Arhive pe categorii: Scrisori
Rânduri la început de an
Dragă… La mulţi ani! Nu ţi-am urat la final de an, nu am ştiut ce să-ţi spun mai mult decât atât. Poate ţi-ar fi fost suficient, nu ştiu. Dar tu ştii oricum că gândul a fost trimis. Şi dacă tu … Continuă lectura
Gând bun, de Crăciun
Dragă…, Nu ţi-am scris nimic până acum. Sau poate am făcut-o de zeci de ori, dar am rupt de fiecare dată foaia pe care am înşirat gânduri, rânduri, dorinţe şi urări. Spune-i egoism, nu greşeşti prea mult. Da, cumva, poate … Continuă lectura
Un gând timid
Dragă Moşule, Ce faci, zâmbeşti? Eşti mirat? Te încrunţi? Moşule…, eşti supărat? Ştiu, ştiu, a trecut o viaţă de când nu ţi-am vorbit. Dar ştii cum e, m-am luat cu viaţa, am fost extrem de ocupată să cresc, apoi extrem … Continuă lectura
Gând în vânt
Dragă…, Ce faci, ce mai faci, ce-ţi mai fac visele, dorinţele, ce ai mai făcut tu dincolo de ele? La câte ai renunţat, pe câte le-ai lăsat pe un mâine oarecare, în dreptul cui ai pus semnul întrebării şi în … Continuă lectura
Scrisoare deschisă
Dragă…, E luni. Septembrie, luni. Aşa mi-a venit, nu ştiu de ce am început cu asta. Poate pentru că aşa suntem noi, oamenii. Uneori împrumutăm, alteori furăm, alteori inventăm expresii, cuvinte, forme lipsite de fond, şi le spunem atunci când … Continuă lectura
Gând telegrafic
Dragă…, Ce faci? Nu, lasă asta! Ce simţi? Cum simţi? Cât simţi? Cum te simţi? Departe de toţi şi dincolo de toate, departe de toate şi dincoace de toţi, cum te simţi? Singur? Ar fi trist să fie aşa. Însingurat? … Continuă lectura
Tu ce-ai face dacă…?
Dragă…, Stau pe canapea, cu picioarele adunate sub mine, cu laptopul în braţe, şi scriu. Şi-ţi scriu. Stai, nu te mira, nu ridica sprâncenele, surprins de aceste detalii despre care ştim amândoi că lipsesc din cele mai multe petice de … Continuă lectura
„Salut! Ce faci?”
Dragă…, Eşti bine? Ţi-e bine? Ştii…, mă gândeam că uneori şi cuvintele se pot izola de propoziţii, de fraze. Şi odată cu ele, de restul lumii. Pe ele cine le mai duce acolo unde le e locul, în gând şi … Continuă lectura
Cu peniţa-n amorţire
Dragă…, Mi-a înţepenit peniţa, man! Cine spunea asta cu „man”, ştii? Nu ştiu de unde mi-a venit, clar nu-mi aparţine. E agăţată de-o clipă şi nu mai vrea să coboare de acolo, se leagănă de parcă ar fi prinsă de-o … Continuă lectura