Arhive etichetă: joc
O poveste şi o teză
Oare v-am mai povestit (fiţi îngăduitori, sunt totuşi aproape 10 ani de poteci, 1680 de articole, mii şi mii de gânduri-rânduri, am deci o scuză să uit) despre teza la psihologie din liceu? Dacă da, aia e, dacă nu, vă … Continuă lectura
Mi-am dat seama că vreau să mă joc
Vreau să vă spun, înainte de a vă spune cu adevărat ce aş vrea, că m-am îndrăgostit iremediabil de un copil. Sâmbătă. Da, ştiu, e greu, spre imposibil, să nu te îndrăgosteşti de un copil. Dar na, deja, după ce … Continuă lectura
Provocare cu note muzicale
Staţi aşa că am răspuns la o provocare. Nu v-aţi fi aşteptat, nu? Nici eu. 😀 Draga de Cri a pus pe blogul ei o provocare la care, atunci când am citit-o, n-aş fi putut răspunde nici cu ameninţări că … Continuă lectura
Ne jucăm în versuri?
Ştiu că am mai făcut asta, ştiu sigur, dar am căutat, am răscolit, n-am găsit. Aşa că trebuie să mă credeţi pe cuvânt, chiar nu ştiu unde s-a ascuns. Am făcut cu ceva timp în urmă un joc, tip leapşă … Continuă lectura
Când am uitat să pierdem?
Am fost weekendul trecut la un chef cu prelungiri. Adică din ăla care începe azi, se termină mâine, se doarme cum se apucă şi se continuă. După multe ore de muzică la un volum indecent, într-o pană de net care … Continuă lectura
Cu peniţa-n amorţire
Dragă…, Mi-a înţepenit peniţa, man! Cine spunea asta cu „man”, ştii? Nu ştiu de unde mi-a venit, clar nu-mi aparţine. E agăţată de-o clipă şi nu mai vrea să coboare de acolo, se leagănă de parcă ar fi prinsă de-o … Continuă lectura
Filă de final de toamnă
Astăzi… zi de final de săptămână, de la final de lună. Ştiu că e joi, dar vinerea parcă nici nu mai contează. A rămas şi va rămâne-n istorie ca fiind ziua aia scurtă în care se „fuşeresc” toate, să fie, … Continuă lectura