Reclame
Arhive etichetă: toamna
Inventându-l pe „doi”
Hai să inventăm vântul! Să avem pe braţele cui lăsa visele de doi în doi, din doi în noi, până când noi… noi ne trăim iubirea pară şi întreagă, fără să ne pese de furtuni care dărâmă iluzii şi sperie … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat culori, distante, doi, inventam, noi, ploi, toamna, vant
64 comentarii
Joacă prin toamnă
Am strâns din ploi ce-au picurat în palmă Şi, strop cu strop, mi-am plămădit o toamnă Să mă ascund sau să mă rătăcesc Căci, drept urmare, încă te iubesc Altfel, mi-ar fi uşor să râd, să cânt, Să mai abandonez … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat frunze, inevitabil, joaca prin toamna, ploi, pustiu, te iubesc, toamna
56 comentarii
Toamna unui ne-scriitor
Dragă…, mi-e toamnă. Nu râde, citeşte-nainte, ar trebui să ştii cât sunt de previzibilă. Cum ar putea să-mi fie când afară-i toamnă? Dacă aş fi scris asta-n plină primăvară şi dacă aş fi scriitor… eheei, câte alte nuanţe ar fi … Continuă lectura
Publicat în Scrisori
Etichetat cer socoteala, frunze, ne-scriitor, ploi, scriitor, suspin, toamna
97 comentarii
Dincolo de superstiţii…
Ce ghinion fantastic, la mine şi la tine, Să ne iubim şi-n toamnă, lipsiţi de-orice temei, Când totul se destramă şi-i ceaţă şi-s ruine, Nouă ne-aruncă seara feerie pe alei Ne mai întreabă unii, pe mine sau pe tine, De … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat destin, ghinion, ghioc, noroc, pisica neagră, scara, superstitii, toamna, trifoi
69 comentarii
Sortând simţiri prin anotimpuri
Dragă…, Ai auzit? Vorbeşte lumea, unii pe la colţuri, alţii-n gura mare, că a cam venit toamna. Dacă numai ar vorbi, n-ar fi nimic. Multe spune lumea şi nu toate-s de băgat în seamă. Dar o şi simte. Asta-i mai … Continuă lectura
De-nceput de toamnă
Taci! Mai bine aşa decât vorbe şiroi De-o toamnă în care o clipă-am fost „noi”, Că toamna îţi lepezi speranţele-n ploi Şi-n toamnă te doare-mpărţirea la doi Aşa că taci! Mai bine aşa decât să te-aud Vorbind de o toamnă-ntâmplată … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat amagiri, copaci goi, nevoi, ploi, taci, toamna, vise
52 comentarii
Şi vara asta…
Dragă…, E aproape de final vara asta. Şi vara asta. Calendarul o spune şi eu îl cred, pe el îl cred. De mult timp nu mai ţin cont de gradele celsius din termometre, nici de culorile de pe hărţile „wall”-ului … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat anotimpuri, arome, calendar, file, gutui, la geamul bunicii, ruginiu, struguri, timp, toamna, vara
45 comentarii
Simple cuvinte
Câteodată, unele cuvinte mă încurcă prin lungimea lor, altele prin imposibilitatea de a le înţelege sensul într-o propoziţie care este atât de simplă prin mesajul ei şi atât de frumoasă prin sensul dat ei, încât un cuvânt prea complicat o … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat aer, complicat, cuvinte, definitii, dor, nori, ploaie, poteci, pretiozitate, simple, simplitate, toamna
44 comentarii
Visând prin noiembrie
Prin noiembrie merg cu visarea de mână Şi adun, peste plâns scuturat din copaci, Pas cu pas, pentru drumul ce-o fi să rămână Până când în întoarceri vei putea să te-mbraci Risipesc amintiri pe alei pustiite Şi culeg aşteptări împărţite … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat adieri, alei, cuvant, dorinte, frunze, merg cu visarea de mana, noiembrie, plans scuturat din copaci, planse, presarat, soptite, timp, toamna, visand prin noiembrie
40 comentarii
Parfum de dor
Miroase-a struguri şi a mere coapte, a tine-stând pe gânduri despre mine, a vară plină ignorând o moarte şi-a vise prefăcute în ruine. Miroase-a frunze evadând din ramuri, a paşi atenţi să nu le înfioare, a aşteptări ce ruginesc la … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat de dor, doruri, evadand, frunze, geamuri, iluzii, infioare, miroase-a toamna, parfum, poezie, ramuri, rasfata, revenite, ruginesc, soapte, stand pe ganduri despre mine, toamna
54 comentarii
