Arhive pe categorii: Gânduri prin fumul de ţigară
Gânduri prin fumul de ţigară XI
Ascult Black – It’s a wonderful life şi plâng. Patetic. Patetic cântec, patetic că plâng la el, patetic că spun cuiva că plâng la el, dar patetic ar fi fost să-mi spun şi doar mie, patetic că, spunându-mi asta, aş … Continuă lectura
Gânduri prin fumul de ţigară X
Mi-s gândurile împrăştiate. Mi-au fugit, m-au abandonat până şi ele. Cumplit e să te lase singur până şi ceea ce credeai că te bântuie şi că-ţi face rău. Nici răul ăla nu-mi mai e pe aproape. Sunt prizonier între un … Continuă lectura
Gânduri prin fumul de ţigară IX
Toamna-mi îneacă sufletul în fum, toamna-mi poartă-n suflet roiuri de frunzare şi oamenii, precum frunzele care se dezic de ramul ce le-a ţinut de mână, îşi leapădă, una după alta, ba haina înţelegerii, ba pe cea a răbdării, ba pe … Continuă lectura
Gânduri prin fumul de ţigară VIII
Se face din ce în ce mai linişte în cârciuma asta uitată de lume, de noroc şi de viaţă. Una absurdă, fără început şi sfârşit şi, mai ales, fără de sens. Cumva, în acord cu zarva de afară. Tot lipsită … Continuă lectura
Gânduri prin fumul de ţigară VII
Mă uit de multe zeci de minute, sau de ore, nu ştiu, timpul meu se măsoară-n amintiri, nu în secunde pe care le lăsăm se treacă, spre colţul străzii. Un tip vinde nişte frunze despre care spune că ar face … Continuă lectura
Gânduri prin fumul de ţigară VI
Cine să trăiască, cine să trăiască… îmi răsună şi acum, după aproape 50 de ani, câţi au trecut de atunci, din ziua pe care nu o pot uita. Glasurile vesele şi mirate, de copii care nu erau obişnuiţi cu aniversările, … Continuă lectura
Gânduri prin fumul de ţigară V
De trei zile, la aceeaşi oră, intră în cârciumă un bărbat. E nou pe aici, prin zonă. Prin zona noastră, a pierduţilor. Îl privesc pe ascuns şi îmi tot caut motive să nu intru-n vorbă cu el. De ce aş … Continuă lectura
Gânduri prin fumul de ţigară IV
Între două tăceri care-au inundat cârciuma, şi-a făcut loc o colindă de la aparatul de radio uitat într-un colţ întunecat. Asta dă impresia că vine de niciunde. Şi ajunge nicăieri. Toată lumea pare că o aude, dar nimeni nu o … Continuă lectura
Gânduri prin fumul de ţigară III
Plouă. Aberant şi frenetic. De două zile. Nu ştiu dacă e mult, cum nu ştiu nici dacă e puţin. Totul în jurul meu e relativ: timpul, ploaia, cârciuma asta obscură, oamenii din ea, oamenii din oameni, gândurile lor, şi eu. … Continuă lectura
Gânduri prin fumul de ţigară II
Aici, în cârciuma asta uitată şi ea de timp şi de idealuri, se poate ascunde cel mai bine. De zile şi de restul oamenilor. Unde să te ascunzi de oameni dacă nu chiar printre ei?, îşi spunea în rarele momente … Continuă lectura