Arhive etichetă: toamna
Discurs fără de glas
Bună seara! Şi acum ar trebui să spun ceva, nu? Orice? Adică pot vorbi despre ce vreau? (Se uită în partea dreaptă unde, din spatele cortinei, bărbatul în costum îi zâmbeşte puţin nedumerit). Suntem şi în direct? Ce prostie! Aaa, … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat beteala, brad, colinde, direct, discurs, ecrane, fara de glas, globuri, invitatii, kitsch, live facebook, mall, manifestare, oficialitati, scenă, toamna
43 comentarii
E târziu, iubire
E târziu, iubire, toamna-i pe sfârşite, Nu-i mai pasă astăzi de copacii goi, Va lăsa pe praguri vise ne-mplinite Şi abandonate, undeva, prin noi Nu-ncerca s-o cauţi, n-are rost s-o strigi, E-n zadar efortul de-a-i opri plecarea, Orice i-ai promite, … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat e târziu, felinare, frunze, iubire, ploi, toamna
53 comentarii
Cod galben de… gânduri
Dragă…, Ai văzut cât de hotărât e vântul în drumul lui peste întinderi? L-ai simţit? Cei pragmatici au dat coduri galbene. Vorbesc despre asta mai rece decât suflă el şi spun că „va avea intensificări care, în zonele montane, la … Continuă lectura
Publicat în Scrisori
Etichetat acoperişuri smulse, avertizari, cod galben, frunze, ganduri, intensificări, rafale, toamna, vant, zbateri
70 comentarii
Când ultima frunză cântă…
O ultimă frunză, ca un ultim cuvânt, Rătăcită pe drumul dintre cer şi pământ, S-a oprit pentru-o clipă într-un colţ de pian, Să îşi cânte plecarea chiar în actul final Să nu mai suspine, să nu ne mai doară Nici … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat amortire, ca un ultim cuvânt, canta, clape, pian, ploi, portativ, ratacita, toamna, ultima frunză
81 comentarii
Jurnal despre pustiire
Afară… Toamna îşi vede de-ale ei, pare că s-a aşezat pe-un colţ de adiere şi-şi admiră culorile rămase fără de privitori, şi-şi contemplă propria-i frumuseţe rămasă fără de priviri. Cine s-o admire? Face asta în tăcere, să nu deranjeze. În … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat emisiune, frunze, izolati in romania, jurnal, oameni, pustiire, toamna, vineri
77 comentarii
Inventându-l pe „doi”
Hai să inventăm vântul! Să avem pe braţele cui lăsa visele de doi în doi, din doi în noi, până când noi… noi ne trăim iubirea pară şi întreagă, fără să ne pese de furtuni care dărâmă iluzii şi sperie … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat culori, distante, doi, inventam, noi, ploi, toamna, vant
77 comentarii
Joacă prin toamnă
Am strâns din ploi ce-au picurat în palmă Şi, strop cu strop, mi-am plămădit o toamnă Să mă ascund sau să mă rătăcesc Căci, drept urmare, încă te iubesc Altfel, mi-ar fi uşor să râd, să cânt, Să mai abandonez … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat frunze, inevitabil, joaca prin toamna, ploi, pustiu, te iubesc, toamna
59 comentarii
Toamna unui ne-scriitor
Dragă…, mi-e toamnă. Nu râde, citeşte-nainte, ar trebui să ştii cât sunt de previzibilă. Cum ar putea să-mi fie când afară-i toamnă? Dacă aş fi scris asta-n plină primăvară şi dacă aş fi scriitor… eheei, câte alte nuanţe ar fi … Continuă lectura
Publicat în Scrisori
Etichetat cer socoteala, frunze, ne-scriitor, ploi, scriitor, suspin, toamna
97 comentarii
Dincolo de superstiţii…
Ce ghinion fantastic, la mine şi la tine, Să ne iubim şi-n toamnă, lipsiţi de-orice temei, Când totul se destramă şi-i ceaţă şi-s ruine, Nouă ne-aruncă seara feerie pe alei Ne mai întreabă unii, pe mine sau pe tine, De … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat destin, ghinion, ghioc, noroc, pisica neagră, scara, superstitii, toamna, trifoi
69 comentarii
Sortând simţiri prin anotimpuri
Dragă…, Ai auzit? Vorbeşte lumea, unii pe la colţuri, alţii-n gura mare, că a cam venit toamna. Dacă numai ar vorbi, n-ar fi nimic. Multe spune lumea şi nu toate-s de băgat în seamă. Dar o şi simte. Asta-i mai … Continuă lectura
