Arhive etichetă: foc
Când ning amintiri…
Ce simplu e totul când ninge Şi-un dor ne cuprinde pe toţi De-acasă, de brazi şi colinde, De prispe ce-aşteaptă nepoţi Odată cu fulgii, se-aşterne, Pe tâmple-aplecate spre ieri, Un gând care parcă îşi cerne Toţi anii uitaţi în tăceri
Percepţii
Ţi se pare că râd când m-ascund în cuvânt Să îngrop în silabe tot ce nu pot rosti, Tot ce arde-n tăceri şi se pierde prin vânt, Toate nopţile albe tot mai reci şi pustii. Ţi se pare o glumă … Continuă lectura
Gând pribeag în seară
Îmi e seară şi-i frig, şi începe să plouă, ca să aibă-aşteptarea cu ce să îşi stingă toată setea de tine, focul tot ce-i inundă respiraţii şi gând, resemnare şi tâmplă Şi ca într-un vals se înlănţuie stropii, şi ca-ntr-un … Continuă lectura
Risipind secunde
Ce bătrâni ne-am făcut tot sperând că-ntr-o zi vom fi tineri din nou, vom mai fi iar copii. Şi ce trişti am ajuns căutând fericiri printre umbre-n apus, prin mirese şi miri Ce departe ne-a dus căutarea de noi, risipind … Continuă lectura
Sondaj rapid
Scurt, că de aia-i sondaj, să sondeze, nu să bată câmpii. Vă întreb deci ce poate fi mai aiurea decât să stai la muncă şi (bine, aici s-ar fi putut termina sondajul, e drept. Dar optimistă cum sunt, zic că e … Continuă lectura
Crăciun corect gramatical
Cozi, semafoare, nervi, cozi, nervi, „fă, proasto, numai aici puteai parca, să încurci pe toată lumea, eu pe unde mai trec, proasto?”, striga o doamnă pe care am auzit-o de la balcon, în timp ce, din cauza ei, trei maşini … Continuă lectura
E numai gând…
E numai fum, nici urmă de scânteie Ne-a părăsit şi ultimul fochist Am arde noi dar tot ce mai pâlpâ`ie I-o rugă scrijelită-n acatist E numai alb, nici urmă de culoare S-a tras cortina peste curcubeu Că nu mai dăm … Continuă lectura
Copilului de ieri…
Mă iartă, copile, că nu ţi-am fost cântec de leagăn, de păsări, de joc, de oricare şi n-am găsit taina niciunui descântec s-aducă-napoi cele trei ursitoare să-ţi spună mai bine, să-nduplece soarta, s-adune norocul pe tot la un loc, s-aducă … Continuă lectura
Ţiganii trec, eu tot aştept…
E seară, ţiganii se strâng lângă foc, Un cântec cu patos îi cheamă la joc Fecioare îşi prind în cosiţe bănuţi, Copiii prin viaţă aleargă desculţi Cântă-mi, ţigane, învaţă-mă jocul
Gânduri, rânduri…
Cred că v-am mai spus. Şi dacă nu, mă repet. Măi, am un suflet… să-mi trăiască, vorba aia. Nu ştiu cu cine seamănă că eu sigur n-am apucăturile astea. Nu mă mai înţeleg cu el. Eu spun să stea, el fuge cât … Continuă lectura