Arhive etichetă: urare

Şi cu asta… gata pe 2017!

Mda. Musai să fiu sinceră, n-am de ales. N-am zis cu lamulţiani la postarea trecută pentru că ştiam că şi azi voi fi pe poteci şi ştiam că vă voi spune simplu, frumos, cu intonaţie, sub formă de imagine. Ce … Continuă lectura

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat , , , , | 64 comentarii

Doar o clipă vă reţin

De urat, eu v-aş ura dar îmi bate-n geam noaptea ce ne va aduce-n prag un an nou aşa, de drag şi voi sunteţi ocupaţi să cântaţi şi să mâncaţi să jucaţi şi să visaţi, n-aveţi timp pe-aici să staţi. … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , | 72 comentarii

Crăciun corect gramatical

Cozi, semafoare, nervi, cozi, nervi, „fă, proasto, numai aici puteai parca, să încurci pe toată lumea, eu pe unde mai trec, proasto?”, striga o doamnă pe care am auzit-o de la balcon, în timp ce, din cauza ei, trei maşini … Continuă lectura

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 77 comentarii

Şi tu erai mică, Măriuţă…

Şi nu numai că nu ştiam să-i dau nenii guriţă, dar nu ştiam nici măcar că-i ziua mea. Eram, ca de obicei, în curtea plină de surori, fraţi, cumnate şi cumnaţi, nepoţi şi nepoate, toţi de-ai bunicii mele-sărbătorita zilei. În … Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , , , , , | 111 comentarii

Mă primiţi?

V-am „ameninţat” pe aici că vin să vă colind şi în capul meu se contura ceva abstract, cu aromă de urare. S-a dus ideea, s-a dus şi curajul, s-a dus tot. Nu ştiu dacă îmi va reveni ideea aia. Dacă … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , | 77 comentarii

Fie ca….

E aproape gata săptămâna asta în care, pe lângă obişnuitele sfaturi despre cum să ne spălăm pe dinţi, ce să mâncăm ca să ne danseze burtica de fericire, pe ce site să intrăm dacă vrem un motostivuitor şi cu ce … Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , , , , | 60 comentarii

Să aveţi voi, tată, să aveţi voi….

Cam pe vremea asta, bunicul meu făcea prima vizită „la oraş” după iarna grea care le izola satul. Nu aveau atunci telefon în casă şi rareori reuşeau să îi anunţe vizita. Bătea sfios în uşă şi i se lumina chipul … Continuă lectura

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat , , , , , , , , , , , | 97 comentarii