Arhive etichetă: umbrela
Şi a fost duminică…
Duminică dimineaţa, ora… o oră oarecare. Că dacă spun la ce oră e dimineaţă în zilele în care îmi permit să fie dimineaţă la ora 12, ziceţi că uite-o, bă, şi p-asta. Aşa că nu zic. Te trezeşti cu gândul … Continuă lectura
Bună seara, domniţă!
Hai, intră! Nu mai sta suspendată între acolo şi aici, aşteptând să te întâmpin cu „bine ai venit”, ca şi cum fără asta te-ai întoarce din drum. Sau ai rămâne între un ieri şi-un azi. Între ele nu e infinitul, … Continuă lectura
Potecuţa şi paporniţa
Azi iar am râs de una singură în văzul lumii. Să vă istorisesc? Ştiam că ziceţi nu, nu ne interesează dar eu scriu ca să fie aici dovezi ale semnelor tot mai evidente de zuzăneală. Când voi avea şi actele … Continuă lectura
Poteci de dor 