Arhive etichetă: frunte
Eu nu pot…
Eu… nu pot să supăr vântul cerându-i socoteală că-ţi însoţeşte paşii sau că te-atinge-n seară şi nici că-ţi iese-n cale sau te-aşteaptă-n prag şi-ţi şterge dintre gânduri ce nu-ţi mai este drag. Şi nu mă cert cu ploaia că-ţi poate … Continuă lectura
Presupunere
O zi măcar de-aş fi un munte Să-mi sprijin fruntea de senin Şi amintirile cărunte Florii de colţ să i le-nchin, Mi-aş ţese din zăpezi un rost Şi-n lume când se face seară, Drumeţilor fără-adăpost Le-aş ninge pân’ la cer … Continuă lectura
Calendar anatomic
Când cutele-aşteptării brăzdate pe fruntea-ţi aplecată îţi zgârie mângâierea, cu ce le pansezi să nu mai sângereze-n arşiţa dimineţilor de vară care-ţi oglindesc tăcerile-n aceeaşi cană de cafea? Dar când buzele ţi s-au uscat în nerostire şi fiecare început de … Continuă lectura
Bună seara, domniţă!
Hai, intră! Nu mai sta suspendată între acolo şi aici, aşteptând să te întâmpin cu „bine ai venit”, ca şi cum fără asta te-ai întoarce din drum. Sau ai rămâne între un ieri şi-un azi. Între ele nu e infinitul, … Continuă lectura
Prea plinul unui gând
Sssst! Gânduri nerostite au rămas suspendate undeva între colţul drept al sufletului şi cerul gurii. Visează nemărginiri dar îşi fac culcuş în cotloane umbrite de ticuri nervoase care trântesc uşa-n nasul dimineţii şi se întorc la somnul lor în care … Continuă lectura
Poteci de dor 