Arhive etichetă: joaca
Joaca de luni
Să-mi zică şi mie cineva că-i luni azi şi că, în mod normal, eu postez, vă rog! Fatăăă, e luni! Vai, bine că ai zis, mulţumesc! Aşa. Ştiu că-i luni, dar ne jucăm? Hai că sunt curioasă ce va ieşi. … Continuă lectura
Mi-am dat seama că vreau să mă joc
Vreau să vă spun, înainte de a vă spune cu adevărat ce aş vrea, că m-am îndrăgostit iremediabil de un copil. Sâmbătă. Da, ştiu, e greu, spre imposibil, să nu te îndrăgosteşti de un copil. Dar na, deja, după ce … Continuă lectura
„Sunt cel mai frumos din oraşul acesta”
Iar n-am introducere, nici nu vreau. Vouă vă vine să credeţi că există acum, în momentul în care scriu, un răzbel cu furci şi topoare, deocamdată pe FB, şi totul a început de la o carte care încă nu a … Continuă lectura
Publicat în Din viaţă...
Etichetat despre oraş, joaca, poeti, scriitori, sunt cel mai frumos din oraşul acesta, versuri
119 comentarii
Magie prin ghetuţe
În noaptea asta plină de magie, Desprinsă dintr-o filă de poveste, Ne-ntoarcem iarăşi la copilărie Când l-aşteptam pe Moşul la ferestre Cu-obrajii arşi de fulgii ce, în joacă, Se întreceau să se adune-n palme, Spuneam că e a noastră lumea … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat cadouri, copilarie, fermecate, ghetute, hotare, joaca, zapada
64 comentarii
Joaca de-a timpul
Ce frumos ne jucăm noi de-a îmbătrânirea. Cu câtă uşurinţă ne lăsăm aruncaţi peste timp şi cât de mult ne amuzăm de chipurile noastre ridate de pixeli, şi nu de ani, de algoritmi, nu şi de vreme. Ne place să … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat aplicatie, batrani, imbatranire, impliniri, joaca, timp
71 comentarii
Se joacă-un gând
Şi aş fi vrut să pot s-ascult gând prefăcut într-un cuvânt, zbor de demult azi pas mărunt, tot căutând şi-adulmecând vorbele-n vânt vis spulberând.
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat demult, drum, gand, joaca, refacut, vis, zbor
69 comentarii
Om mic învăţând om mare
– Hai, intră! Ia loc aici, pe scaunul ăsta albastru! Ai grijă să nu cazi, urcă-te uşor! – Nu cad. Şi nu-i nimic nici dacă voi cădea, că nu mă lovesc tare. Pe ăsta mare? Dar tu nu ai un … Continuă lectura
Perfecţiunea imperfectului
Ieri, -unul tare îndepărtat, când azi nu era nici mâine, nici peste câteva zile, nici măcar un cândva ipotetic nu era pentru că nici nu exista pe graficul care-mi măsura timpul- când ştiam cine sunt -era simplu pe atunci, tot … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat catalog, drepte, elevi, imaginatie, imperfect, inexistent, inexistenta, joaca, linii, mana, maretia, nesigura, note, pefectiune, pereti, perfect, real, strambe, stramte, strivesc, vis
46 comentarii
Joaca îmbătrâneşte!
Na, că m-am enervat! Şi de ciudă ce mi-e, generalizez încă din titlu, de oftică! Staţi numai puţin, vă explic. Probabil că ar fi fost mai corect să pun ca titlul că „devierea de la sarcinile din fişa postului, în … Continuă lectura
Publicat în Din viaţă...
Etichetat audio, auz, îmbatraneste, creier, incercare, joaca, Laurel, logica, personalitate, test, Yanny
81 comentarii
Poteci de dor 