Indiferent de cât de ocupaţi suntem, vine un moment în care ne oprim din goană. Fără să ne vadă nimeni, fără să dăm socoteală nimănui. E momentul nostru. Acel moment în care rămânem singuri cu noi şi vrem sau ne obligăm să ne privim în ochi. Indiferent de cât de serioşi suntem sau vrem să fim, în acel moment simţim nevoia să construim castele de nisip şi să alergăm după baloane de săpun. Dacă acel moment e o dată în viaţă sau o dată pe zi, depinde de noi. De cât de permisivi suntem. De cât de des îl putem lăsa să se întâmple. Nu e rău dacă nu-l lăsăm niciodată dar e frumos când o facem. Cumva, ne revanşăm faţă de noi, cei care am fost. Şi am visat. Şi ne-am construit iluzii. Ne-am desenat cu linii mai fine şi mai colorate. Le-am transformat în dungi groase şi gri. Sau viaţa le-a făcut să fie aşa. Nici nu mai contează. În acel moment nimic nu mai contează.
Îmi place să cred că azi e bun prilej să lăsăm momentul să fie! Să ne fie. Şi vin la voi cu baloane colorate şi chef de joacă. Dacă vreţi să îmi deschideţi, vă mulţumesc şi vă împart din bomboanele mele. Una mie, una ţie, ala-bala-portocala. Dacă nu, nu-i nimic, le adun şi plec. Nu ştiu unde plec. Dar nici nu vă pot obliga să ne jucăm împreună. Ştiţi… eu vreau doar să vă urez şi să vă întreb. Vreau să ne jucăm de-a imaginaţia. Se poate? Şi „să zicem că” (aşa începea totul, nu?) acum îl aveţi în faţă pe copilul de acum mulţi ani. Copilul acela care avea săndăluţe de gumă sau alerga desculţ pe uliţe şi nu se gândea niciodată că peste ani… Vi-l amintiţi? El e. Îl aveţi acum în faţă. E frumos, nu? E grăsuţ şi sănătos, cu chef de joacă. Priviţi-l în ochi şi ascultaţi o clipă. Ce vă întreabă? Şi voi ce îi răspundeţi?
Ăsta e jocul pe care vi-l propun azi. Voi, cei de ieri, ce v-aţi întreba pe voi cei de azi? Şi… cam ce aţi răspunde? Putem încerca şi invers.
Şi vreau să vă urez să lăsaţi copilul să fie! La mulţi ani, oameni frumoşi!
Bun. Recunosc, am luat multe din linkuri din postarea de anul trecut. Ăsta e motivul pentru care mulţi aţi văzut că am strigat atât de… în trecut. Din nou mă văd nevoită să cer scuze dacă au apărut erori sau dacă, cumva, am scăpat un link. Nu e cu intenţie dar a fost mult de pigulit şi poate ceva mi-a scăpat. Celor care nu mai au blogurile sau nu am putut bate la uşă, le spun din suflet aici şi acum că urarea le e adresată şi lor cu tot dragul!
Copiilor cu copii… să vă trăiască, dragilor! Să dea Dumnezeu să vă bucuraţi de realizările lor mulţi, mulţi ani de acum încolo!
