Arhive etichetă: toamna

Discurs fără de glas

Bună seara! Şi acum ar trebui să spun ceva, nu? Orice? Adică pot vorbi despre ce vreau? (Se uită în partea dreaptă unde, din spatele cortinei, bărbatul în costum îi zâmbeşte puţin nedumerit). Suntem şi în direct? Ce prostie! Aaa, … Continuă lectura

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , | 43 comentarii

E târziu, iubire

E târziu, iubire, toamna-i pe sfârşite, Nu-i mai pasă astăzi de copacii goi, Va lăsa pe praguri vise ne-mplinite Şi abandonate, undeva, prin noi Nu-ncerca s-o cauţi, n-are rost s-o strigi, E-n zadar efortul de-a-i opri plecarea, Orice i-ai promite, … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , | 53 comentarii

Cod galben de… gânduri

Dragă…, Ai văzut cât de hotărât e vântul în drumul lui peste întinderi? L-ai simţit? Cei pragmatici au dat coduri galbene. Vorbesc despre asta mai rece decât suflă el şi spun că „va avea intensificări care, în zonele montane, la … Continuă lectura

Publicat în Scrisori | Etichetat , , , , , , , , , | 70 comentarii

Când ultima frunză cântă…

O ultimă frunză, ca un ultim cuvânt, Rătăcită pe drumul dintre cer şi pământ, S-a oprit pentru-o clipă într-un colţ de pian, Să îşi cânte plecarea chiar în actul final Să nu mai suspine, să nu ne mai doară Nici … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , | 81 comentarii

Jurnal despre pustiire

Afară… Toamna îşi vede de-ale ei, pare că s-a aşezat pe-un colţ de adiere şi-şi admiră culorile rămase fără de privitori, şi-şi contemplă propria-i frumuseţe rămasă fără de priviri. Cine s-o admire? Face asta în tăcere, să nu deranjeze. În … Continuă lectura

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat , , , , , , , | 77 comentarii

Inventându-l pe „doi”

Hai să inventăm vântul! Să avem pe braţele cui lăsa visele de doi în doi, din doi în noi, până când noi… noi ne trăim iubirea pară şi întreagă, fără să ne pese de furtuni care dărâmă iluzii şi sperie … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , | 77 comentarii

Joacă prin toamnă

Am strâns din ploi ce-au picurat în palmă Şi, strop cu strop, mi-am plămădit o toamnă Să mă ascund sau să mă rătăcesc Căci, drept urmare, încă te iubesc Altfel, mi-ar fi uşor să râd, să cânt, Să mai abandonez … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , | 59 comentarii

Toamna unui ne-scriitor

Dragă…, mi-e toamnă. Nu râde, citeşte-nainte, ar trebui să ştii cât sunt de previzibilă. Cum ar putea să-mi fie când afară-i toamnă? Dacă aş fi scris asta-n plină primăvară şi dacă aş fi scriitor… eheei, câte alte nuanţe ar fi … Continuă lectura

Publicat în Scrisori | Etichetat , , , , , , | 97 comentarii

Dincolo de superstiţii…

Ce ghinion fantastic, la mine şi la tine, Să ne iubim şi-n toamnă, lipsiţi de-orice temei, Când totul se destramă şi-i ceaţă şi-s ruine, Nouă ne-aruncă seara feerie pe alei Ne mai întreabă unii, pe mine sau pe tine, De … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , | 69 comentarii

Sortând simţiri prin anotimpuri

Dragă…, Ai auzit? Vorbeşte lumea, unii pe la colţuri, alţii-n gura mare, că a cam venit toamna. Dacă numai ar vorbi, n-ar fi nimic. Multe spune lumea şi nu toate-s de băgat în seamă. Dar o şi simte. Asta-i mai … Continuă lectura

Publicat în Scrisori | Etichetat , , , , , , , , , , , , | 59 comentarii