Scăpăm de Blându, scăpăm de şpagă

imagesIsteria generată de cazul învăţătoarei Dana Blându a luat proporţii şi multe dintre declaraţiile celor care s-au văzut îndreptăţiţi să-şi dea cu părerea, sunt de-a dreptul halucinante. „Pentru viitorul luminos al copiilor şi al nepoţilor noştri, trebuie să luăm atitudine!”. De bun simţ, zic. Viitorul luminos al urmaşilor stă fix în rezolvarea acestui caz. Este singurul junghi în coasta acestui popor, singura piedică în calea dezvoltării glorioase a acestei minunate şi curate ţări. Mda, sună a discurs demn de a ridica în slăvi Republica Socialistă dar acolo mă duc cu gândul multe dintre reacţiile din jurul acestui caz.
Este de condamnat ce s-a întâmplat, nu spun nu. Dar singura bilă albă în cazul părinţilor, dacă ar fi să exagerăm, este aceea că au avut un telefon capabil să înregistreze suficient de bine încât sunetul să poată apoi fi redat în cadrul jurnalelor de ştiri. Nu sunt de partea învăţătoarei, nu dau nici în părinţii care au copiii în acea clasă. Am auzit că multă lume îi laudă femeii care a apărut la TV şi a spus ce se întâmplă, curajul de a face acest gest. În ce ţară trăim, domnilor?

Şi de când a devenit presa singura putere în stat? De când presa ne rezolvă toate problemele? Chiar le rezolvă? Cum adică „învăţătoarea ne certa, ştergea cu noi pe jos”? 😯 Am crezut că nu aud bine. Adică 20-25 de părinţi stăteau în bănci, învăţătoarea îi certa şi îi jignea şi ei tăceau mâlc până când un curajos a hotărât să ia atitudine şi cu mâna tremurândă a apăsat butonul de „rec” de pe telefon? În asta stă curajul şi demnitatea? Poate nu voi reuşi să mă fac înţeleasă, încă o dată spun că nu condamn gestul acelei mame. Dar nici să cred că oamenii ăia erau ţinuţi legaţi de bănci şi ameninţaţi cu gazarea în cazul în care vor deschide guriţa, nu pot. Există, înainte de presă, o directoare, un inspectorat, un minister. Din declaraţii am înţeles că domnul inspector a aflat de la televizor ce se întâmplă. Bun şi aşa. Să zicem că, dacă s-a făcut public cazul, e mai greu de măsluit, mai greu ascunzi gunoiul sub preş după ce toată ţara a apucat să îl vadă. Se va rezolva. Poate că, chiar acum când scriu, se dă verdictul şi toată lumea se va linişti. Ce se întâmplă după, mă întreb?
Vrem să le dăm o lecţie copiilor noştri, să le pregătim „terenul” pentru o viaţă frumoasă într-o ţară „sănătoasă”? Atunci haideţi să facem cumva să nu mai vadă ei, copiii, cum, în schimbul unei sume „modice” sau al unui pachet de cafea, „amărâtul” de medic de familie ne dă concediu medical ca să mergem la ski sau la shopping în Viena. Sau să nu mai ştie copilul, aflat pe punctul de a fi exmatriculat din cauza absenţelor, că se poate obţine uşor o „ţâdulă” care atestă că a suferit de boli rare şi scapă astfel cu toate abesenţele motivate. Facem cumva ca atunci când, cu copilul în maşină, suntem traşi pe dreapta pentru că vorbeam la telefon, nu purtam centură şi megeam şi cu viteză, să nu strecurăm între actele cerute de poliţist şi nişte bani? A, asta nu vrem că nu suntem proşti să mergem la muncă dacă putem face rost de o boală inventată şi nici fraieri să plătim amendă când am greşit. Aia nu se pune, aia e altă lecţie că în ţara asta orice e posibil, nu? Aici nu ne mai gândim la viitorul glorios al copiilor ci la prezentul uşor de modelat în mânuţele dibace ale corupţiei.
Ştiu cazuri în care, la început de an şcolar, părinţii se interesează nu cât de aproape de casă e şcoala la care urmează să înveţe copilul, nu ce rezultate au fost la acea şcoală, nu cine predă acolo ci din ce familii provin acei copii. Cu cât sunt mai mulţi plozi ai baronilor locali, ai şefilor de te miri ce cârciumi, cu atât mai bine văzută e şcoala aia. Asta e tot vina dascălilor, nu? Fetiţa unor prieteni a venit într-o zi de 8 Martie de la şcoală supărată foc pentru că nişte colegi au adus, pe lângă flori,  şi cadouri pentru învăţătoare şi ea s-a simţit prost că nu avea. Mama ei mi-a spus că învăţătoarea i-a rugat să nu strângă bani pentru cadouri, le-a spus că nu e cazul să cheltuiască nimic. Dar au fost nişte doamne mai cu moţ care merg pe ideea „îmi permit şi vreau să vedeţi şi voi că îmi permit”. Ce vină are femeia aia că a ieşit din clasă cu o pungă de cadou pentru că  s-a trezit cu copiii cu pungile în mână? Tot şpagă se numeşte?
Nu e destul de „la pământ” sistemul, să îi mai dăm şi noi la glezne şi apoi o lovitură bine plasată să fim siguri că nu mai mişcă deloc. Pentru că asta e problema. Nu se mai vorbeşte nici la singular şi nici de un caz particular ci de întreg sistemul. Şi acest sistem funcţionează cu oameni. Şi mulţi dintre acei oameni se încăpăţânează să pună stiloul în mânuţe de copii şi vrem sau nu să credem, ne place sau nu să recunoaştem, au o contribuţie imensă în dezvoltarea lor. S-a aruncat din nou cu mocirlă în ei toţi. Şi-au adus aminte şi cei care nu au copii în şcoală că o dată sau de două ori au dus şi ei mărţişoare sau flori dăscăliţei, mama lor că nu se mai satură de plocoane. Şi ei tac, înghit şi zâmbesc copiilor din faţa lor pentru că ei sunt printre puţinii care ştiu că acei copii nu au nicio vină. Şi tot ei văd la elevii lor haine şi rechizite pe care copiii lor de acasă nu le au pentru că nu îşi permit. Şi zâmbesc în continuare cu cardurile goale pentru că se tot întârzie plata salariilor. Dar nu-i aşa? Ce motiv mai bun ca ăsta să li se bage pumnul în gură? Cum să mai îndrăznească să ceară bani când toată ţara e cu sabia ridicată deaspura capului lor şi le strigă că s-au îmbogăţit de pe spatele părinţilor….
E început de an, se scumpesc gazele, pâinea, carnea şi multe altele. E bine să distragem atenţia de la asta. Începem jurnalul de ştiri cu învăţătoarea şpăgară şi le dăm de mestecat celor care au învăţat să mestece mecanic. Apoi spunem şi de scumpiri că oricum, din cauza plescăitului, nu se mai aude nimic. Şi uite aşa am mai scăpat de o belea, am mai aruncat o găluşcă şi am potolit foamea mulţimii…