Copiilor-copii… să fiţi cuminţi, să păpaţi tot! 😀
Iar copiilor cu un pas în lumea celor mari, mă refer aici în special la cei care mai au puţin şi au de susţinut examenele care bat la uşă: Fiţi atenţi! toată suflarea blogărească vă ţine pumnii! Sunteţi cei mai buni, n-are cum să nu fie foarte bine! 😉
Eu… eu vă rog să mă iertaţi dacă am jignit pe cineva cu postarea asta, atât am putut şi eu:
Blog discutabil , Papagigli, Fragmente necugetate, Sweety, 9, Arome, Corina, Motive pentru condei, Centrefold, Maria, Mămică de rege mic, Cafeaua de dimineaţă, Impresii de călătorie, Narcisa, ToriNicolau, Amintiri veşnice, T’s Secrets, July, Gânduri de primăvară, Ochii căprui, Fata veselă, Literele sufletului, Gânduri, Jurnalul inimii, madmoisellesarcastique, Monik, Dorothea, Alina, anacronietzsche, Lorelei, Nicole, domnu’ io , Prinţesa Albastră , Irina, Dragoş, Simona Prilogan, Printre sentimente , Vulpiţa călătoare, Suflet călător, Go after dreams, Copacul cu vise, Illusion, Morning Coffee, Imagine Continuă, Raluca Marcu, Carpe Diem, Fărîme din suflet, UndiţA, anabuu, mokudozen, W.D, Perla Suferinţei, Stropi de suflet la vedere, Despre tot şi nimic, thinkiknow, Rockafella Stefan, Maria Botnaru, pentru azi si pentru maine, Mariana Raileanu, Casa care adăposteşte gânduri, cafeaua ta, Sentimente înecate în cafea, Lucy Visinescu, Lumea lui Teonymus, twomasks, Arome de poveste, La Fee Blanche, arakelian, Calator spre infinit, danscuploaia, Înşiră-te mărgăritare, Nora Damian, Oovi’s Weblog, Silent Musae, calatorprintaramea, vavaly, Ioana Soglu, cufarul cu bucurii, Desinenţe, Erika Mărginean, Olimpia Borodi, Pe Ape Tulburi, Ganduri nespuse, Tezaurul cu poveşti, Tolsto, Trafic de idei, Moire, Prichindeii, Midnight Memories, Pete de suflet, GEGELUTZ, ideidincorcodus, distandi, Abisuri, Manuelaaa, Tigan, rom. tot OM, Ada Ivanov, Part time lover, Sonia, Psi, Roxana Barla, Suras ascuns, metamorfoză, Confesiunile unei haotice, Ice, casa creştinului, Loc de dat cu capu’, SAMEWHITEBLUE, Doctor de Romanica, Sub semnătură, Creatie Proprie, Despre Maramureş, Dan Talmaciu, scrioa, DrStoica, Privire de copil, Buceginatura2000, Fiind imagine, Cristian Lisandru, Redsky2010, flyintheworld, Anatomia Sufletului, razvydeva, esmifide, mraconia, Annabel, Sweet Harmony, Fulg de Papadie, Corina Gabriela, Fetiţa cu nu în braţe, My life as Ioana, Ciufulici, ishkander, Carmen Dumitrescu, Pitici, dar Voinici, Cuvinte, Samsara, Cronica rezervistului, Gânduri, frânturi, Victoria et veritas, luizapuia, Jurnal de Cafenea, Viaţa în cuvinte, Odaita virtuala, dmd, Cerneală-mi curge prin vene, ale măriucă, Roxana, lt.mala, Fosile şi pietre, Childagain, Petru, Annaisss, Geanina Lisandru, Marius Crăciun , More than instincts, Refugiul, Artele şi ştiinţele vieţii, voiam sa-ti fac un semn dupa plecare, Pishky, Goutte de reve, Elena Alexandru, Orhikamy, Alexandra, Desperate for your voice, Victoria Borodin, Missy, Facts from life, Aşternut, Convieţuire, Dordedoi, David Ionel Romulus, D-ale copilăriei, Mihai, Cioburi de chihlimbar, Andreotti, Alioşa, Fata de fragi, irmaskiss, ecoarta, indiferent, Calea spre succes, Blog de dat cu capu’, Notiţe în sufletul meu, Bianca Dobrescu, Camelia Nicorina Edu, Genunchiul Lumii, Vultureşti, Scorpio, vax-albina, Alma, Insomnii, Intre vis si realitate, ChGabriela, Elena Dragomir, kriozenit, Răstimpuri, Denisa, Ratzone, darklorelei, natycalinescu, Stări efemere, adeenat, File de jurnal, Ştefania, Drumul Racului, Mugur, Micul Fluturaş, Xoxo Mikii, Bursucel, Irina, Loredana, Alina, Între noapte şi zi, Cosmisian, Ana, tink3rbe11, Irina, prin preajmă, file din poveste, theodoratheo, ilikeitcomplicated, Lia, lamargineacasniciei, Lucia , Cuvânta, D’AGATHA, Dragoste si ura, Adelina, Jurnal de zi, Blogul unei lady, Paradis fara speranta, subconstientul, souvenir, innerspacejournal
Sa nu iti ascunzi copilul din tine. Cand il aduci cu tine aici, parca imi tot vine sa ii dau prajiturele 🙂 https://www.youtube.com/watch?v=MmLVQQ4yyB8
ApreciazăApreciază
Nu-i da că nu-i fac bine 😀
ApreciazăApreciază
Sa vorbeasca el 🙂
ApreciazăApreciază
N-are voie, e pedepsit că nu a păpat ciorbică
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uite cum facem, ca eu am succes cu copiii din altii. Vorbesc eu cu el sa mancam impreuna o ciorbica, o legumica, o bucatica de pui-pui, putina pituca… si apoi ii dau prajiiiiiiiiiiii 🙂
ApreciazăApreciază
Cââând eşti copchil di zmeuuu!! 😀 Am fost recent la un concert. Sunt ge-ni-ali!!
