Arhive etichetă: cafea
Cum să scriu?
Ce să scriu? Ce cuvinte-ar putea cel mai bine Să se-aşeze aici, să vorbescă de mine Cea de ieri -ce-nvelea în tăceri rătăciri- Cea din zori -ce-ndulcea în cafea nerostiri- Cea de-acum -ce se-ascunde-n perdele de fum şi-mpleteşte păreri din … Continuă lectura
Strop cu strop, aşa mi-au spus
Să ţesem marea, mi-au spus, lăsând să se vadă cum se joacă nerăbdarea în ochii lor. Aceeaşi nerăbdare care se citeşte pe chip de copil când începe să ningă şi el îşi lipeşte uimirea de geam. Să o ţesem şi … Continuă lectura
Calendar anatomic
Când cutele-aşteptării brăzdate pe fruntea-ţi aplecată îţi zgârie mângâierea, cu ce le pansezi să nu mai sângereze-n arşiţa dimineţilor de vară care-ţi oglindesc tăcerile-n aceeaşi cană de cafea? Dar când buzele ţi s-au uscat în nerostire şi fiecare început de … Continuă lectura
Vine Eric, jos textila
„După atâta frig şi ploaie iar se-arată soarele de-acum nu ne mai îngheaţă nasul şi picioarele”, zice un câtinşel vechi. Cam asta fredonam şi eu marţi sau miercuri(?) că memoria mea nu bate până acolo. După câteva zile-n care am … Continuă lectura
Publicat în Din viaţă...
Etichetat cafea, mancare, meniu, oras, paturica, Piata Mare, rosie, soare, strazi, terasa
105 comentarii
Şi a fost duminică…
Duminică dimineaţa, ora… o oră oarecare. Că dacă spun la ce oră e dimineaţă în zilele în care îmi permit să fie dimineaţă la ora 12, ziceţi că uite-o, bă, şi p-asta. Aşa că nu zic. Te trezeşti cu gândul … Continuă lectura
Jurnal de luni
O fi ea luni, dar asta nu-nseamnă că nu ne-nvaţă. Ba, ne. Şi-ncă de cu noaptea-n cap. Ca să ne luminăm. E drept că poate nu e vorba chiar de lecţii dă viaţă, dar cu siguranţă sunt pe chelea noastră. … Continuă lectura
Jurnal cu dar
Afară… ca înăuntru. Un fel de bal mascat la care se practică jocuri de societate. Nori negri şi grei acoperă seninul doar ca, în clipa imediat următoare, să apară soarele ca şi cum ar da la o parte cortina şi … Continuă lectura
O zi pe repede-nainte
Nori. Mulţi nori. Mulţi şi grei. Apasă pe umeri şi pe priviri. În staţie, oamenii se uită pierduţi în zare. Sau după autobuz. N-au timp de nori, nici norii n-au timp de oameni. Autobuzul nu vine. Încă. Se apropie doi … Continuă lectura
Când casa-i nouă, musafirii-s încurcaţi în dileme
Am o dilemă. Ştiu. Ştiu şi sunt la fel de disperată ca voi când mă aud spunând asta. Şi eu îmi dau ochii peste cap, şi eu spun „iar, da’ mai dă-o-n… de dilemă”. Ştiu. Aş vrea să pot să … Continuă lectura
Publicat în Din viaţă...
Etichetat cafea, casa, cunostinte, dormitor, mobila, musafir, noua, pereti, vizite
81 comentarii