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

45 de răspunsuri la Scăpăm de Blându, scăpăm de şpagă

  1. gheorgica zice:

    ,,Nu e destul de “la pământ” sistemul,, io zic ca este 2m sub nivelul marii. Nu cunosc prea bine cu ce se mananca treaba cu profesoara dar pot sa va spun la ce am asistat acum 3 ani cand a trebuit sa astept o prietena sa isi ia postul la o scoala (repartizare anuala)ce se prezinta este ,,bate shaua sa priceapa iapa,, Poi sistemul este imputzit de la varf. Ca sa poate ajunge cineva inspector sau director trebuie sa dea shpaha si sa activeze la un partid care trage sforile acolo. Astia trebuie sa isi recupereze investitzia si trec la treab: adeverinte ,caractrizari, cursuri de formare profesionala ….care sunt necesare la dosarul stufos. Pentru asta tre sa dai Urmeaza examn greu-daca nu iti spune cineva ce tre nu poti sa iei mai mult de 8. Cei care vor loc sigur pentru 9,10 dau. Nu zic ca nu sunt si oameni adevarati dar io i-am vazut cum arata. Poi toate investitiile astea nu se pot acoperi din salariul de sub 1000 lei si atunci incepe nivelul 3 de shpaga. Legea si sistemul este facut pentru shpaga. Daca dupa un timp se scot toate posturile la concurs si shcoala are un consiliu director format din rep stat, sponsori ,parinti atunci shpaga nu mai are loc asa disperat.

