Când ultima frunză cântă…

O ultimă frunză, ca un ultim cuvânt,
Rătăcită pe drumul dintre cer şi pământ,
S-a oprit pentru-o clipă într-un colţ de pian,
Să îşi cânte plecarea chiar în actul final

Să nu mai suspine, să nu ne mai doară
Nici dorul, nici frigul, să nu ni se pară
Că toamna-i doar moarte şi-i vânt şi sunt ploi,
Că e doar amorţire împărţită la doi

Mai cântă ş-acum, se aude departe
Bătrânul pian ce-a rămas fără clape,
Dar se simte pierdut prin refrenul fictiv
Ca un do părăsit de alt do-n portativ

Însă ultima frunză, ca un ultim cuvânt,
Rătăcind drumul ei dintre cer şi pământ,
Va rămâne să şteargă toate urmele vinii
De a-şi pierde suflarea la căderea cortinei

Ş-acea ultimă frunză, ca un vis dus de vânt,
Este-o ultimă şansă la un ultim cuvânt
Să-nţelegem că toamna nu-i doar moarte şi ploi,
Că e şi adiere împărţită cu noi.

Cosmisian a lansat o provocare. Vă rog să intraţi AICI să vedeţi despre ce e vorba.
Cum sunt mai înceată de fel şi cum eu mă blochez când e vorba de o temă (nu mă crede nimeni când zic asta, dar aşa e) am răspuns provocării abia acum, când deja Cosmisian a lansat o alta la fel de frumoasă şi tentantă. Sper să fie acceptată şi aşa întârziată. Şi mulţumesc, Cosmisian!

Fotografia e luată de aici şi nu mă întrebaţi de ce, dar eu am văzut ca şi cum ar fi un pian fără clape acolo. Deşi ştiu că nu-i. Dar dacă asta văd, asta scriu 😀

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

81 de răspunsuri la Când ultima frunză cântă…

  1. Emilia WONC zice:

    Încet, dar cu pași siguri! 😉
    Foarte frumos! O poezie atât de distinsă!
    Seară fumoasă cu multă inspirație!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Daca tu vezi un pian, un pian e 🙂 Daca vedeai un pervaz, era alta poezie. Desi sint sigura ca era la fel de frumoasa si aceea 🙂

    Apreciază

  3. Cosmisian zice:

    A republicat asta pe Cosmisian's Blog – Gânduri Neinfinite și a comentat:
    Ultima Frunza?
    Se confirma ca nu.

    Sa para pervazul ca este un pian fara clape
    Potecuto, poezia ta este mai mult decat asteptata, este croita in liniste, e o soapta. Tu stii ca am spus asta adesea, poeziile tale le citesc repetat, in soapta! Soapta, soapta, soapta…

    Toamna le-a topit,iar acum sunt doar ape
    Din ele o parte le face cuvinte, sau soapte
    Din restul formeaza fulgi pentru-0 noapte.

    Temele pe care le propun, sunt lunare. Dar, oricine poate scrie pe o tema din trecut. As vrea sa mai primesc notificari despre teme trecute, pe care le actualizam. Ei bine, luna incepe de astazi…

    Apreciază

  4. Roxana Negut zice:

    Nicicând o frunza nu a avut dedicate versuri atat de frumoase! Te îmbrățișez draga mea!🤗😘

    Apreciat de 1 persoană

    • Venind din partea ta, un om atât de talentat şi delicat în scris, e ca un dar pe care-l voi păstra-n suflet mereu!
      Îţi mulţumesc, Roxana! Şi eu te îmbrăţişez cu drag mult! Şi îţi doresc o zi frumoasă!

      Apreciază

  5. Aura B. Lupu zice:

    Delicată, sfărâmicioasă ca o ultimă frunză uscată. Acum e frunză, într-o clipită devine pulbere…
    Foarte frumos a cântat pianul tău, Potecuță! 🍁🍂

    Apreciat de 1 persoană

  6. Diana zice:

    Mi-ai spus sa vad pian, si pian am vazut! 🙂 Abia cand am citit ca asa ai vazut tu am mai aruncat o privire!
    Poezia este superba, ca toamna cu vanturi si ploi, cu raze de soare sau nori!
    Am citi si acel „ultim cuvant” – interesanta idee de film.
    Iti doresc sa ai weekend minunat, Potecuta draga!

