Aproape jurnal despre aproape departe

Azi… aproape sâmbătă, aproape seară, aproape iunie, aproape vară. Şi uite aşa, din aproape-n aproape, devin mai suportabile depărtările. Impuse sau alese, e totuna. Nu se dilată şi nici nu se comprimă în funcţie de. De nimic. Ele rămân la fel. Noi mai schimbăm viziunile. Şi uneori, ne amăgim că ne dor. Asta pentru că, într-un anumit cod nescris, aşa ar trebui să fie. Ne face bine să ne spunem că nu ne sunt indiferente. Sau o spunem doar pentru că celălalt, din celălalt capăt de depărtare, asta ar vrea să audă sau să ştie. Şi i-o spunem. Sec. Dar din aproape-n aproape, se face şi departe. Doar uneori, desigur. Continuă lectura

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat , , , , | 37 comentarii

Aripi de tăceri

Continuă lectura

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 61 comentarii

Gând (in)stabil despre stabilitate

Ce chestie! Mi-am dat seama acum, fix acum, că mă sperie schimbările de orice fel. Şi mă fac să cred că nu mă pot descurca altfel, că orice altceva e mai greu, mai urât, mai puţin comod, mai puţin util, mai puţin bun. Şi-n final, mai puţin din toate. Nu ştiu dacă ţine de ataşamentul faţă de lucruri sau de starea de confort, fie el fizic sau psihic, dar după momentul de panică, despre care vă povestesc imediat pe scurt, nu e mare lucru, am realizat că da, mă simt bine să ştiu lucrurile aşa cum le-am pus de prima dată, aşa cum mi s-a părut că e bine atunci, aşa cum le ştiu de-o vreme, aşa cum au stat de-un timp.
Nu ştiu ce am făcut altfel de data asta, acum când am intrat în panoul de control şi am dat click dreapta pe „articol nou”, dar mi-a apărut totul schimbat. Era varianta nouă de editor. Câteva secunde n-am realizat unde am ajuns, apoi mi-a urcat inima-n gât. Nimic nu era cum ştiam. Şi pentru că ştiam că nu am apăsat pe nimic, am crezut că s-a modificat de la sine şi că va rămâne aşa şi eu nu mă descurc. Am încercat să găsesc opţiunile pe care le folosesc de obicei la scriere, nu am găsit, mi-au zburat imediat ideile, aveam de gând să scriu că aş întinde toată ploaia asta pe pagină, să plouă ea cuvinte-n locul meu, am uitat tot. Şi mi-am zis că eu din punctul ăsta nu voi mai putea scrie. Că nu e la fel, că aşa nu pot, că aşa nu m-aş putea concentra, că aşa nu-mi voi mai putea înşira gândurile, simţirile, dorurile sau ideile năstruşnice. Continuă lectura

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat , , , , , , , , , | 99 comentarii

Joc cu rime pentru doi

Ţi-aş vorbi uneori
Despre oameni şi flori,
Despre valuri şi mare,
Despre fluturi în zare

Ţi-aş şopti când şi când
Despre cer şi pământ,
Despre rău, despre bine,
Despre tine şi mine

Ţi-aş ghici în cafea
Calea ta lângă-a mea,
Drum de seară în doi,
Rătăciţi amândoi
Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , | 70 comentarii

