Reclame
Arhive etichetă: toamna
Mai e o fărâmă…
Mai e o fărâmă de toamnă -un rest rătăcit prin sertare- şi crud ne condamnă la iarnă în loc de un semn la plecare. Nu mai e timp de reproşuri, nu mai e loc de cuvinte când fumul înalţă prin … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat condamnare, desfrunzeste, farama, iarna, menestreli, noaptea, plecare, prag, toamna
70 comentarii
Resemnare
M-ascund în noiembre cu frunze cu tot ş-acopăr cu gândul că ţie ţi-e bine şi tâmpla, şi noaptea, şi visul necopt, ce am, ce mai sunt sau mai ştiu despre mine. Pe-aici, câmp de luptă-ntre oameni şi ploi, sunt stări … Continuă lectura
Jurnal în miniatură
Azi… toamnei nu i s-au potrivit condurii la care a visat câteva zile. Şi s-a răzvrătit şi s-a răzbunat şi s-a ‘ntomnat. Cât a aşteptat cu ruginiu’nsufleţit la poartă, a lăsat locul surorii mai mici, cea caldă şi inocentă. Cum … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat camasa, generatii, hastag, hit, jurnal, miniatura, moral, oameni, perfectiune, piesa, sentinte, toamna
51 comentarii
Dacă…
Dacă nu aş fi văzut fluturii ce-ţi dorm sub pleoape, astăzi nu aş fi putut să te simt, şi-n gând, aproape Şi de n-aş fi auzit şoapta-ţi alintându-mi clipa, visul nu mi-ar fi fost zbor pierzându-şi, prin ploi, aripa
Era tot toamnă…
Îţi aminteşti…? Era tot toamnă Cu desfrunzire şi noroi Şi nu ştiam atunci ce-nseamnă Să numeri ploi din doi în doi Aveam un licăr în privire Purtai poveste la rever Legam dorinţele în fire ’mpletite până sus, la cer Nu … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat alei, amintesti, asurzea, condamna, desfrunzire, ingalbenire, ploi, salcami, strivire, toamna
57 comentarii
Nu-i vinovată toamna
Nu-i vinovată toamna că străzile-s pustii, c-a ruginit pădurea şi tu-ai uitat să-mi vii şi nici că-n înserare ne-au ofilit pe buze cuvinte-abandonate în palma unei muze! Cu ce-i de vină ploaia ce picură iluzii c-am rătăcit cărarea umbrită de … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat autumnal, blamata, cuvantul, infrigurare, insingurare, ofilit, padure, ruginit, toamna, vinovata
49 comentarii
Toamna vine la oră fixă
Setăm alarma aceluiaşi telefon, la aceeaşi oră, cu aceeaşi melodie. Veselă, în cele mai multe cazuri. Şi tare, de fiecare dată. Ne place să credem că dacă ne trezeşte o melodie ritmată vom fi plini de energie întreaga zi. Şi … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat acoperă-mi inima, alarma, Alifantis, autosugestie, calendar, ghiocei, oameni, ora fixa, ploi, primavara, programat, septembrie, setari, telefon, toamna, vara
46 comentarii
Toamna din gând
E toamnă peste tot în drumul meu De-acum, de ieri sau doar de-o veşnicie Un ram de gând, printre păreri de rău, S-a rătăcit de frunza-i ruginie Timide ploi, sub streaşina din gene, Se-adăpostesc să nu se piardă-n vânt Mai … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat betie, cuvant, gand, geamul dimineţii, gene, gutuie, iluzii, pareri de rau, ploi, se coc, streasina, stridente, susura, timide, toamna
51 comentarii
Toamnă pe clape de pian
E ceasul când toamna îşi scrie discursul patetic din actul final câte-un nostalgic c-un vers o îmbie E vântul ce strigă sau cânt-un pian? Noiembrie ăsta îmi pare un clovn părăsit de propriul surâs se-mpiedică tâmp între lacrimi şi soare Te … Continuă lectura
Calendar anatomic
Când cutele-aşteptării brăzdate pe fruntea-ţi aplecată îţi zgârie mângâierea, cu ce le pansezi să nu mai sângereze-n arşiţa dimineţilor de vară care-ţi oglindesc tăcerile-n aceeaşi cană de cafea? Dar când buzele ţi s-au uscat în nerostire şi fiecare început de … Continuă lectura