    Apreciază

    • Ai mare dreptate, gheorgică. Examenele alea sunt împuţite de la cap la coadă. Costă mult să iei un post sigur şi nu e deloc uşor. Sunt subiecte fantasmagorice, noţiuni cu care nu te întâlneşti în practică, chestii care nu au nimic de-a face cu materia. Cu plicul gros sau cu portbagajul cu porcul tranşat, ajungi să „te milogeşti” pentru un post şi te trezeşti titular la cuca măcăii dar nu ai de ales. Sau, după caz, primeşti un post călduţ dar tu ai grave probleme cu gramatica limbii române. Dar ce contează asta? Cine spune că un profesor trebuie să scrie corect? Cui îi mai pasă de asta? Dar asta e acum şi a fost şi ieri şi va fi şi mâine. Ce facem cu cei puţini, cei dedicaţi meseriei lor, cei care în afară de flori nu au primit nimic nici de Crăciun şi nici pentru a da note de trecere unde nu a fost cazul? Cu cei care ne-au fost nouă dascăli, cei care încă mai fac şcoală aşa, cu ultimele speranţe într-un mâine mai senin?
      Mergem pe ideea că tot sistemul e praf şi toţi cei care fac parte din sistem sunt praf?

      Apreciază

  2. Irina zice:

    Îmi place mult articolul tău și asta nu doar pentru că lucrez în sistem și știu cum stau lucrurile, din interior. Ne plac minciunile frumoase și niciun preț nu este prea mare când vine vorba să le cumpărăm. Părinții vor să audă/vadă numai lucruri la superlativ despre copilul lor. Când ,,doamna” încearcă să le prezinte situația reală, concluzia, de cele mai multe ori, e aceeași: ,,are ceva cu el”. Urmarea imediată: incearcă să o ,,cumpere”. Așa se explică de ce, la sfârșitul clasei I, chiar și mai târziu, toți au coronițe, așa se explică de ce mulți absolvenți de liceu (cu medii peste nouă, să nu le distrugem viitorul) nu își cunosc limba maternă, așa se explică incompetența unora dintre ,,specialiștii” noștri … Întreaga vină este aruncată asupra cadrelor didactice, dar ele se află undeva între ciocan și nicovală, pioni într-un sistem corupt mult mai vast, ale cărui reguli nu prea pot fi încălcate sau schimbate, cum bine s-a scris și mai sus. Da, cauzele ,,bolii” sunt si exterioare sistemului, dar și din interior. Se întâmplă ca sistemul însuși să nu te lase să iți faci datoria de dascăl. În singurul an când am predat franceză, am fost chemată în birou și apostrofată că pun note prea mici unor elevi care, pentru cât știau când i-am preluat, nu ar fi meritat nici măcar nota de trecere. Cum se poate așa ceva, nu mă gândesc că le distrug viitorul? Măcar la limbi străine să aibă și ei note peste șapte! Așa că am mai lăsat de la mine și am rezistat. Un an, nu mai mult. Ca să nu mai vorbesc de atitudinea elevilor și a părinților față de profesori, nu de puține ori alimentată chiar de cadrele școlii, colegi de cancelarie, aflați în permanentă ,,competiție” , în spirit specific românesc. Îmi povestesc colegele care predau română în ce condiții se desfășoară examenele la care participă în calitate de evaluator sau de supraveghetor. Ascult și nu știu dacă să mă bucur că nu sunt în locul lor sau să plâng că nu pot face ceea ce am visat toata viața. Supraveghetor am fost și eu de vreo două ori și nu mi-a mai trebuit. M-am ,,retras” la preșcolari, gândindu-mă că măcar aici nu se pun note și nu se dau examene, iar copiii pot fi modelați altfel, fiind mai ,,curați”. Nici aici lucrurile nu stau tocmai pe roze, însă. Și eu aștept să se schimbe ceva, visez că voi preda la un moment dat unor elevi care să poata citi și înțelege măcar o schiță, dacă nu un roman, visez sa mă duc la serviciu și să le vorbesc unor tineri despre literatură, nu ca să completez teancuri de hârtii inutile… Visez și cam atât.

    Apreciază

    • E clar că din interior altfel se văd lucrurile şi, mai ales, altfel se simt efectele. Îţi mulţumesc pentru că ne-ai spus, în mare, cam cum stă treaba şi îmi pare rău că ai fost nevoită să renunţi la un vis. Sper să poţi reveni, să găseşti un mediu prielnic, să îţi fie bine!