Visând între tăceri

Continuă lectura

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 49 comentarii

Ce vremuri, maică…

Vă amintiţi de vremurile-n care vedeaţi un film care se termina când era mai interesant şi scria „finalul primei părţi”, fără să scrie şi când va fi partea a doua? În cele mai fericite cazuri, era dată cam la o săptămână distanţă. Şi chiar dacă nu erau între timp multe alte filme care ar fi putut amesteca imaginile din minte, tot era suficient să mai uitaţi câte ceva din început. Era grea aşteptarea, dar mai grea era starea aia de moment, când se termina prima parte. Sau alea-n care ştiaţi că un prieten are VHS-ul cu filmul mult aşteptat, dar e la x care-l va da lui y care-l va da lui z care l-a promis lui w şi cam peste trei săptămâni, aşa, va fi şi rândul vostru? Mai ştiţi? Staţi, nu-mi săriţi în cap, ştiţi de la bunici şi de la părinţi, nu, n-aţi prins vremurile alea. Că şi eu tot aşa ştiu. 🙄
Mno bun. Cred că mi-a fost dor de vremurile alea, altfel nu-mi explic. Am făcut o pasiune pentru biografice şi sâmbătă, după ce-am văzut Natalie Wood pe HBO Go, am ajuns seara pe TVR2, la Rudolph Valentino. Frumos actor! Şi el, şi Garko 😀 Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , | 82 comentarii

Jurnal de… o altă zi

Azi… cred că nici nu mai are importanţă ce zi e. Sau? Spun doar că e o altă zi. Şi asta ar trebui să conteze mai mult decât numele pe care-l poartă. Sau decât cifrele care-o urmează. Sigur, asta dacă nu cumva cifrele alea, la nivel personal, au o însemnătate. Pentru mine, n-au. Aşa că e doar o altă zi. Simplu. Şi atât de multă substanţă e în toată simplitatea asta! Ca şi-n oameni. Dar asta e altă discuţie. În care, din păcate, mi se face din ce în ce mai frică să intru. Eh, da. Abia asta e frica. Şi abia asta e dureros, mai mult decât trist. Să-ţi fie frică să vorbeşti despre ce iubeşti la oameni, despre oamenii ăia buni şi blânzi. Pentru că sunt alţii care… dar cum spuneam, asta e altă discuţie.
Continuă lectura

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat , , , , , , , , , | 69 comentarii

Fire de… tăceri

Continuă lectura

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 69 comentarii

Sortând părţi din tine…

Ştii,
sunt anumite momente, unele anume,
în care te hotărăşti să deschizi
sertarele alea, alea pe care nu le-ai mai deschis de multă vreme,
şi-n care ai doar o vagă bănuială despre
ce se află, ce se mai află.
A trecut timp mult de când n-ai mai scos nimic de acolo,
timp mult de când doar ai strecurat câte ceva,
deschizându-l doar pe jumătate,
ca şi cum te-ai fi temut
că te va zgârâia conţinutul pe retina gândurilor,
că-ţi va muşca din catifelarea lui „a fost”.
Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , | 69 comentarii

O temă de casă. Grea

Vă amintiţi de acele teme de casă, la materia voastră preferată, care, pe cât de mult vă entuziasmau, pe atât de mult vă necăjau atunci când le începeaţi? Parcă nimic nu ieşea aşa cum aţi fi vrut, aşa cum v-aţi imaginat atunci când aţi primit tema în clasă. Că încercaţi să daţi tot, dar nu ieşea nimic. Sau nu aşa cum credeaţi. Am primit o astfel de temă de casă. M-am bucurat mult când m-am văzut pe listă, dar am realizat apoi că e imposibil să mă întorc cu tema făcută. Sau făcută bine. A sophisticated woman a provocat mai mulţi oameni care-şi scriu respiraţiile pe blog şi care „vor republica un articol de suflet, unul pe care l-au scris cu mult timp in urma. cel mai de suflet articol, the best of you, cu raspunsul la intrebarea: ”ce s-a schimbat de atunci, ce amintiri va rascolesc?”. Am zis ok, încerc. Dar am zis de atunci că nu-l repostez. Dacă memoria nu-mi face figuri, nu am republicat niciun articol şi n-aş vrea. Adică, aş vrea ca toate să rămână la locul lor, cu timpul lor. Dau şi acum, aşa cum am tot dat, link spre el, dar nu-l republic. Draga mea, mulţumesc mult că te-ai gândit şi la mine! Voi pune link la final. Continuă lectura

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat , , , , | 65 comentarii