Arhive etichetă: casa
Când ning amintiri…
Ce simplu e totul când ninge Şi-un dor ne cuprinde pe toţi De-acasă, de brazi şi colinde, De prispe ce-aşteaptă nepoţi Odată cu fulgii, se-aşterne, Pe tâmple-aplecate spre ieri, Un gând care parcă îşi cerne Toţi anii uitaţi în tăceri
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat brazi, bunic, casa, colinde, flori înghetaţe, foc, geamj, gutuie, lemne, ninge, prag, tinda, vise
66 comentarii
Indiscreţie de toamnă
Tu ce faci cu atâta toamnă ce şi-a lăsat tristeţile pe prag şi a fugit, şi nimeni n-o condamnă că toate într-o clipă s-au uscat? Tu i-ai deschis? S-o las şi eu în casă, să-i fac un ceai, să o … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat casa, de toamna, indiscretie, prag, pustiu, ruginiu, toamna, vals
65 comentarii
În timp ce tac…
Ascultă-mi tăcerea, numai ea îţi va spune mai frumos şi mai simplu tot ce nu ţi-am rostit în răstimpul acesta plin de ploi şi de viscol, de-ntuneric şi iarnă, şi de gând izgonit. Ascultă-mi tăcerea cum te strigă pe nume, … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat asculta, cale, casa, ceai, indulcit, obosit, pas, povesti de demult, tacere, veac
58 comentarii
Ca o rugă…
Nu-mi lua fărâma de lumină Care îmi scaldă câte-un gând Ce, prea împovărat de vină, Se rătăceşte de cuvânt Când se mai adânceşte-n seară Ca să colinde-n amintiri, Cu aripile-i ca de ceară Zbor picurând printre simţiri Mai lasă-mi stropul … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat adiere, Ana Kelemen, casa, cuvant, drum, farama, gand, lumina, mangaiere, melodie, rataceste, ruga, scalda, suras, Tudor Gheorghe, visare
54 comentarii
Fugim din casă spre… acasă?
Hai să ne mutăm… acolo, pe norul din stânga! Pare suficient de încăpător pentru noi dar nu atât cât să ne permită să primim oaspeţi. Vom avea astfel o scuză pentru cei care vor vrea să ne viziteze. Le vom … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat acasa, brazi, casa, copii, fugim, geamuri, imprudenta, indiscretie, indulgenta, lacrimi, mesteca, ne mutam, nige, oameni de zapada, oglindit, partaj, roua, telefona, trasuri, vizitiu
57 comentarii
Acorduri în vânt…
Undeva, la o casă vecină cu locul în care-mi petrec cele opt ore regulamentare de muncă, cineva a agăţat nişte clopoţei de vânt sau cum se numeşte obiectul acela atârnat la geamuri sau balcoane. Nu ştiu de când sunt acolo, … Continuă lectura
Constantine, Constantine…
Bucură-te, Constantine, toţi cei dragi îţi bat în poartă, dă-le vin, dă-le şi pâine, uită de-amarul din soartă, să te bucuri, Constantine! Hai şi cântă, Constantine, ţi-au venit copiii-acasă, toţi ai tăi sunt lângă tine, hai, aşează-te la masă, râzi … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat bucura-te, canta, casa, Constantin, copiii, departe, dragi, masa, poarta
32 comentarii
Lumânări la porţi
Aţi strâcat iar atâţia amar de bani şi doar v-am zâs că avem tot ce ne trăbă aici, nu trebuia să vă mai cheltuiţi cu noi! Era modul în care îi dojenea bunica pe ai mei de cum deschideau portbagajul … Continuă lectura
Amicale-ntre vecini
Aruncând din când în când câte o privire pe panoul de control în care apar câte trei-patru termeni de căutare (nu se mai rezolvă situaţia cu unknow terms? 👿 ), constat cu surprindere că pe lângă „plagiat mă ucide ea”, … Continuă lectura
Poteci de dor 