ApreciazăApreciază
Am ascultat mai multe melodii si asta mi s-a parut potrivita copilului din tine 🙂
ApreciazăApreciază
Asta e şi mai pe placul meu. Bine, toate sunt dar asta e în topul topului:
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Sunt nebuni! Pare improvizat, poate chiar e, dar e foarte colorat stilul ei, al lor. Nici nu ma gandesc cand se distreaza in jurul focului de tabara… Ups, si s-a topit omul de zapada :))
ApreciazăApreciază
Dacă i-ai vedea în concert, cum toată improvizaţia pare minuţios studiată şi cât de bine se sincronizează în tot… tare mult îmi plac 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Daca i-as vedea… Mi-ai luat linkul de la zmeii… s-au dus in suuuus, in sus, atat de sus incat copilul din mine a ajuns deasupra de sfoara pe care si-a tot infasurat-o pe deget. Ioi, a realizat ca nu mai era legat pe pamant de nimic. Asta e, cine a mai legat un copil cu zmeu de un fir de iarba?!
ApreciazăApreciază
Ce am luat? Eu nu am luat nimic. E acolo unde l-ai pus
ApreciazăApreciază
ce super eeeeeeeee !!! De mult nu am mai avut asa vis tampit :)))
ApreciazăApreciază
😀 Aşa-i? e tare faină. Merită ascultată şi cea cu zmeii, linkul pus de cosmisian. 😉
ApreciazăApreciază
Şontâc, şontâc, am ajuns şi eu să fac prezenţa. Gata? V-aţi copilărit ieri? E bine. Să nu îmbătrâneşti şi să nu îmbătrâniţi niciodată.
ApreciazăApreciază
Fiecare după cum a vrut şi a putut. Dar da, ne-am copilrărit 😉
Hmmm, dacă găsim reţeta secretă…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: Am frecat menta | La Fée Blanche
Foarte frumoasa postarea.Imi aduc aminte de fiecare clipa frumoasa din copilaria mea ! ❤
,,Totul a fost perfect şi mă bucur foarte mult că am trecut prin această copiările. Pe 1 iunie stau şi mă gândesc cu drag la tot ce s-a întâmplat în trecut şi de fiecare dată mă prinde nostalgie. Aş mai trece prin copilărie de 100 de ori şi tot nu m-aş sătura."
Orice persoana la orice varsta isi poate regasi copilul din interiorul ei !
ApreciazăApreciază
Da, cu puţină voinţă şi suflet curat, se poate să îl regăsim!
Mulţumesc mult! Ai grijă de copilaşul ăla, da? 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc! La multi ani pentru ieri! Eu nu mai pot posta nimic la mine. Am blog-ul suspendat … presupun ca nu mi-l vor mai da inapoi. 😦
ApreciazăApreciază
Ufff, am văzut eu că ceva nu-i în regulă. Nu faci altul?
ApreciazăApreciază
Hm, nu ştiu care-i adresa blogului tău, dacă-i tot pe WordPress.com sau pe altă platformă (sau hosting privat). Dacă e pe WP.com şi a fost suspendat de curînd, poţi face o sesizare la ei urgent; am păţit şi eu asta de curînd, am urlat la ei şi l-au deblocat foarte rapid.
Dacă e pe altă platformă sau hosting atunci nu ştiu ce să zic…
ApreciazăApreciază
Blog-ul meu este pe WordPress.com. (https://darklorelei.wordpress.com/) Cred ca ai fost tare norocos ca ti l-au dat inapoi! Din ce am citit eu despre experientele altora, WP nu mai da inapoi nimic daca ai incalcat Termeni si Conditii. Eu am incalcat regula aia cu publicitatea pe blog. Le-am scris inca de atunci, dar nici nu mi-au raspuns macar.
ApreciazăApreciază
Adică? Ai pus reclame pe blog sau linkuri spre siteuri sau ce? să ştim să ne ferim că dacă dispar potecuţele, io plâng mult 😦
Îmi pare tare rău! Nu ai nimic salvat să faci altul?
