Zebre în jungla urbană

Continuă lectura

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 57 comentarii

Perfecţi într-o lume imperfectă

Suflete obosite,
cu chipuri schimonosite,
păşesc apăsat spre casele lor
tăcând.
Ei, perfecţii printre imperfecţi,
nepătaţii
rătăciţi printre cei care-şi duc
în spate, în braţe ori doar în inimă
urmele adânci, sângerii sau cenuşii
ce nu se vor şterge
cu nicio soluţie minune Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , | 42 comentarii

Text fără sens. Text fără sens? Text.

E puţin ciudat să scriu cu atâta linişte în jur, am şters cele câteva încercări de început până când am avut impresia că se va sfâşia albul ăsta strălucitor, aşa cum se sfâşia hârtia aia de proastă calitate din care ne erau făcute caietele-n care scriam temele de casă şi ştergeam cu radiera de proastă calitate până când celuloza ceda, anunţând finalul luptei cu o mică ferestruică spre pagina următoare. Aici nu se va dizolva pagina, nu va ceda nimeni dar de şters se vor mai şterge cuvinte şi rânduri până când se vor aşeza şi vor lua o formă acceptabilă. Liniştea nu mă lasă să scriu după dictare, mă obligă să-mi aud gândurile şi să le disesc înainte de a le lăsa să năpustească aici. De obicei scriu cu căştile din care cineva cântă sau altcineva vorbeşte şi chiar dacă nu mai desluşesc ce spun, percep fundalul şi scriu după dictarea celor ce-mi trec prin minte. Sau doar descriu ce-mi simt şi văd prin suflet. Am pornit televizorul. Ce poate fi mai potrivit când nu mai vrei să ai de-a face cu gândurile tale decât televizorul?

Continuă lectura

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat , , , , , , , , , , , | 59 comentarii

Născute din flori…

Continuă lectura

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 58 comentarii

Tropa-trop în capul meu

1Dacă păsările se strâng în stoluri, peştii în bancuri, oile-n turme, vacile-n cirezi, câinii în haite şi aşa mai departe, piticii-n ce se strâng? Adică, cum se numesc mai mulţi pitici care tropăie în acelaşi timp, în acelaşi loc? Că aşa aş fi vrut să-mi intitulez postarea dar nu am ştiut cum. „Gaşca Zurli” e dat deja, nu mă mai pot lega de asta. Să ştiţi că, în ciuda aparenţelor, eu vreau să fiu serioasă-n postarea asta şi dacă eu nu reuşesc, „problema” mea chiar e reală şi serioasă. Plecăm deci de la premisa că eu întreb ca să ştiu, nu pentru că-mi place foarte mult vocea mea suavă şi cu înclinaţii spre triluri.
Am întrebat la câteva florării şi am fost privită puţin ciudat în timp ce primeam un răspuns alcătuit doar din gesturi, fără cuvinte, pe modelul „săraca, lasă că poate limbajul ăsta-l pricepe mai uşor”, adică un scuturat din cap stânga-dreapta şi înapoi. Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , , | 89 comentarii

Schiţă

Trage cortina peste confuzii
Şi lasă-i să plece la casele lor
S-aplaude-n noapte, să-mpartă iluzii
În loc de pomană la vreun cerşetor

Aprinde-o făclie în bezna din tine
Şi strigă-ţi prin lume tot dorul cuprins
Mai bine să creadă c-ai strâns din ruine
Fărăme de viaţă trăită în vis

Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , | 34 comentarii

Aş vrea să ştiu ce-aţi face voi…

Mi-ar plăcea să stăm la o cafea de vorbă despre un subiect pe care am tot vrut să-l abordez dar nu ştiu de ce l-am tot amânat. Adică, cred că ştiu de ce. Să nu par mai zuză decât sunt deja. Două ştiri care m-au pus serios pe gânduri m-au făcut să-l scriu azi fix aşa cum vine. V-aş ruga, atât cât se poate, să nu cădem în „păcatul” generalizării pentru că aşa nu cred că ajungem la o concluzie. Trebuie să acceptăm că nu toţi x sunt y, aşa cum nici toţi z nu-s w. Că e uşor să spunem despre adolescenţii de azi că-s toţi aşa sau aşa sau aşa. Din moment ce există excepţii, înseamnă că nu-s toţi aşa. Am dat exemplul lor pentru că de ei se leagă ştirile dar subiectul nu e despre ei. Sau nu doar despre ei.
Ca să avem un punct de plecare, vă spun pe scurt doar una dintre ştiri ca apoi să intru în subiectul propus. Adolescentă, 15 ani, elev bunicel, om vesel şi plin de viaţă. Se urcă pe un bloc turn ca să facă o poză diferită, să o posteze pe FB. Se desprinde balustrada, cade în gol de la etajul 9-10. End of story. Şi de viaţă. În presă au fost vinovaţi, pe rând, ea, părinţii, colegii, balustrada, constructorul blocului şi locatarii că nu au reparat acoperişul blocului. Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , , , , | 97 comentarii

Tăcând printre statui

Continuă lectura

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 59 comentarii

Împrumut

Împrumută-mi secunde dintr-o zi fără soare
să ascundă în ele plânsul tot dintre nori
şi în mâinele care va prevesti sărbătoare
îţi voi da înapoi şi senin, şi culori

Împrumută-mi un strop dintr-o mare mai mică
să încapă în el dor-izvor nesecat
şi-ţi voi da înapoi zbor întreg şi-o aripă
dacă drumul prin tine-ţi va fi ferecat Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 42 comentarii

Toate primăverile din mine

Toate primăverile
adunate pe rând, an după an,
pe raftul de sus al sufletului
au ieşit la porţi şi pe
la colţuri de privire
să-ntâmpine nou venita
cu sfaturi şi reguli
de ordine interioară
şi aproape niciuna
nu s-a abţinut de la
reproşuri şi analizat defecte
imaginare şi imaginate

Că s-a lăsat prea mult aşteptată,
i-a spus tocmai primăvara
în care s-a aşteptat
mai mult ca niciodată Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , , | 49 comentarii