Reclame
Arhive etichetă: joaca
Joaca de-a timpul
Ce frumos ne jucăm noi de-a îmbătrânirea. Cu câtă uşurinţă ne lăsăm aruncaţi peste timp şi cât de mult ne amuzăm de chipurile noastre ridate de pixeli, şi nu de ani, de algoritmi, nu şi de vreme. Ne place să … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat aplicatie, batrani, imbatranire, impliniri, joaca, timp
71 comentarii
Se joacă-un gând
Şi aş fi vrut să pot s-ascult gând prefăcut într-un cuvânt, zbor de demult azi pas mărunt, tot căutând şi-adulmecând vorbele-n vânt vis spulberând.
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat demult, drum, gand, joaca, refacut, vis, zbor
69 comentarii
Om mic învăţând om mare
– Hai, intră! Ia loc aici, pe scaunul ăsta albastru! Ai grijă să nu cazi, urcă-te uşor! – Nu cad. Şi nu-i nimic nici dacă voi cădea, că nu mă lovesc tare. Pe ăsta mare? Dar tu nu ai un … Continuă lectura
Perfecţiunea imperfectului
Ieri, -unul tare îndepărtat, când azi nu era nici mâine, nici peste câteva zile, nici măcar un cândva ipotetic nu era pentru că nici nu exista pe graficul care-mi măsura timpul- când ştiam cine sunt -era simplu pe atunci, tot … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat catalog, drepte, elevi, imaginatie, imperfect, inexistent, inexistenta, joaca, linii, mana, maretia, nesigura, note, pefectiune, pereti, perfect, real, strambe, stramte, strivesc, vis
46 comentarii
Joaca îmbătrâneşte!
Na, că m-am enervat! Şi de ciudă ce mi-e, generalizez încă din titlu, de oftică! Staţi numai puţin, vă explic. Probabil că ar fi fost mai corect să pun ca titlul că „devierea de la sarcinile din fişa postului, în … Continuă lectura
Publicat în Din viaţă...
Etichetat audio, auz, îmbatraneste, creier, incercare, joaca, Laurel, logica, personalitate, test, Yanny
81 comentarii
Ca din poveste
Ţi-au spus că viaţa nu-i o joacă şi-au născocit apoi poveşti despre Ilene Cosânzene la curţile împărăteşti Şi ţi-ai brodat în mare taină cu fiecare-a fost odată iluzia că şi prin lume e tot aşa ca… niciodată Te-au învăţat să … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat basm, ilene cosanzene, joaca, lume, oameni, poveste, viata, vraja
34 comentarii
O bucată de cer şi-o felie de suflet…
Cât de uşor le este copiilor să se joace cu norii şi cât de permisivi sunt norii cu imaginţia lor fără limite! Parcă ar fi din plastilină. Se lasă modelaţi de licărirea din privirea lor jucăuşă şi nu protestează că … Continuă lectura
Din praf şi noroi, ridicam palate
În faţa blocului meu era un părculeţ cu „leagăne”. Acolo ne petreceam aproape toate zilele de primăvara până toamna târziu. Eu şi mulţi alţii de vârsta mea. În vacanţe, părculeţul ăla ne era a doua casă. Când eram deja mare … Continuă lectura