ApreciazăApreciază
Păi diferenţa e că eu nu am făcut publicitate, ci chiar dimpotrivă. 😉 În cazul meu a fost doar o eroare.
Interesant e că am intrat pe blogul tău ieri-alaltăieri (am mers la ghici cu adresa), deci nu părea deloc blocat. Iar adineauri am încercat din nou şi e OK. Cu ocazia asta te-aş fi întrebat „ce aveai de gînd să faci cu pixurile alea?” dacă nu mi-ar fi fost teamă că răspunsul ar fi exact cel preconizat. 😀
ApreciazăApreciază
Da, măi, merge. 😀
Fatăăăă, ţi-au dat blogul înapoi şi nu ştiai? Sau ai vrut să ne testezi? Io, recunosc. Am vrut o dată şi mi-a dat eroare, a doua oară n-am mai încercat. 😳
Hai că merită o postare acum!
ApreciazăApreciază
Iarta-ma ca raspund asa tarziu, multumesc mult pentru invitatie si sa stii ca am incercat si eu sa copilaresc ieri, desi la drept vorbind fac asa in cat mai multe zile din an…. cand gasesc momente propice 😉 Pup si sa ai o seara buna 🙂
ApreciazăApreciază
Nu e târziu niciodată, Mirela! Aşa e şi recomandat de „medici”, mai multe cure din astea pe an 😀
Pup!
ApreciazăApreciază
Sper ca urarea se refera la fiu-meu, ca eu n-am dat, inca, in mintea copiilor 😆 Dar pentru ca, in mod paradoxal, se pare ca am fost si eu odata copil, 😆 uite s-o poezie pe care am „emanat-o” acum citiva ani 😉
Pustiul,
Merg pe jos
purtind spre…nu stiu,
valiza care-mi sta pe git,
cu tot ce-a fost si tot ce este,
mai prezent si mai trecut.
Dar m-as inturna din drumu-mi,
(ah, de m-as putea-nturna!)
caci aud cum striga pustiu’,
care am fost odat, cindva.
“Vino iar,
sa-ncingem joaca,
eu-s frumosul ce-ai pierdut,
cind, plecat sa faci avere,
m-ai lasat si m-ai durut.
Fugind, ti-ai uitat de mine,
ai uitat de toti, nebun,
ai spus timpului “nu-mi pasa!”,
iar acum l-ai vrea, dar cum?”
-N-as fugi,
ca nu mi-e mie
sa m-apropii de final,
dar vezi tu, sensul e unic,
spre un infinit banal.
Si nu, n-am uitat de tine,
iar bogat nu sunt, eu nu,
averea mea e doar hirtie,
bogat am fost cind eram…tu.
Caci ce-a ramas nu e in banca
si nu se mai masoara-n bani,
banca de drept e acum viata,
cu-n cont imputinat in ani”
“Du-te-atunci,
ca nu-mi mai place,
in tine sa ma vad adult,
ramii cu ce ti-a mai ramas din viata,
eu voi ramine-al tau trecut.”
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Brrr, m-a zgâlţâit poezia asta! Frumos, frumos şi tare emoţionant.
Na, vezi? Nu de dat în mintea copiilor era vorba. Hai că ne-am înţeles 😀
ApreciazăApreciază
Multumiri, Potecuta!
Poate si pentru ca am facut cateva sute de kilometri zilele astea, am povestit mult despre jocurile copilariei. Cum sa uiti? Mai ca-mi vine sa desenez un sotron si sa sar, da’ nu stiu daca ma tin genunchii. Oricum, in mintea mea nu exista zi fara ceva copilaresc. O fi de bine? O fi de rau? Ce mai conteaza, daca sufletelul meu zambeste!
Imbratisari, draga mea!
ApreciazăApreciază
Te îmbrăţişez şi eu!
Mă bucur tare că spui asta! Cum să fie de rău? Absolut deloc. Şi, vorba ta, dacă sufletul îţi zâmbeşte, nimic nu e de rău 😉
Mulţumesc mult, cafeluţă!
ApreciazăApreciază
niciodata, dar absolut niciodata, bomboanele nu se refuza…
hai sa jucam un sotron… vrei?
