Arhive etichetă: prag
Când ning amintiri…
Ce simplu e totul când ninge Şi-un dor ne cuprinde pe toţi De-acasă, de brazi şi colinde, De prispe ce-aşteaptă nepoţi Odată cu fulgii, se-aşterne, Pe tâmple-aplecate spre ieri, Un gând care parcă îşi cerne Toţi anii uitaţi în tăceri
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat brazi, bunic, casa, colinde, flori înghetaţe, foc, geamj, gutuie, lemne, ninge, prag, tinda, vise
66 comentarii
Frânturi de risipire
Câteodată, numai câteodată, i se face frig de la prea mult şi prea intens vânt care-i risipeşte toate visele, aşa cum suflă copiii în păpădii şi le spulberă în mii de particule aproape invizibile. Noi, oamenii, nu ne punem dorinţe … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat baloane de sapun, bucurie, curcubeu, dorinta, incredere, prag, puf de papadie, scuipa in san, sperante, vant, vise
60 comentarii
Indiscreţie de toamnă
Tu ce faci cu atâta toamnă ce şi-a lăsat tristeţile pe prag şi a fugit, şi nimeni n-o condamnă că toate într-o clipă s-au uscat? Tu i-ai deschis? S-o las şi eu în casă, să-i fac un ceai, să o … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat casa, de toamna, indiscretie, prag, pustiu, ruginiu, toamna, vals
65 comentarii
Mai e o fărâmă…
Mai e o fărâmă de toamnă -un rest rătăcit prin sertare- şi crud ne condamnă la iarnă în loc de un semn la plecare. Nu mai e timp de reproşuri, nu mai e loc de cuvinte când fumul înalţă prin … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat condamnare, desfrunzeste, farama, iarna, menestreli, noaptea, plecare, prag, toamna
70 comentarii
Dacă…
Dacă nu aş fi văzut fluturii ce-ţi dorm sub pleoape, astăzi nu aş fi putut să te simt, şi-n gând, aproape Şi de n-aş fi auzit şoapta-ţi alintându-mi clipa, visul nu mi-ar fi fost zbor pierzându-şi, prin ploi, aripa
Pe cine-ai vrea aproape?
Pe cine-ai vrea aproape să-ţi învelească visul prea brusc şi prea devreme pierdut între păcate când vântul sau neantul i-or înteţi suspinul cin’ să-i aline dorul, să-l legene pe pleoape? Şopteşte-mi, ştii prea bine că n-am să dau de veste … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat amestecand, aproape, culori, irosim, ne pasa, neant, nuante, prag, secret, secunda, suspin, vis, zori
77 comentarii
Cincizeci de rânduri ale potecuţei
Am văzut, plimbându-mă prin căsuţele din jurul potecuţelor, un fel de leapşă în care trebuie să spui cincizeci de lucruri despre tine. Primul gând, mai sprinten şi mai gălăgios, a strigat: „cincizeci? Atât de mult? Ce-aş putea să scriu în dreptul … Continuă lectura
Hibernare
Se-adăpostesc iubirile sub streşini de-atâta ger şi-atât pustiu în jur nu le gonesc dar nici nu pot să-ndur să-şi ningă trilu’-n brazi orfani de cetini Se cuibăresc şi şoaptele în stoluri să-şi plângă aripile ce-au uitat să zboare le-aş găzdui … Continuă lectura
Disclaimer
Mă-ntreabă câte unii de ce zâmbesc mereu doar nu se poate-n viaţă să nu-mi fie şi greu de ce nu plec privirea, nu strig şi nu oftez, de ce la colţ de stradă durere n-afişez? M-au acuzat odată c-aş fi … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat actor, acuzat, disclaimer, durerea, greu, om drag, plang, poarta, prag, ratat, rau, rol, seara, suferit, sufletului, suspinele, vant, zambesc
55 comentarii
Tomnatică mirare
Eu v-am mai spus că-s ameţită, nu? Nu s-a schimbat nimic. Pe lângă faptul că în concediu nu ştiam nici ce dată e, nici dacă-i marţi sau miercuri, se pare că mi-a scăpat chiar şi anotimpul. Adică, na. Căldură mare, … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat amagirea, amintirea, cararea, desfrunzeasca, geam, prag, ram, toamna, vantul, vara
28 comentarii
Poteci de dor 