Arhive etichetă: gand
Un gând pe-o umbră de scrisoare
Dragă…, Da, tu, despre tine e acum. Ca de fiecare dată, de fapt. Dar azi ţi-o şi spun, să fiu sigură că nu vei avea tendinţa, cum o am şi eu când vreau să pară că nu înţeleg legătura, să … Continuă lectura
Publicat în Scrisori
Etichetat curatenie, gand, ganduri, pâlpâie luminile, scrisoare, speranta, umbra
57 comentarii
Să nu-mi iei cuvântul!
Ia-mi toamna dacă vrei, cu toate ale ei, ia-mi ploi şi frunze-n vânt, ia-mi bruma de prin gând, lasă-mi cuvântul! Ia-mi serile mai reci, pierdute pe poteci, ia-mi zilele de luni, ia-mi tot ce poţi s-aduni, nu-mi lua cuvântul!
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat cuvant, gand, nu-mi lua cuvântul, ruginiu, timpul dintre nopţi
56 comentarii
Simplu gând
V-am urat cândva în versuri, am jucat şi mimă cu gând bun, acum vă las doar o urare. Dar vă rog să mă credeţi că e caldă, chiar de-i simplă. V-aş lua pe fiecare-n parte, să vă urez în particular, … Continuă lectura
Se joacă-un gând
Şi aş fi vrut să pot s-ascult gând prefăcut într-un cuvânt, zbor de demult azi pas mărunt, tot căutând şi-adulmecând vorbele-n vânt vis spulberând.
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat demult, drum, gand, joaca, refacut, vis, zbor
69 comentarii
Filă de gând la ceas de seară
Afară… început de vară. Sau sfârşit de primăvară. Sau puţin din amândouă. Sau niciuna din ele. Nu ştiu unde şi de ce se grăbesc anotimpurile, zilele, clipele. Poate că şi-au acordat clapele cu zbuciumul în care ne-am aruncat vieţile fără … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat anotimpuri, arena, circ, copacel, fila, gand, goana, gratare, inflorit, inverzit, mare, minivacanta, munte, oameni, ofilit, reflectoare
43 comentarii
Eu ţi-aş fi spus şi despre…
Ţi-aş fi vorbit despre poeme de-aş fi avut curaj mai mult dar simt că parcă de o vreme nici eu nu pot să mai ascult cum tace rima-ntre cuvinte sau cum suspină câte-un vers între aducerile-aminte ce dau silabelor un … Continuă lectura
Ninsori peste visare
Îmi ninge-absurd prin vise cu vuiet şi cu noapte şi gânduri nerostite mi-au troienit sub pleoape. Haotic se destramă cuvintele pe buze şi-n fulgii de zăpadă se pierd tot mai confuze.
Doar un monolog
Eu sunt… un gând. Da, ştiu. Ştiu şi eu că sună ciudat, înţeleg şi eu că nu e cel mai bun mod de a te prezenta. Cel puţin nu oricui şi nu oriunde. Gândul nu are formă. Şi nici culoare. … Continuă lectura
Toamna din gând
E toamnă peste tot în drumul meu De-acum, de ieri sau doar de-o veşnicie Un ram de gând, printre păreri de rău, S-a rătăcit de frunza-i ruginie Timide ploi, sub streaşina din gene, Se-adăpostesc să nu se piardă-n vânt Mai … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat betie, cuvant, gand, geamul dimineţii, gene, gutuie, iluzii, pareri de rau, ploi, se coc, streasina, stridente, susura, timide, toamna
51 comentarii
Poteci de dor 