Arhive etichetă: ninge
Când ning amintiri…
Ce simplu e totul când ninge Şi-un dor ne cuprinde pe toţi De-acasă, de brazi şi colinde, De prispe ce-aşteaptă nepoţi Odată cu fulgii, se-aşterne, Pe tâmple-aplecate spre ieri, Un gând care parcă îşi cerne Toţi anii uitaţi în tăceri
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat brazi, bunic, casa, colinde, flori înghetaţe, foc, geamj, gutuie, lemne, ninge, prag, tinda, vise
66 comentarii
Jurnal cu alb şi curcubeu
Azi… o zi curcubeu. Un curcubeu cu alte nuanţe şi într-o ordine care, dacă aş sta să o studiez, ar putea primi un sens. Ca rogvaiv-ul cel fără de egal. A fost cu alb. Perfect alb, alb pur, alb strălucitor … Continuă lectura
Ninsori peste visare
Îmi ninge-absurd prin vise cu vuiet şi cu noapte şi gânduri nerostite mi-au troienit sub pleoape. Haotic se destramă cuvintele pe buze şi-n fulgii de zăpadă se pierd tot mai confuze.
Când clipa-şi grăbeşte trecerea…
Te joci… cu primele raze de soare din care-ţi faci imaginare săgeţi de foc pentru-a învinge balauri cu şapte capete. Şi, cumva, te transformi în eroul începutului de zi cu victoria agăţată de mâneca dreaptă a primăverii. Cu mânuţele ca … Continuă lectura
Ninge cu mirare…
Ziua pare că nu-şi grăbeşte paşii, ar mai sta puţin ascunsă ca şi cum nu ar vrea să întrerupă minunatul spectacol nocturn în care fulgii se iau la întrecere cu secundele şi tăcerile se risipesc într-un contur nedesluşit. Vântul se … Continuă lectura
Poteci de dor 