăim iubirea pară şi întreagă, fără să ne pese de furtuni care dărâmă iluzii şi sperie … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , | 79 comentarii

Joacă prin toamnă

Am strâns din ploi ce-au picurat în palmă Şi, strop cu strop, mi-am plămădit o toamnă Să mă ascund sau să mă rătăcesc Căci, drept urmare, încă te iubesc Altfel, mi-ar fi uşor să râd, să cânt, Să mai abandonez … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , | 61 comentarii

Prognoză-n gânduri

Se anunţă ploaie, se zvoneşte vânt, Până mâine, totul ne va fi uitat, Am pus o eşarfă peste-acel cuvânt Agăţat de buze, de când ai plecat Ne răzbună norii, ne va fi furtună, Nu ieşi afară, totu-i părăsit, Îţi vor … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , | 67 comentarii