Jurnal nocturn

1Afară: începutul de seară a îmbrăţişat sfârşitul de zi. Şi-au povestit. Una despre ce-a (mai) făcut, alta despre ce-ar vrea să facă în orele încă puţine care-i stau la dispoziţie. Ştafeta a fost predată. Obosită, ziua s-a acoperit cu o frunză cu început de galben pe margini şi final de verde pe frunte şi s-a dus să-şi odihnească clipele la marginea unui ieri tomnatic. Seara, cu ochii ce încă poartă semnele somnului adânc, şchiopătează peste întinderi, lărgind braţele ca şi cum ar vrea să-mbrăţişeze necuprinsul. Aiurea, ea doar se dezmorţeşte. Continuarea

Posted in Suflet pe poteci | Etichetat , , , , , , , , , , , , , | 70 comentarii

Dincolo de nori…

a Continuarea

Posted in Miercurea fără cuvinte | 34 comentarii

P.S. la epilog

1Dacă-ar fi să-ţi cer ceva, ca o ultimă dorinţă
oare mi-ai mai asculta ruga făr’ de chibzuinţă?
Ştiu, tu mi te-ai dat cu totul şi eu… ce ţi-am oferit
în afar’ de amăgire şi de dor în asfinţit?
N-am putut să-ţi dau prea multe, n-am ştiut să-ţi dau crezare
dar tu, cel mai mult din toate, ai avut mereu răbdare
mi-ai şoptit când vrut-am vorbe, ş-ai tăcut când ţi-am cerut
iar eu nici n-am cătat leacul când mi-ai spus că te-a durut

Continuarea

Posted in Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 62 comentarii

Filă nescrisă de jurnal imaginar

2Trec anii, trec lunile-n goană/Şi-n zbor săptămânile trec, şi-n fuga asta nebună prin viaţă, deşi blamăm timpul că nu ne dă răgaz pentru a simţi că trăim, găsim totuşi suficiente resurse pentru a strivi câte o iubire, o amintire, un dor, un timp, un atunci. Ne oprim când şi când şi căutăm prin noi sau prin jurul nostru semne ale unor treceri care-au lăsat urme mai adânci sau abia vizibile. Şi-ntr-o clipă de curaj sau o clipire de nechibzuinţă, încercăm să vindecăm răni sau să alungăm doruri, ştergând tot ce-i palpabil şi tot ce, credem noi, ne face să sângerăm pe dinăuntru. Avem senzaţia că odată alungat mirosul aducerii aminte, dispare-n fum şi tot ce ne-a legat cândva de asta. În momente de furie spargem obiecte primite cândva în dar, ştergem rânduri scrise cu patimă sau printre lacrimi, rupem foi de hârtie care poartă amprente ce atunci, demult, le-am sărutat ca pe cineva drag întors de departe. Continuarea

Posted in Suflet pe poteci | Etichetat , , , , , , , , , , , , | 50 comentarii

Disclaimer

1Mă-ntreabă câte unii de ce zâmbesc mereu
doar nu se poate-n viaţă să nu-mi fie şi greu
de ce nu plec privirea, nu strig şi nu oftez,
de ce la colţ de stradă durere n-afişez?

M-au acuzat odată c-aş fi actor ratat
ce caută doar lauri, să fie-aplaudat,
că nu e om în lume să nu fi suferit
eu nu plâng niciodată? E-un rol? Sau eu nu simt?

Încearcă unul-altul să afle de mine
de ce nu-mi vărs amarul în mijloc de mulţime
să ştie ei, cu toţii, ce port în al meu gând
să-mi şuiere, în voie, suspinele în vânt Continuarea

Posted in Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , | 55 comentarii

Din marea de… idei

a Continuarea

Posted in Miercurea fără cuvinte | 60 comentarii

Şi tu erai mică, Măriuţă…

1Şi nu numai că nu ştiam să-i dau nenii guriţă, dar nu ştiam nici măcar că-i ziua mea. Eram, ca de obicei, în curtea plină de surori, fraţi, cumnate şi cumnaţi, nepoţi şi nepoate, toţi de-ai bunicii mele-sărbătorita zilei. În fiecare an se adunau acolo. Cu mic cu mare, cu cadouri peste cadouri, cu flori peste flori şi purcei peste căţei. După ritualul de ciupit copil de obraji(numai cine n-a avut mătuşi nu ştie ce-i aia), urma ritualul de întors, acelaşi copil, pe toate părţile, ca la un rotisor performant. Într-un an, la un moment dat, s-a întâmplat ceva în plus. Ori a fost ceva cu stratul de ozon, ori a scăpat bunicul mai mulţi struguri în vin, nu mai ştiu exact dar una din două. Că după tirul de întrebări despre ce fac la şcoală, ce note am, ce-mi place şi ce nu, de ce-s aşa de slabă sau de ce-s aşa de dolofană, scăpam şi nu mă mai băgau în seamă până plecau. Continuarea

Posted in Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , , , , , | 111 comentarii

Gând în apus

2Mă leagănă amurgul pe braţe amorţite
Ce-mi amintesc în treacăt de-o clipă de demult
Când nu ştiam ce-i vina, regretul, renunţarea
Şi m-agăţam cu viaţa de-un început de gând

Mi-ai spus atunci că cerul e singura ta vamă
Şi pân’ acol’ te-ai duce doar să mă poţi avea
Eu ţi-am răspuns în şoaptă să nu îţi fie teamă
Că-n munte m-oi preface ca să mă poţi vedea

Ţi-aş fi sădit în palme un mal abrupt de mare
Să-ţi spele printre valuri tăceri fără de rost
Tu-ai fi cules din iarnă şi cea mai dalbă floare
Să-i fac printre petale dorinţei adăpost Continuarea

Posted in Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 46 comentarii

De prin lume adunate

1 Continuarea

Posted in Miercurea fără cuvinte | 63 comentarii

Surprize mari, gafe pe măsură

1Am atâtea surprize, le meriţi, le vei avea. Parcă aşa fredona ţara în serile de sâmbătă, în timpuri demult apuse, nu? Acum nu am surprize pentru voi deşi le meritaţi. Acum doar vorbim despre surprize mai mult sau puţin reuşite sau plăcute. Că ne plac sau nu, cel puţin o dată-n viaţă avem şansa (sau neşansa) de a da piept cu cel puţin o surpriză. Nu mă refer acum la surprizele pe care viaţa le are pregătite pentru noi. Ăla e un subiect mai delicat sau mai complicat. Oricum ar fi, nu despre asta vreau să vorbim. Ne vom referi strict la genul ăla de surprize pregătite de familie, prieteni, vecini etc. Şi pe care tot ei le strică. Asta dacă nu ne grăbim noi să le stricăm. Şi aici am şi un exemplu care mă face să izbucnesc în râs de câte ori îmi amintesc, indiferent de locul în care mă aflu când îmi amintesc. Continuarea

Posted in Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 47 comentarii