Arhive etichetă: ofilit

Filă de gând la ceas de seară

Afară… început de vară. Sau sfârşit de primăvară. Sau puţin din amândouă. Sau niciuna din ele. Nu ştiu unde şi de ce se grăbesc anotimpurile, zilele, clipele. Poate că şi-au acordat clapele cu zbuciumul în care ne-am aruncat vieţile fără … Continuă lectura

Publicitate

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , | 43 comentarii

Nu-i vinovată toamna

Nu-i vinovată toamna că străzile-s pustii, c-a ruginit pădurea şi tu-ai uitat să-mi vii şi nici că-n înserare ne-au ofilit pe buze cuvinte-abandonate în palma unei muze! Cu ce-i de vină ploaia ce picură iluzii c-am rătăcit cărarea umbrită de … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , | 49 comentarii

Întrebări în toamnă

Adie vântul toamnei pe cărările pe care paşii mei caută urmele paşilor tăi şi întrebări fără răspuns îşi ţes culcuş în sufletul meu ofilit de prea mult suspin. Te-aş întreba dacă mă laşi să îţi fiu ruginiul care să-ţi bucure … Continuă lectura

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat , , , , , , , , , , | 99 comentarii