Arhive etichetă: ofilit
Filă de gând la ceas de seară
Afară… început de vară. Sau sfârşit de primăvară. Sau puţin din amândouă. Sau niciuna din ele. Nu ştiu unde şi de ce se grăbesc anotimpurile, zilele, clipele. Poate că şi-au acordat clapele cu zbuciumul în care ne-am aruncat vieţile fără … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat anotimpuri, arena, circ, copacel, fila, gand, goana, gratare, inflorit, inverzit, mare, minivacanta, munte, oameni, ofilit, reflectoare
43 comentarii
Nu-i vinovată toamna
Nu-i vinovată toamna că străzile-s pustii, c-a ruginit pădurea şi tu-ai uitat să-mi vii şi nici că-n înserare ne-au ofilit pe buze cuvinte-abandonate în palma unei muze! Cu ce-i de vină ploaia ce picură iluzii c-am rătăcit cărarea umbrită de … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat autumnal, blamata, cuvantul, infrigurare, insingurare, ofilit, padure, ruginit, toamna, vinovata
49 comentarii
Poteci de dor 