Arhive etichetă: prag
Când ning amintiri…
Ce simplu e totul când ninge Şi-un dor ne cuprinde pe toţi De-acasă, de brazi şi colinde, De prispe ce-aşteaptă nepoţi Odată cu fulgii, se-aşterne, Pe tâmple-aplecate spre ieri, Un gând care parcă îşi cerne Toţi anii uitaţi în tăceri
Frânturi de risipire
Câteodată, numai câteodată, i se face frig de la prea mult şi prea intens vânt care-i risipeşte toate visele, aşa cum suflă copiii în păpădii şi le spulberă în mii de particule aproape invizibile. Noi, oamenii, nu ne punem dorinţe … Continuă lectura
Indiscreţie de toamnă
Tu ce faci cu atâta toamnă ce şi-a lăsat tristeţile pe prag şi a fugit, şi nimeni n-o condamnă că toate într-o clipă s-au uscat? Tu i-ai deschis? S-o las şi eu în casă, să-i fac un ceai, să o … Continuă lectura
Mai e o fărâmă…
Mai e o fărâmă de toamnă -un rest rătăcit prin sertare- şi crud ne condamnă la iarnă în loc de un semn la plecare. Nu mai e timp de reproşuri, nu mai e loc de cuvinte când fumul înalţă prin … Continuă lectura
Dacă…
Dacă nu aş fi văzut fluturii ce-ţi dorm sub pleoape, astăzi nu aş fi putut să te simt, şi-n gând, aproape Şi de n-aş fi auzit şoapta-ţi alintându-mi clipa, visul nu mi-ar fi fost zbor pierzându-şi, prin ploi, aripa
Pe cine-ai vrea aproape?
Pe cine-ai vrea aproape să-ţi învelească visul prea brusc şi prea devreme pierdut între păcate când vântul sau neantul i-or înteţi suspinul cin’ să-i aline dorul, să-l legene pe pleoape? Şopteşte-mi, ştii prea bine că n-am să dau de veste … Continuă lectura
Cincizeci de rânduri ale potecuţei
Am văzut, plimbându-mă prin căsuţele din jurul potecuţelor, un fel de leapşă în care trebuie să spui cincizeci de lucruri despre tine. Primul gând, mai sprinten şi mai gălăgios, a strigat: „cincizeci? Atât de mult? Ce-aş putea să scriu în dreptul … Continuă lectura
Hibernare
Se-adăpostesc iubirile sub streşini de-atâta ger şi-atât pustiu în jur nu le gonesc dar nici nu pot să-ndur să-şi ningă trilu’-n brazi orfani de cetini Se cuibăresc şi şoaptele în stoluri să-şi plângă aripile ce-au uitat să zboare le-aş găzdui … Continuă lectura
Disclaimer
Mă-ntreabă câte unii de ce zâmbesc mereu doar nu se poate-n viaţă să nu-mi fie şi greu de ce nu plec privirea, nu strig şi nu oftez, de ce la colţ de stradă durere n-afişez? M-au acuzat odată c-aş fi … Continuă lectura
Tomnatică mirare
Eu v-am mai spus că-s ameţită, nu? Nu s-a schimbat nimic. Pe lângă faptul că în concediu nu ştiam nici ce dată e, nici dacă-i marţi sau miercuri, se pare că mi-a scăpat chiar şi anotimpul. Adică, na. Căldură mare, … Continuă lectura