      Apreciază

  3. Ai prezentat un articol complex, pentru că problematica este vastă. Ai atins puncte sensibile, pe care tu le-ai evidențiat într-un evantai de situații: ai transpus poziția părinților, a cadrelor didactice, a societății, dar și pe cea presei. Te felicit, draga mea!
    Nu aș vrea să mai adaug impresiile mele, pentru că deja sunt conținute și în comentariile făcute de vizitatorii tăi și îmi confirmă adâncurile unor probleme care nu-și vor găsi rezolvări la nivel de sistem, ci mai cu seamă la nivel de individ.

    Totuși îți voi spune că mă simt umilită de atmosfera de isterie creată și că demnitatea mea ca om care-și face cu pasiune profesia, are un drum lung de parcurs prin astfel de hățișuri, dar nu va abdica! Eu cred în ceea ce mai pot face și îmi pasă de felul în care voi preda copiii pe care-i am societății! Priviți cu atenție în jur:nu sunt singura….

    Apreciază

    • Eu te felicit şi tot eu trebuie să îţi mulţumesc pentru ceea ce faci în fiecare zi. Ştiu că mai sunt mulţi cei care îşi fac meseria curat şi frumos, de asta am şi punctat, mă doare sufletul când aud şi văd reacţiile din aceste zile. Pentru voi toţi, un mare mulţumesc şi … mă înclin!
      Ce să zic? Sănătate multă şi putere de „luptă” …!

      Apreciază

      • Mesajul meu a sunat cumva a lipsă de modestie, dar cum există puțini avocați ai apărării, din când în când, mai schimb rolul…
        Tu ești un suflet sensibil, simți frumosul oamenilor și știi să-l valorizezi! Mă simt onorată de cuvintele tale și le voi ține ca pe o comoară din ce în ce mai greu de găsit!

        Apreciază

        • Sunt convinsă că toate acele cuvinte au „rezonanţă” în fiecare elev „modelat” de tine. Aşa că nu e cazul de modestie, există dovada vie… 😉

          Uff, mă simt copleşită de cuvintele tale frumoase….

          Apreciază

  4. succesulpe zice:

    Gata te-ai linistit? 😯
    Recunosc ca imi place de tine asa bataioasa decat inainte. Anul asta iti este benefic se pare inca din zorii zilei. Nu te lasa! Infiereaza hotia si coruptia, spaga si pasivitatea. 😛

    Apreciază

  5. Apele sunt tare tulburi în fiecare domeniu și din când în când se agită și mai tare prin vreun scandal de felul celui analizat mai sus. Iar atunci lumea se împarte în tabere și fiecare își susține argumentele, fără a încerca să înțeleagă și punctul de vedere al celorlalți. De parcă adevărul e chiar atât de simplu și vreo parte are adevărul absolut. Profesorii se simt dezonorați, părinții scandalizați, copiii sacrificați, iar noi căutăm neapărat vinovații printre oameni. Adevăr care e de fiecare dată altfel, și nu e niciodată complet. Mai trebuie să se scurgă multă apă pâna se va decanta cât de cât și sistemele putrede care le conduc vor fi înlocuite cu altele, mai sănătoase. În toate domeniile. Pentru că ele ne conduc și ne împing la ilegalități și imoralități.

    Apreciază

    • Aşa e , Petru. Peste tot ceva…. miroase dubios. Să mai sperăm la o schimbare?

      Apreciază

      • gheorgica zice:

        Poi ca sa afli raspuns la intrebare incearca un joc. Pe aici sunt multi profesori care sustin ca sunt corecti. Eu sunt consumator de invatzatura si sunt curios cine are puterea sa recunoasca aici ca a ajuns titular fara sa merite sau a luat post de suplinitor cu medie sub 5. Ca sa incep cu mine ,io recunosc ca am copiat la cateva examene grele si am primit un an bursa fara sa merit. Schimbarea incepe cu fiecare dintre noi

        Apreciază

        • Îţi mulţumesc pentru sinceritate! Eu am fost la un pas de a ajunge la catedră. La un pas foarte mic. Am renunţat la idee şi … nu ştiu dacă să regret sau nu. Aşa că nu pot spune nimic despre acele examene.
          Despre cele din facultate… uff, mi-e ruşine să spun dar nu am ştiu să copiez. Ce am făcut destul de des a fost să schimb subiectele atunci când erau date mai multe subiecte în sală. Asta am făcut… Tot copiat se numeşte.

