Întrebare rătăcită

Am cioplit din fir de iarbă, răsărit pe-un colţ de dor, crud ca trupul de fecioară, alintat şi arzător, o-ntrebare ce se naşte-n nopţile fără de vise sau în zilele în care florile-s de vânt ucise. Dar au transformat-o stropii plânşi de nori, orfani de stele, şi-au strivit-o trecătorii-n paşii grei, purtaţi alene. Vă rog, daţi-i o aripă şi vorbiţi-i despre zbor, ajutaţi-o să plutească, să ajungă mai uşor, să şoptească, să renască, să ia chip de mângâiere, să se-aşeze la fereastră-n taină, ca o adiere.
Am pictat-o şi pe-un mugur ce-a prins formă pe un ram, proaspăt, vestitor de viaţă, simplu deşi fără hram. Cred că mi-a răpit-o-un flutur şi-au fugit înspre înalt, nici copacul n-a văzut-o doar o plânge supărat şi mă-ntreabă cum s-o strige dacă crengile-i, prea scurte, nu cunosc îmbrăţişarea regăsirilor tăcute.

Vă rog, daţi-i o aripă şi vorbiţi-i despre zbor, ajutaţi-o să plutească, să ajungă mai uşor, să şoptească, să renască, să ia chip de mângâiere, să se-aşeze la fereastră-n taină, ca o adiere.
Dacă o-ntâlniţi în cale, n-o lăsaţi pierdută-n rânduri, este doar o întrebare rătăcită printre gânduri. E speriată şi se teme că nu-şi mai găseşte drumul, arătaţi-i voi poteca, să nu o inunde fumul care se ridică din veniri arse de soare, din iluzii coapte-n umbră, din speranţe ce colindă într-o zi de sărbătoare.
Vă rog, daţi-i o aripă şi vorbiţi-i despre zbor, ajutaţi-o să plutească, să ajungă mai uşor, să şoptească, să renască, să ia chip de mângâiere, să se-aşeze la fereastră-n taină, ca o adiere.
Nu e grea şi nu răneşte, este simplă şi curată, dă mai mult decât primeşte, se rosteşte dintr-o dată. O puteţi ţine în braţe până va găsi cărarea care duce unde-i este locul şi poate-aşteptarea. E duioasă şi curată, simplă, ca un câmp de maci, poate fi ţinută-n palmă, este doar un „ce mai faci?”.
Vă rog, daţi-i o aripă şi vorbiţi-i despre zbor, ajutaţi-o să plutească, să ajungă mai uşor, să şoptească, să renască, să ia chip de mângâiere, să se-aşeze la fereastră-n taină, ca o adiere.

Foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

64 de răspunsuri la Întrebare rătăcită

  1. Cosmisian zice:

    Am vazut ca ai publicat, am intrat sa vad si mi-ai surprins asteptarea! Un cantec. Nici nu am mai putut citi, doar am ascultat cantecul, iar refrenul a fost demn de repetitie. Ai si partitura cu note?

    Apreciază

  2. Te ai întrecut pe tine 🙂 e mai mult decât sublim!

    Apreciază

  3. Potecuță, nu am citit nimic mai frumos astăzi!
    Noapte faină și multeeee zâmbete de la mine! 😊

    Apreciază

  4. Mugur zice:

    Este veșnica-ntrebare ce ne-ntâmpină-n real, când vedem câte-un prieten ce a fost furat de val, sau e unul ce-și împarte timpul către alte zări, și-l aflăm cu greutate pe fireștile cărări. Pe cărarea cu magnolii o-ntâlnim, de n-avem maci, și-ntrebăm azi primăvara, cu timid glas: ce mai faci?
    Înflorește azi natura-n primăvara cea drăguță, așa că-ntrebăm, cu doruri: ce mei faci tu, Potecuță?

    La superba-nșiruire ce în proză pare-a fi, vin și eu cu o urare: fericită să ne fii! Iar, cum timpul ne dă ghes cu preaplin de floare roză, te-așteptăm să vii mai des pe la noi cu-astfel de proză.

    Apreciat de 1 persoană

    • Mugur zice:

      P. S.
      Tastatura-mi dă probleme și îmi face numai d..ci, căci a doua, ca și prima, era simplu: ce mai faci.

      Apreciază

      • Mugur, cât de frumos ai scris! Îmi vine şi să răspund, şi să nu, adică să las aşa, ca o poezie de care nu te atingi cu răspunsuri banale.
        Ce mai fac eu? Încerc să mă împrietenesc cu primăvara, ştiu că prietenii, de obicei, fac gesturi frumoase între ei. Aş vrea s-o conving să nu mai plece. Nu ştiu dacă mă va accepta ca prietenă…
        Nu ştiu dacă voi mai reuşi încă o dată înşiruire din asta dar tare mă bucur că ţi-a plăcut şi poate voi mai încerca.
        Mulţumesc mult şi pentru urare! Sănătoşi şi fericiţi să fiţi şi voi!
        Zi plină de soare!

