Arhive etichetă: ruginiu
Să nu-mi iei cuvântul!
Ia-mi toamna dacă vrei, cu toate ale ei, ia-mi ploi şi frunze-n vânt, ia-mi bruma de prin gând, lasă-mi cuvântul! Ia-mi serile mai reci, pierdute pe poteci, ia-mi zilele de luni, ia-mi tot ce poţi s-aduni, nu-mi lua cuvântul!
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat cuvant, gand, nu-mi lua cuvântul, ruginiu, timpul dintre nopţi
55 comentarii
Şi vara asta…
Dragă…, E aproape de final vara asta. Şi vara asta. Calendarul o spune şi eu îl cred, pe el îl cred. De mult timp nu mai ţin cont de gradele celsius din termometre, nici de culorile de pe hărţile „wall”-ului … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat anotimpuri, arome, calendar, file, gutui, la geamul bunicii, ruginiu, struguri, timp, toamna, vara
45 comentarii
Indiscreţie de toamnă
Tu ce faci cu atâta toamnă ce şi-a lăsat tristeţile pe prag şi a fugit, şi nimeni n-o condamnă că toate într-o clipă s-au uscat? Tu i-ai deschis? S-o las şi eu în casă, să-i fac un ceai, să o … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat casa, de toamna, indiscretie, prag, pustiu, ruginiu, toamna, vals
65 comentarii
Toamnă pe clape de pian
E ceasul când toamna îşi scrie discursul patetic din actul final câte-un nostalgic c-un vers o îmbie E vântul ce strigă sau cânt-un pian? Noiembrie ăsta îmi pare un clovn părăsit de propriul surâs se-mpiedică tâmp între lacrimi şi soare Te … Continuă lectura
Bună seara, domniţă!
Hai, intră! Nu mai sta suspendată între acolo şi aici, aşteptând să te întâmpin cu „bine ai venit”, ca şi cum fără asta te-ai întoarce din drum. Sau ai rămâne între un ieri şi-un azi. Între ele nu e infinitul, … Continuă lectura