          Apreciază

          • gheorgica zice:

            A trecut destul timp . Cred ca raspunsul este pe masura rezultatelor. Nu a avut nimeni curajul sa recunoasca desi majoritatea au dat shpaga sau au apelat la zona de influentza( nasu,fina si maslina)Concluzia mea este ca societatea romaneasca este putreda si doar un cataclism o repara.

            Apreciază

      • Eu sper mereu, altfel aș deveni un disperat… 🙂

        Apreciază

  6. Pingback: Școala ca școală. Părinților. | Jurnal de fraieră

  7. gheorgica zice:

    Am spus la inceput ca am cunoscuti profesori. Io zic sa incerci sa intrii in acest sistem. Este un loc de munca interesant si cu multa lume buna. Depinde de zona unde te aflii si ce oameni sunt acolo. Cei pe care ii stiu sunt o echipa care stie sa traiasca. Pe langa multe greutati este si multa viatza intelectuala pe care nu o gasesti in alte locuri de munca. De multe ori ii invidiez dar imi place sa mai gust si io din viatza lor.

    Apreciază

  8. La Petite Fille de la Mer-july zice:

    Cred ca de aceea se numeste educatie, macar incerci sa construiesti un model,iar doamna in discutie a fost orice numai model, nu . De acord ca nu este singura, nici prima, nici ultima, dar astfel de atitudini trebuiesc sanctionate .

    Apreciază

  9. Bursucel zice:

    Dă-mi voie să te pup, Potecuță, că meriță, zău! :*
    Oscilez între a citi știrile trâmbițate sus și tare a fi Hot!!! Mass-media… pe vremuri o admiram și chiar o credeam putere imparțială. Până a venit odată soră-mea enervată de la redacție. Din 3 subiecte destul de … pline s-a ales praful pe prințipul Nu scriem de ăsta, că ne finanțează! De ceilalți 2 nu se punea problema – erau persoane muuult prea cunoscute ca să li se mai trântească pozicili prin pagini de ziar. :mrgreen:
    Am zis odată că peșcheșul ar trebui să fie pus la loc de frunte, eventual în locul stemei de pe drapel. Glumă proastă – recunosc 😳
    Promit să nu mai spun nimic de perspectiva poporului de turnători, c-o să fie de tot râsu-plânsu…

    Apreciază

    • Eu zic să te pup şi eu, să îţi mulţumesc şi să te invit la o cafea cu lapte acum până e caldă. Că dacă începem să dezbatem problema prostituţiei din presă… ne apucă Crăciunul şi nu mai terminăm… 😉

      Apreciază

  10. cezaps zice:

    Draga mea,
    Ai sintetizat perfect in postul tau realitatea din jurul nostru. Putem sa-i amintim si pe politisti, avocati, …
    Un popor needecuat ( fie ea o madam blanda, un parinte care tace si apasa pe butonul unui aparat de inregistrat – fara sa isi sustina cu fermitate opinia, directori, inspectori pasivi,etc ) e cel mai usor de manipulat.
    Poate parinții cu minuni de sub 14 ani vor fi la fel de inteligenti/ intelepti sa inteleaga ceea ce e important pentru copiii lor.
    PS
    voi da link-ul colegelor de scoala
    i

    Apreciază

  11. arakelian zice:

    eu vad partea plina a paharului: o parte a parintilor a luat atitudine. O parte a profesorilor ia atitudine. O parte a elevilor iau attudine. E mai bine decat acum 25 ani cand stateam toti cu capul plecat si inghiteam!!
    Dan, vecinul meu de la sud, spunea ca o generatie stricata se repara in 3.
    Eu consider ca Romania are 3 generatii stricate, de la propaganda germana din al 2lea razboi mondial pana in 1990. Schimbarea insa vine, pas cu pas, unii parinti fac reclamatie, altii schimba scoala, altii gasesc solutii complet diferite: scoli private, conceptul de homeschooling, grupurile de activitati benevole etc.

    Apreciază

  12. arakelian zice:

    si da, cunosc 3 cadre in invatamant care lupta si schimba sistemul 🙂
    Incet, dar vor.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s