Arhive etichetă: canta

Când ultima frunză cântă…

O ultimă frunză, ca un ultim cuvânt, Rătăcită pe drumul dintre cer şi pământ, S-a oprit pentru-o clipă într-un colţ de pian, Să îşi cânte plecarea chiar în actul final Să nu mai suspine, să nu ne mai doară Nici … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , | 81 comentarii

Toamnă pe clape de pian

E ceasul când toamna îşi scrie discursul patetic din actul final câte-un nostalgic c-un vers o îmbie E vântul ce strigă sau cânt-un pian? Noiembrie ăsta îmi pare un clovn părăsit de propriul surâs se-mpiedică tâmp între lacrimi şi soare Te … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , , , | 56 comentarii

Constantine, Constantine…

Bucură-te, Constantine, toţi cei dragi îţi bat în poartă, dă-le vin, dă-le şi pâine, uită de-amarul din soartă, să te bucuri, Constantine! Hai şi cântă, Constantine, ţi-au venit copiii-acasă, toţi ai tăi sunt lângă tine, hai, aşează-te la masă, râzi … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , | 30 comentarii

Fata şi strada pustie

Îi plac dimineţile care-i ţin pe oameni în case şi care-i lasă străzile pustii, numai pentru ea şi paşii ei. Da, da. Fata asta iubeşte oraşele goale în dimineţile reci, alea în care îşi aude respiraţia şi mirările şi îşi … Continuă lectura

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat , , , , , , , | 21 comentarii

„Să nu știe că m-am dus…”

În nopțile fără de vise, după ce pictezi și ultima stea pe pânza care te apără de neșoptire și te întrebi dacă ochii care-ar putea număra sclipirile din întuneric sunt acoperiți de pleoape obosite sau înecați de neputințe, te iei … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , , | 34 comentarii