Arhive etichetă: ploi
Despre iubitorii de ploi
Iubesc ploaia! Am spus-o de atâtea ori, că aproape am ajuns să cred că ar fi suficient să spun doar asta la o prezentare, oriunde, oricând. Sunt Potecuţa şi iubesc ploaia. Ploile. Toate câte sunt şi cum sunt, că sunt … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat avertisment, iubitorii de ploi, ploi, ploi de toamnă, ploi de vară
48 comentarii
Exilaţii din plâns
Ne plouă pe aripi, iubire! Semn bun, spun experţii în zbor, Ne-or scrie-n balade de mâine În dreptul cuvântului dor Şi ning, cu petale firave, Zambile, magnolii şi meri, Când visuri, ajunse epave, Plutesc în deriva lui ieri
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat balade, exilaţii din plâns, magnolii, menestreli, ninsori, ploi, trubaduri, zambile
113 comentarii
E târziu, iubire
E târziu, iubire, toamna-i pe sfârşite, Nu-i mai pasă astăzi de copacii goi, Va lăsa pe praguri vise ne-mplinite Şi abandonate, undeva, prin noi Nu-ncerca s-o cauţi, n-are rost s-o strigi, E-n zadar efortul de-a-i opri plecarea, Orice i-ai promite, … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat e târziu, felinare, frunze, iubire, ploi, toamna
70 comentarii
Când ultima frunză cântă…
O ultimă frunză, ca un ultim cuvânt, Rătăcită pe drumul dintre cer şi pământ, S-a oprit pentru-o clipă într-un colţ de pian, Să îşi cânte plecarea chiar în actul final Să nu mai suspine, să nu ne mai doară Nici … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat amortire, ca un ultim cuvânt, canta, clape, pian, ploi, portativ, ratacita, toamna, ultima frunză
85 comentarii
Inventându-l pe „doi”
Hai să inventăm vântul! Să avem pe braţele cui lăsa visele de doi în doi, din doi în noi, până când noi… noi ne trăim iubirea pară şi întreagă, fără să ne pese de furtuni care dărâmă iluzii şi sperie … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat culori, distante, doi, inventam, noi, ploi, toamna, vant
77 comentarii
Joacă prin toamnă
Am strâns din ploi ce-au picurat în palmă Şi, strop cu strop, mi-am plămădit o toamnă Să mă ascund sau să mă rătăcesc Căci, drept urmare, încă te iubesc Altfel, mi-ar fi uşor să râd, să cânt, Să mai abandonez … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat frunze, inevitabil, joaca prin toamna, ploi, pustiu, te iubesc, toamna
61 comentarii
Prognoză-n gânduri
Se anunţă ploaie, se zvoneşte vânt, Până mâine, totul ne va fi uitat, Am pus o eşarfă peste-acel cuvânt Agăţat de buze, de când ai plecat Ne răzbună norii, ne va fi furtună, Nu ieşi afară, totu-i părăsit, Îţi vor … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat cuvant, esarfa peste cuvant, fereastra, ganduri, ploi, prognoza, vant, zvoneste
68 comentarii
Toamna unui ne-scriitor
Dragă…, mi-e toamnă. Nu râde, citeşte-nainte, ar trebui să ştii cât sunt de previzibilă. Cum ar putea să-mi fie când afară-i toamnă? Dacă aş fi scris asta-n plină primăvară şi dacă aş fi scriitor… eheei, câte alte nuanţe ar fi … Continuă lectura
Publicat în Scrisori
Etichetat cer socoteala, frunze, ne-scriitor, ploi, scriitor, suspin, toamna
97 comentarii
De-nceput de toamnă
Taci! Mai bine aşa decât vorbe şiroi De-o toamnă în care o clipă-am fost „noi”, Că toamna îţi lepezi speranţele-n ploi Şi-n toamnă te doare-mpărţirea la doi Aşa că taci! Mai bine aşa decât să te-aud Vorbind de o toamnă-ntâmplată … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat amagiri, copaci goi, nevoi, ploi, taci, toamna, vise
65 comentarii
Contraste
Invazii prea multe-s prin lume, De verde, de fluturi, prin gând, Cu dorul ce aprig m-apasă, Sunt invadată de vânt Şi-i zumzet prin flori şi sunt greieri, E-un cântec întregul pământ, De-atâta tăcere prin mine, N-am loc de niciun cuvânt
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat contraste, copii, cuiburi, distante, flori, greieri, infrunzire, invazii, joc, ploi, verde
52 comentarii
Poteci de dor 