Arhive etichetă: doi
Numai pentru o zi
Aş vrea ca doar pentru o zi, Să fiu un vers în poezie, Să simt, atunci când m-ai citi, Că-ţi sunt, şi-ţi voi rămâne ţie Şi răsfoind, din când în când, Poeme vechi, din alte vremi, Să ştii că-n umbră … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat doi, in zori, poeme, rasfoind, rima, sens de nepatruns, un vers în poezie, vise, vremi
78 comentarii
Inventându-l pe „doi”
Hai să inventăm vântul! Să avem pe braţele cui lăsa visele de doi în doi, din doi în noi, până când noi… noi ne trăim iubirea pară şi întreagă, fără să ne pese de furtuni care dărâmă iluzii şi sperie … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat culori, distante, doi, inventam, noi, ploi, toamna, vant
79 comentarii
Aproape… departe
Departe de zi şi aproape de seară Într-o aproape tomnatică şi nesigură vară După aproape un zbucium, o aproape tăcere Se simte aproape de-un gând-adiere Între aproape aici şi mult prea departe Un aproape senin e tot ce desparte Aproapele … Continuă lectura
Doi…
ani de când. Am avut mai multe variante de a scrie postarea asta. Primul impuls a fost acela de a scrie mult şi prost (cum o fac de obicei) şi de a vă spune ce scriu şi de ce. Dar … Continuă lectura
Doi câte doi, poeţii mă-nfierează
Am avut ocazia, nu demult, să stau în compania unor oameni tare faini (mda, de obicei în scris folosesc cuvântul „frumos” dar aici ăsta se potriveşte perfect. Şi îmi şi place cum sună 😀 ). Cei mai mulţi erau poeţi. … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat amandoi, doi, dor, iubirea, poet, poezie, timp, vers
19 comentarii
Din doi în doi
Îmi rătăcesc paşii prin zăpezile de altădată şi las fulgii să-mi învăluie surâsul. Privesc cu mirare cum urmele mele sunt acoperite încet ca şi cum totul trebuie să rămână imaculat, fără regrete, fără semne că cineva a păşit, cândva, pe … Continuă lectura