ApreciazăApreciază
Ştiam eu! 😀
Sigur că vreau!! Stai să îmi iau tenişii cu floricele 😉
ApreciazăApreciază
bomboaneeee???? vreau si eu 😀 sper ca nu am venit prea tarziu la imparteala 😦
ApreciazăApreciază
Fluturaş, ale tale sunt puse bine, le-am păstrat în loc sigur! 😉
ApreciazăApreciază
Potecuță, numai pentru răbdarea cu care ne-ai menționat pe toți și meriți să fii pupată.
Mulțumesc mult și primesc cu drag bombonica de la tine, cu puțină întârziere!
ApreciazăApreciază
Cu cel mai mare drag! Pup! Şi… baftă! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult!
ApreciazăApreciază
https://potecidedor.wordpress.com/2015/06/01/intre-intrebare-si-raspuns-o-viata/
ApreciazăApreciază
Scuze Potecuță! Am încurcat link-urile.
ApreciazăApreciază
De aia am aşteptat, mă gândeam că ceva nu-i bine 😀 Fuguţa ajung la tine.
ApreciazăApreciază
Anul asta pe 1 Iunie am avut o tentativa de a adopta o catelusa care a stat la mine 2 zile. Numai ca ne-simtindu-ma in stare, am dus-o inapoi a doua zi…. 😦 Dar pe 1 am fost cu ea pe afara si am descoperit niste locuri noi prin cartier, inclusiv un parculet. Si uite asa mi-a ramas o amintire frumoasa, dar si usor trista din ziua asta.
ApreciazăApreciază
Mă bucur pentru tine!! Bravo.
Şi înţeleg perfect. Unii ar spune că suntem egoişti. Deşi nu mă crede nimeni (ba unii mari iubitori mi-au şi urat mai demult pe un blog numai de „bine” când am spus asta) eu cred că aş chinui un căţeluş dacă l-aş lua. Cu spaţiul, cu programul, cu tot.
ApreciazăApreciază
Exact, un caine in apartament mi se pare ciudat, mai ales daca n-are cine sa iasa cu el de 3 ori pe zi afara, ceea ce ar fi sanatos si decent. Iar eu nu am cum si astfel ar fi un animal chinuit. Chiar daca ea e o draguta de catelusa, buna si iubitoare, si care m-ar iubi oricum. Nu, ideal e sa aiba in jur spatiu, de preferat curte, si oameni mai multi care sa-si imparta timpul cu ea si astfel sa fie viata tuturor mai frumoasa. Ca asta e scopul, nu invers. Of.
ApreciazăApreciază
Exact. No, io când am spus asta, ei, tocmai cei care se dau cu fundu’ de pământ că iubesc câinii ca pe copii lor, mi-au spus că sunt egoistă, că nu-mi pasă de un sufleţel cu lăbuţe, că merit să fiu muşcată de bot, că… etc. Nu mai spun că mă enervez.
ApreciazăApreciază
Nu te mai gandi, poate ca unii dintre ei nici nu aveau de fapt caine…. doar vorbeau ca sa se contreze, cum e pe la noi. Iubitorii reali n-ar spune asemenea ineptii pentru ca stiu ca tu ai dreptate si decizia trebuie gandita temeinic.
ApreciazăApreciază
Ca întotdeauna, tu ştii să mă linişteşti. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: Game over ! | Calea spre succes
Pingback: Recomandări (1) |
Ufff. Și eu la spartul târgului. Se mai pune? Am savurat potecuțele, cu întârziere dar cu drag mult. Abia am așteptat să mă plimb pe ele. Sigur că vreau bomboana. Eu îți aduc ciocolată! 😀
ApreciazăApreciază
Se pune oricând şi bucuria e la fel de mare 😉
Mulţumesc, sweety! Ciocolata rulzzzzz 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀
ApreciazăApreciază
Pingback: TAG: Liebster Award- Discover new blogs! | W.D
A republicat asta pe Octavpelin's Weblog.
ApreciazăApreciază
Minunată postare!
Cea mică de ieri ar întreba-o pe cea mare, de acum: de ce-ți faci atâtea griji?
Uite aici o melodie de-a Alexandrinei pentru copilul din noi.
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc tare mult, mă bucur că îţi place!
ApreciazăApreciază
Nu știu de ce scrie că videoclipul e indisponibil. E cel numit Spre sud.
ApreciazăApreciază
Şi ce i s-ar răspunde?
E posibil să fie vorba de drepturile de autor, de aia nu te lasă să-l postezi. Oricum, e tare frumoasă melodia, o ştiu 😉
ApreciazăApreciază