        Apreciază

        • Mugur zice:

          Dacă ai fi răspuns, ca și-nainte, în proză, versuind cuvinte, ce mai faci tu retoric ar fi fost, o întrebare simplă, făr’ de rost. Căci ai fi spus, fără de întrebare, că ai o inimă caldă și mare, că primăvara vrei să o momești, cu dulci cuvinte, dar și cu povești. Și-ai fi momit-o să stea doar cu tine, căci ești convingătoare, și-asta-i bine.

          Să vii din nou ca să ne spui povești, cu vers în proză tu să ne „vorbești”, sau chiar cu vers adevărat, scris „în direct”, ca să ne încălzești inima-n piept.

          Apreciază

  5. Păi ce să comentezi aici fără să atentezi la text? E minunat și greu tare de făcut așa ceva. E inspirație și transpirație. Carte, draga mea. E musai. Nu opțional. 🙂

    Apreciază

  6. Mulțumesc, Potecuță dragă!🌹🌹🌹

    Apreciază

  7. Oana zice:

    Clipa mea de emoție…e-ntre rândurile acestea ale tale!

    Apreciază

  8. Iosif zice:

    Esti mereu o prezenta încântatoare pentru suflet .
    Zi minunata !

    Apreciază

  9. Ana Vlad zice:

    Vai, ce frumos! Îţi vine să dansezi! Şi nu oricum, ci fluid, aşa cum ai scris. Un dans curgător 🙂

    Apreciază

  10. Zina zice:

    Ca să comentezi, îți trebuie cuvinte cel puțin tot atât de inspirate ca și ale autorului. Cum să comentez eu un asemenea text?… A fost o încântare să-l citesc și nu pot decât să-l dau mai departe.
    Zi frumoasă!

    Apreciază

  11. Faci tu ce faci și mereu scoți câte o perlă, chiar și dintr-o simplă întrebare, cum ar fi „Ce mai faci?”. Ești ca o scoică prolifică, ce îmbracă firele de nisip într-un material neprețuit. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  12. Suflet zice:

    O-ntrebare rătăcită ni se naște-acum în minte,
    Oare cum de Potecuța așa mult frumos transmite?!

    Apreciază

  13. Forma şi fondul sunt împletite fără sforțări, astfel că întregul e şi incitant, şi captivant. Proză poetică, mi-a plăcut. ☺

    Apreciază

  14. Ana G. zice:

    Am citit aseară, am recitit azi… E taaare frumos ce ai scris!

    Apreciază

  15. De la prima frază am observat cu uimire cum ai reușit să transformi versurile în proză. Ți-a ieșit de minune…și au o cadență… Zi faină, Potecuță! 🙂

    Apreciază

  16. psi zice:

    ascunsă așa, în proză poetică, mai că-mi ademenești mustețile să-ți răspundă ce mai fac. și să-i dau o aripă, să-i vorbesc despre zbor, s-o ajut să plutească… 🙂

    Apreciază

  17. 1lauralaly zice:

    Am gasit-o pe o petala unei flori de cires.A plutit pana la mine si s-a asezat delicata, discreta la fereastra sufletului. I-am deschis si am adapostit-o de vantul ce aducea cu el stropi de ploaie. Am atins-o incet si i-am soptit sa se intoarca pe poteci de dor cu o farama de suflet ce poarta numai ganduri bune, senin. E atat de frumos pe poteci primavaratice. Si ce versuri superbe. Te pup.

    Apreciază

  18. Foarte frumos, Potecuță!

    Apreciază

  19. Monik zice:

    Nu am cuvinte. Sincer. Nu am. Ca sunt dincolo de apreciere si nu cred ca s-au inventat. Mereu ma gandesc la tine ai te vad poezie intreaga. Nu ma mir ca ce revine in scris din mana ta e desăvârșit. ❤

    Apreciază

  20. noradamian zice:

    Inspirat, delicat, un poem care deschide ferestrele sufletelor iubitoare de frumos…

    Apreciază

  21. Alex zice:

    Minunate gânduri, cu iz de primăvară proaspătă și înfloritoare! Numai bine îți doresc, dragă Potecuță! 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s