Ne mor cuvintele…

imagesAm văzut noaptea trecută un film, de fapt o jumătate de film, care, deşi avea o acţiune uşurică, a reuşit să mă pună pe gânduri. Ideea era simplă – în urma unui blestem cred, nu am înţeles exact, un tip devenise strâns legat de un copac care-şi pierdea frunzele pe măsură ce tipul vorbea. Un cuvânt rostit „ucidea” o frunză iar atunci când copacului îi cădeau toate frunzele, tipul murea. Evident, a hotărât să nu mai vorbească. Lucru extrem de greu ţinând cont de faptul de apropiaţii lui nu ştiau de acest „blestem”. Şi-a pierdut pe rând jobul, prietenii, familia în urma comportamentului „ciudat”. În final, când puteai număra frunzele pe degetele unei mâini, disperat fiind să salveze ce mai putea salva şi să se împace cu sine, fiind în imposibilitatea de a explica situaţia în care se află, a rostit doar „Te iubesc” şi „Te-am iertat”. Între ele se află, de cele mai multe ori, viaţa. Cu bune, cu rele, cu greşeli şi cu păreri de rău. Una dintre replici suna cam aşa „cuvintele pot fi asemuite cu frunzele unui copac. Când rostim cuvinte multe şi fără rost, frunzele cad şi copacul moare”.
Putem încerca să salvăm „copacul” economisind cuvinte? Uneori da. Dacă alegem să rostim doar cuvinte care nu rănesc, copacul rămâne în viaţă. Sunt multe cuvinte care dor şi multe situaţii în care le aruncăm în vânt fără să ne pese. Dacă am realiza că fiecare ucide o frunză din copacul vieţii noastre, am fi mai atenţi. Aşa… ne pasă mai puţin.
Ce facem însă în situaţiile în care tăcerile dor mai mult decât toate cuvintele la un loc? Când ni se tace, în noi se moare puţin câte puţin. Lipsa cuvintelor usucă, frunză cu frunză, sufletul care în final, se pierde în vânt şi moare…..

Cuvintele, pe care nu le-am spus,
Sunt tot atatea trepte ce coboara,
Cu sufletul tot mai adanc m-am dus,
Pe treptele tacerii ca pe-o scara.
Ca-ntr-un cuprins de pestera boltit,
M-am coborat in lumea nerostirii,
Si-n cutele de piatra i-am gatit,
Acolo-n fund, un ascunzis Iubirii.
Cuvintele pe care nu le-am spus,
Sunt tot atatea trepte de tacere:
Adanc in mine, mai adanc m-am dus,
Acolo, unde orice vorba piere.
De-acolo, din limanul necuprins,
Din lumea fara mal a nerostirii,
Pe treptele tacerii s-au prelins
Din ascunzis, luminile iubirii. (Zorica Latcu)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

56 de răspunsuri la Ne mor cuvintele…

  1. Ana zice:

    Inteleg ca ti-a placut filmul si ca Eddie Murphy gasesti ca a jucat spectaculos 🙂

    Apreciază

  2. Ai scris așa de frumooos! Pupici, Potecuțo!

    Apreciază

  3. raulpintiliec zice:

    Intr-adevar nici eu nu m-as fi asteptat la un astfel de rol din partea lui Eddie Murphy.Dar am fost placut impresionat de povestea filmului, foarte profunda de altfel.Versurile din finalul postului sunt foarte frumoase 🙂

    Apreciază

  4. Mugur zice:

    Născând cuvinte, copacul si sufletul înverzesc, se fac mai tineri, mai viguroși, într-un plural ambiguu, în care nici nu mai știm cine sunt eu, cine ești tu. Născând cuvinte frumoase și bune, lăsăm vieții cărare deschisă spre cer.
    N-am văzut filmul, am citit cuvintele tale grăitoare.

    Apreciază

  5. gheorgica zice:

    io nu am vazut filmul . Sper sa spuneti si titlul

    Apreciază

  6. La Petite Fille de la Mer-july zice:

    Ca si gheorgica, nu am vazut filmul, mai mult decat probabil din cauza lui Eddie Murphy. Ce sa fac, sunt subiectiva si uite ca uneori pierd .

    Apreciază

  7. Ioana zice:

    Nici eu nu l-am văzut, dar pare interesant. Acum că mi-ai zis, vreau să-l văd! Rar ajung să mă uit la filme, din cauza oboselii, și le prefer pe astea ușurele, dar din care pot să învăț ceva. Mulțumesc 😀

    Apreciază

  8. monicasicoe zice:

    foarte frumos mesajul filmului. multumesc ca ne-ai spus, atat de frumos, povestea lui

    Apreciază

  9. Bursucel zice:

    Potecuță, ai cuvântul meu că n-am văzut un minuțel din filmul ăsta, dar un ceva tot e de-mi drămuiesc eu cuvințelele de la o vreme….
    La tine însă… zici că-i Petrecerea Cuvintelor, nu alta! 🙂

    Apreciază

  10. Din păcate ne mor doar cuvintele frumoase, iar cele urâte se înmulțesc precum ciupercile otrăvitoare după o ploaie acidă…

    Apreciază

  11. Ice zice:

    I love your writing! 🙂

    Apreciază

  12. Prea frumos. MĂ voi uita şi eu! Mulţumesc, Diana! 🙂

    Apreciază

  13. indiferent zice:

    Da, am vazut si eu filmul si m-a impresionat. Copacii astia au ceva de spus, nu gluma … Au radacina, tulpina, frunze si flori. Au Viata, asa cum ar fi normal sa fie ea traita.

    Apreciază

  14. Lia zice:

    N-am văzut filmul, cred că mi-ar plăcea.
    Ştii, ciudat, mă gândisem zilelea acestea la cât de mult se vorbeşte… la cât de mult uzează unii cuvintele, fără sens… uitând că cine ne-a dăruit cuvântul, ne-a dăruit şi tăcerea în aceeaşi măsură şi că uneori tăcerile pot fi mai grăitoare decât toate cuvintele din lume. Ce bine ar fi să găsim echilibrul între cuvânt şi tăcere…

    Apreciază

  15. childagain zice:

    Draga mea Potecuță, cât de bine înțeleg ce spui tu ! Am cunoscut și eu acele tăceri care ucid… Uneori, parcă e mai bine să cadă o frunză, fie ea și cu margini țepoase, sau tăioase, decât o tăcere înghețată.

    Pe de altă parte, da, toți ne ucidem copacul vieții cu vorbe fără rost… Ce să facem, așa suntem noi, nu putem tăcea ! Și totuși, după cum spuneam, uneori e mai bine să îți asumi riscul unei ”frunze”, decât o tăcere comodă și lipsită de răspunderi. Bine, cu excepțiile de rigoare…

    Te îmbrățișez, și îți doresc să îți vezi, cândva, copacul din nou înfrunzit ! Tu ești unul dintre oamenii care îl merită din plin.

    Apreciază

  16. rocsy neagu zice:

    Da, irosim atât de des cuvintele, iar atunci când avem cu adevărat ceva de spus, alegem tăcerea.
    Ce ființe ciudate suntem!

    Apreciază

  17. Oana zice:

    Ceva m-a adus pe poteca asta azi… si am recitit…in lacrima pentru toate cuvintele ce mi-au (ne-au) murit vreodata….
    Cu imbratisare, Potecuta, revin sa te citesc.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s