M-am făcut de mâţă!

Simt că am rămas în urmă cu tehnologia şi nu cred că voi mai putea recupera. Pentru că ea se mişcă mai repede decât mă prind eu şi are un avantaj considerabil. O las să alerge, eu rămân la ideea că ce atâta grabă? şi-mi văd de treabă. Diferenţa asta de timp şi spaţiu dintre mine şi ea se simte în special când sunt copii pe lângă mine. Nu-i mai înţeleg. Mă rog, să nu exagerez. Nu-i înţeleg de prima dată. Că de la a 5-a explicaţie-n sus, găsesc eu o portiţă de comunicare, nu-i problemă. Bine, şi noi aveam nişte treburi despre care adulţii nu ştiau mai nimic, dar parcă era mai simplu pentru ei. Că între „feriţi-vă de măgăruş” şi „elastic”, tot puteau face diferenţa şi era simplu să ghicească dintre astea două care-i emisiune. Eu acum nu mai pot face diferenţa între emisiuni, desene, seriale, jocuri pe tabletă, în reţea sau simple, şi jocuri din astea… de mână, că nu ştiu să le zic. Continuă lectura

Anunțuri
Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , , , , , | 56 comentarii

Sunt un spam, nimeni nu mă vrea

No, bun. Postarea asta nu era planificată. De fapt, nicio postare nu e planificată dar asta a venit aşa, ca submarinu’ lui Fifor (hait!), de musai ce e şi de al naibii ce s-a făcut wepeul. E fix ca un copil căruia nu i-ai refuzat niciodată nimic şi o singură dată când l-ai rugat să nu mănânce îngheţată după un kil de piersici, face crize de nervi cu trântit pe jos şi dat din picioare. Dar cred că ştiu de unde mi se trage.
Miercuri, cineva îmi trimite sms în care-mi cere adresa de mail ca să-mi poată trimite ceva ce nu încape pe sms. Îmi scrie că vrea să-mi ştie părerea despre acel ceva. Dau adresa, nema răspuns. De niciun fel. Nu-i bai, aştept. Intru pe mail. Nimic. Dau refresh, nimic. Mai stau. Iar dau refresh, iar nimic. Tot aşa până spre seară. Că aşa-s eu, ce să şi fac cu mine? Când omu’ mă roagă şi apuc să zic că da, apăi aia devine prioritate. N-a venit nimic. Cu refreşul sunt oricum obişnuită, nu-i bai. Dar când zice că trimite şi nu trimite, e bai. Şi am zis în gând că fbsdtkfgjug. Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , | 107 comentarii

Copilărim puţin?

Continuă lectura

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 73 comentarii

Nu mai aprindeţi luminile-n teatre…

… imediat după ce se sting luminile pe scenă! E o rugăminte, nu un manifest. Şi dacă e totuşi manifest, e unul şoptit, spus cu o voce mai blândă decât acel „doamnelor şi domnilor, dragi prieteni, vă rugăm ca pe toată durata spectacolului să ţineţi telefoanele mobile închise pentru a nu…”. Să fie ca un fel de drept inclus în preţul biletului. Pe lângă obligaţia de a fi prezent la timp, altfel nu vei fi lăsat în sală şi nu ţi se vor returna banii, de a nu deranja în niciun fel ceilalţi spectatori, de a nu intra în sală cu băuturi carbogazoase, cu mâncare sau cu dispozitive de înregistrare. Şi să fie scrisă pe spatele biletului, să fie o obligaţie şi implicit un drept, să fie un fel de asumare: conducerea teatrului se obligă să respecteContinuă lectura

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 44 comentarii

Antonime-n rime

Ni se destramă visele-n ninsoare
în iarna asta-a dorului de tine
şi parcă nu a fost nicicând atât de mare
dorinţa de-al zidi pe azi în mâine.

Ne încălzim cu amăgiri de-o clipă
şi punem peste umbre câte-un şal
în dimineţi când ni se face frică
şi-am amâna al nopţilor final.
Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , | 106 comentarii

Poveşti tăcute

Continuă lectura

Publicat în Miercurea fără cuvinte | Etichetat | 62 comentarii

Mama ei de tulburare

Pe cuvânt că am dat copy-paste la ultima parte din titlu! 👿 Dar revin la asta.
A fost o perioadă-n adolescenţa mea când avem o treabă cu aluniţa de pe nas sau de deasupra buzei superioare. În sensul că-mi doream şi eu una. Ori pe nas, pe o nară mai exact, ori pe undeva în partea stângă sau dreaptă, deasupra buzei. Nu i-aş spune fantezie, eram prea copilăroasă să am fantezii cu aluniţe şi nici nu era vorba de asta, eu îmi doream pentru mine. Pur şi simplu îmi plăceau. Nu ştiu dacă le consideram sexi pe fetele care aveau. Dar sigur mi se păreau mişto. N-a fost să fie.
Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , | 76 comentarii

Flagel cu peşti

Peşti-peşti, nu din ăia cu două picioare, să fie alles klar de la bun început, să nu vă risipiţi timpul crezând că vorbesc de alte grozăvii. Nu! Io am o problemă şi vreau să fac o reclamaţie. Subsemnata… prin  prezenta… . Nu ştiu dacă să mă adresez CNA-ului sau protecţiei animalelor, dar se întâmplă nasoale în toiul nopţii şi nu e de glumă. Să vă zic. Azi noapte, cum aşteptam eclipsa de lună şi am uitat că a fost şi am ratat-o, am toooot stat aiurea pe la TV. Şi am ajuns pe ProX sau ProGold sau pe unul din ele sau pe amândouă, că de când şi-au schimbat numele nu mai ştiu care cum. Acolo erau peşti. În acvariu. Păi, da. Că au apelat la şmecheria aia care permite licenţă pentru 24 de ore de emisie, cu condiţia ca 24 din 24 să ai imagini în mişcare. Şi noaptea, ca să nu dea reluări, pun acvariu, că e mişcare. Eu am zis că asta sigur mă adoarme, că e treabă de relaxare. Aşa că am rămas acolo. Dar mare greşeală am făcut. Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , | 49 comentarii

Lumea văzută din alt unghi

Continuă lectura

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 37 comentarii

Un colţ de tăcere pe-o gură de rai

Dă-mi o bucată din liniştea care
te-ascunde prin vreme şi te ţine captiv,
s-o dau de pomană cui plânge de foame
în colţul de viaţă…
sau să o schimb
pe două surâsuri şi-un semn de-ntrebare,
pe câteva vorbe aduse de vânt,
pe-un pumn de arginţi şi un strop de-nserare,
pe-o gură de rai într-un singur cuvânt.
Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , | 49 comentarii