    Apreciat de 1 persoană

    • Aşa-i că putem vedea orice când vrem asta? 😉
      Îţi mulţumesc mult de tot, Diana dragă! Tare mult mă bucur că ţi-a plăcut!
      Chiar e foarte interesant filmul, mi-a plăcut mult! Cred că îl caut iar, să-l văd de la început.
      Weekend frumos îţi doresc şi eu!

      Apreciază

  7. Minunată poezie, Potecuță. Un sfârșit de săptămână cât mai plăcut îți doresc!

    Apreciat de 1 persoană

  8. Câtă frumusețe ai în tine,Potecuta draga! Mulțumesc mult di tot!

    Apreciază

  9. ecoarta zice:

    O poezie frumoasă ca o toamnă blândă și caldă, ce-ți picură în suflet liniște și bucurie!

    Apreciază

  10. Tu poți să răspunzi cu brio la orice provocare în care sensibilitatea și emoțiile duioase ocupă un loc esențial. La mine, ultima frunză câtă la tobe și nu se cuvine să stric armonia unor note ce stârnesc romantismul. 😉

    Apreciază

  11. rofstef zice:

    Cum să nu mă bag la așa ceva, doar am fost un împătimit al instrumentelor cu clape și am luat peste degete destule liniare din lemn de la profesor timp de 3 ani pentru că nu citeam corect cu degetele pe clape ceea ce scria pe partitura..
    Parcă acuma îl văd pe domn profesor, și nu pot să uit când odată sa nervat foarte tare și a dat cu liniarul să mă lovească peste degete si mi,am tras mâna și a lovit puternic clapele și sa enervat foarte tare și a zis, „pă bat-o Dumnezeu de notă că voi mă faceţ să stric clapele de la pianină cu liniaru”

    Deci, pian au fost cuvintele tale așternute prin vers..!
    Acela nu este un pian, sau pianină, poate fi o noptieră, un dulapior etc..
    Pianul are două uși, in termeni tehnici se numesc capace..
    Capacul mare care inchide „camera” de sunt al corzilor, și capacul mic care inchide claviatura, și în același timp protejează claviatura atunci când nu se cânta la pian, de praf, caderi accidentale de apă, obiecte, etc..
    Iar forma capacului este total diferită de forma acelui pervaz sau tejghea și este mult mai lată și lungă, iar dacă era un pian vechi, fără clape, atunci trebuia să se vadă acel locaș unde cândva erau clapele..

    No, cer scuze că m,am băgat si eu cu observații pe-aici, dar acum ști mai clar cum stă treaba cu pianul..:))

    Un Noiembrie Frumos și Weekend Plăcut să ai !!!

    Apreciază

    • Mă bucur că ţi-am trezit amintiri frumoase deşi cam… usturătoare 😀
      Îţi mulţumesc pentru toate explicaţiile astea tehnice, Ştef. Nu e nevoie de scuze, mă bucur că ai intervenit. Numai că vezi tu, Ştef… nu ştiu cum să îţi explic. E ca şi cum ne uităm amândoi pe cer, la nori, eu zic uite, eu pe norul ăla pufos îl văd a fi un peşte şi tu vezi o corabie, că peştele are solzi şi norul n-are. Am zis că ăla nu-i pian. Dar pervazul ăla mie mi s-a părut că e ca o claviatură şi tot aşa îl voi vedea ori de câte ori aş privi fotografia. Cum nu mă pricep la tehnică, în versuri nu am cum să o aplic. Şi cum poezia e despre imaginaţie şi metaforă, cu sau fără uşi, tot pian va rămâne-n mintea mea 😀
      Mulţumesc, Ştef! Noiembrie plin de bucurii îţi doresc şi eu!

      Apreciază

  12. anasylvi zice:

    Minunat, un pian fara clape ca un om care nu isi mai poate exprima sentimentele in poezie… nu e cazul tau, Potecuto. Tu faci un vals al frunzelor miscand doar putin bagheta magica. Interesanta ideea de tema, voi arunca si eu o privire la Cosmisian. Mie imi vine teribil de greu sa fac „teme”, dar poate imi vine un strop de inspiratie, cine stie… ❤ Weekend minunat!

    Apreciază

    • Mulţumesc mult, Ana! Bagheta magică e la tine acum, mi-ai îndulcit dimineaţa cu aceste cuvinte! 😉
      Cosmisian are acum altă provocare a lunii. Intră la el şi vezi, nu e greu, scrii ceea ce-ţi inspiră fotografia, atât. E cu muşcate acum 😉
      Te îmbrăţişez! Weekend frumos îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  13. Ella zice:

    Dacă tu zici că e pian, cine sunt eu să te contrazic?! 😅
    Lăsând gluma la o parte … poezia ta este superbă, ca o melodie cântată pe un vechi pian, dar care are înca clape! Weekend plăcut draga mea!!
    Muah! 😊 Pupicios! 😘😘😘

    Apreciază

    • Nu zic că e pian, Ella. Zic că aşa-l văd eu 😀
      Îţi mulţumesc din suflet! Tu, prin comentariul tău, ai pus clapele pe pian 😉
      Te îmbrăţişez şi îţi doresc o zi cât se poate de frumoasă!

