Reclame
Arhive etichetă: joaca
Om mic învăţând om mare
– Hai, intră! Ia loc aici, pe scaunul ăsta albastru! Ai grijă să nu cazi, urcă-te uşor! – Nu cad. Şi nu-i nimic nici dacă voi cădea, că nu mă lovesc tare. Pe ăsta mare? Dar tu nu ai un … Continuă lectura
Perfecţiunea imperfectului
Ieri, -unul tare îndepărtat, când azi nu era nici mâine, nici peste câteva zile, nici măcar un cândva ipotetic nu era pentru că nici nu exista pe graficul care-mi măsura timpul- când ştiam cine sunt -era simplu pe atunci, tot … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat catalog, drepte, elevi, imaginatie, imperfect, inexistent, inexistenta, joaca, linii, mana, maretia, nesigura, note, pefectiune, pereti, perfect, real, strambe, stramte, strivesc, vis
44 comentarii
Joaca îmbătrâneşte!
Na, că m-am enervat! Şi de ciudă ce mi-e, generalizez încă din titlu, de oftică! Staţi numai puţin, vă explic. Probabil că ar fi fost mai corect să pun ca titlul că „devierea de la sarcinile din fişa postului, în … Continuă lectura
Publicat în Din viaţă...
Etichetat audio, auz, îmbatraneste, creier, incercare, joaca, Laurel, logica, personalitate, test, Yanny
81 comentarii
Ca din poveste
Ţi-au spus că viaţa nu-i o joacă şi-au născocit apoi poveşti despre Ilene Cosânzene la curţile împărăteşti Şi ţi-ai brodat în mare taină cu fiecare-a fost odată iluzia că şi prin lume e tot aşa ca… niciodată Te-au învăţat să … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat basm, ilene cosanzene, joaca, lume, oameni, poveste, viata, vraja
34 comentarii
O bucată de cer şi-o felie de suflet…
Cât de uşor le este copiilor să se joace cu norii şi cât de permisivi sunt norii cu imaginţia lor fără limite! Parcă ar fi din plastilină. Se lasă modelaţi de licărirea din privirea lor jucăuşă şi nu protestează că … Continuă lectura
Din praf şi noroi, ridicam palate
În faţa blocului meu era un părculeţ cu „leagăne”. Acolo ne petreceam aproape toate zilele de primăvara până toamna târziu. Eu şi mulţi alţii de vârsta mea. În vacanţe, părculeţul ăla ne era a doua casă. Când eram deja mare … Continuă lectura
Despre un Moş şi cinci…
… sute. De titluri, de gânduri, de întrebări, de speranţe, de vise, de suspine, de surâsuri, de paşi, de răspunsuri, de zâmbete. Nu ştiu de e mult sau puţin, de e de laudă sau de plecat capul a ruşine. E … Continuă lectura
Publicat în Din viaţă...
Etichetat amintiri, cadouri, casute, colindat, copil, cutii, desaga, dulap, geam, identitate, joaca, Mos Crăciun, parinti
56 comentarii
The f-word
Nu mă întrebaţi că nici eu nu ştiu ce m-a apucat. Adică ştiu. Sunt proastă. Cum de ce? Păi cine râde de ce-şi aduce aminte? Exact. No, d’aia. Şi cum mi-am adus eu aminte de mai multe chestii şi am … Continuă lectura
Publicat în Din viaţă...
Etichetat copii, cutie, cuvinte, educatie, joaca, vocabular, word
33 comentarii