      Apreciază

  14. Vero zice:

    Superbe versuri! Frumos tare, Potecuță

    Apreciază

  15. Floare de mai zice:

    Ultima frunză ar cădea chiar şi fără să fie vremea,deşi se apropie,numai să aibă parte de aşa superb omagiu.Felicitări Potecuță,frumos răspuns la provocare.
    Şi eu mă blochez când mi se spune să scriu neapărat despre un anume subiect,nu mă crede nimeni că nu pot scrie”la comandă”.

    Apreciază

    • Floare de mai, mă emoţionezi! Îţi mulţumesc tare mult!
      Nu a fost grea provocarea, nu trebuia decât să scriem ceva ce ne inspiră fotografia. Dar am eu aşa o chestie, parcă nu-mi vine nimic atunci când există totuşi un punct de plecare. Şi am citit şi alte răspunsuri la provocare, minunate toate, şi parcă m-au intimidat prin frumuseţea lor.
      O zi bună îţi doresc!

      Apreciază

  16. CARMEN zice:

    minunat cum poti tu sa iti exprimi emotiile in versuri! Excelenta imaginea pe care ai vazut o tu in fotografie!
    Un weekend vesel iti doresc, chiar daca afara predomina ruginiul 🤗😘

    Apreciază

  17. Vali Şerban zice:

    Foarte frumos scrii! 🤗❤️

    Apreciază

  18. Crengu zice:

    Prea frumos, prea pentru suflet! Ma bucur de descoperire! 😄

    Apreciază

  19. ina02s zice:

    Frumos cântec in versuri, ultimei frunze. Pian, cântec, strofe, versuri, aduni emoție si vraja. Mulțumim. 🌿♥️

    Apreciază

  20. Suzana zice:

    Multumesc frumos, draga Potecuta! Cum stii tu sa rasucesti invaluitor cuvintele!
    Minunat text!
    Iar provocarea este speciala! O sa ma gandesc si eu!
    Frumos si bine sa-ti fie, mereu! 🙂

    Apreciază

    • Îţi mulţumesc foarte mult, Suzana! Tare mult mă bucur că ţi-a plăcut!
      M-aş bucura şi eu dacă ai intra în joc. Dacă nu cu frunza, poate cu muşcata. O găseşti pe blogul lui Cosmisian.
      Să ai o săptămână frumoasă! Te îmbrăţişez!

      Apreciază

  21. Iosif zice:

    Superba poezie, plina de nuante simbolistice profunde cu aroma si gust dulce-acrisor-amarui de gutui si must parfumat, stors din boabele de struguri, pline de vitamine si lumini divine ! 🙂
    O ultima frunza uscata, luata de vânt,
    un ultim ecou, un sunet simbolic cuvânt.
    O ultima haina a crengilor hâde si goale,
    lasa în Suflet durere, regret, si-ntristare…

    O duminica binecuvântata cu liniste, bucurie, fericire si pace în Suflet, draga Potecuta !

    Apreciază

  22. Katherine zice:

    Numai tu, Potecuta draga, puteai scrie atat de frumos si induiosator.
    Felicitari! 😍🌹

    Apreciază

  23. Acum am venit și eu de acasă. Nu pricepeam ce aveți toţi cu „ultima frunză”. Frumoase versuri, Potecuță!🙂

    Apreciază

  24. Florina zice:

    Fara cuvinte am ramas la frumusetea cuvintelor tale! De fapt, nu sunt doar frumoase, sunt pur si simplu perfect asezate-n fraze! 🙂

    Apreciază

  25. Pingback: Când ultima frunză cântă… – Iisus a spus să ne iubim! Ne mai amintim noi, oare?

  26. Mulțumesc, dragă Potecuta! Am pus un semn pt a o regăsi ușor.. Îmi place sa o recitesc. O zi minunata!

    Apreciază

  27. Ana May zice:

    Cântăm impreuna cu ultima frunză, să ne fie trecerea mai ușoară și nouă și ei. Poate melodia o să mai tempereze melancolia. 😘💐

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s