Nu-s de Nobel da-s utile

1a Citește în continuare

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 32 comentarii

Atenţie la visători!

1Când tu pluteşti în loc să mergi
e bine totuşi să-nţelegi
că poţi s-ajungi nevinovat
în boxa celui acuzat

Te-agăţi de-o aripă de gând
şi te înalţi purtat de vânt
nici n-ai habar că ai intrat
pe-o uşă ce-ţi spunea „privat”

Sau ai putea fără să vrei
s-ajungi şi-n cuşca unor lei
prea prins de gândul tău nebun
ce te abate de la drum

Visezi şi nu vezi trecătorii
că stai la o cafea cu norii
şi parcă nu-ţi vine să crezi
cum ei te văd când tu nu-i vezi? Citește în continuare

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , | 73 comentarii

Din culisele luxului

1Am văzut azi noapte o emisiune care m-a pus serios pe gânduri. Prima dată a făcut să-mi sară somnul şi pe urmă m-a pus pe gânduri că nu se poate cu de toate în cazul meu. O aşa introducere bruscă n-am mai făcut de ceva timp şi parcă regret vremurile când, la tema „cum aţi petrecut vacanţa de iarnă?”, juma’ de pagină descria fulgii jucăuşi de nea care şi steluţele care şi zăpada care. Şi în câteva rânduri scriam la subiect. Asta pentru că nu eram suficienţi de jmecheri ca să scriem: bine. Sau mai pe lung: p’acasă, cu ai mei. Hai că tot am dat-o-n păpuşoi şi am mai câştigat câteva rânduri la numărătoare ca să nu-mi pară rău că nu-s în stare să scriu o introducere de Doamne-ajută la ce vreau să vă spun şi la ce vreau să vă întreb pe final. Ar fi loc de metafore că e despre concedii şi mare şi soare şi plajă dar nu ştiu la voi, însă la mine-i încă februarie, a nins aseară, io-s betejită şi numa m-aş enerva să scriu despre cele de mai sus. Mno, să zic despre ce-i vorba. Citește în continuare

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , , , | 57 comentarii

Presupunere

1De-aş putea s-ajung la stele
Ridicându-mă pe vârfuri
N-aş mai căuta-n tăcere
Înţelesuri printre rânduri

Le-aş culege-n păr, în palmă
Şi le-aş transforma-n cuvinte
Să mă legene şi-adoarmă
Pe aducerile-aminte

Apoi le-aş pofti în casă
Felinare să îi fie
Gândului ce nu se lasă
Întrupat în poezie Citește în continuare

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 58 comentarii

Evadare-n tăcere

1 Citește în continuare

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 65 comentarii

Când fiecare traduce-n altă limbă

1Cazul unu: trei adulţi, în faţa unei Mănăstiri. Ca să fie mai clar deşi cred că undeva pe poteci am mai povestit asta: o doamnă îşi dorea mult să ajungă acolo şi cei doi, prieteni cu ea, s-au oferit să o ducă. Ajung, opresc maşina, doamna coboară prima şi când coboară şi cei doi o văd în genunchi, lângă maşină.
Ce a gândit ea: Doamne, sper că nu trebuie să mergem în genunchi până sus, ea ştie cum se face şi dacă s-a pus în genunchi înseamnă că aşa trebuie.
Ce a gândit el: S-a împiedicat. Dar de ce şi cum că n-am auzit să cadă. Vai de mine, oare îi e rău? Citește în continuare

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , | 104 comentarii

Pe-un colţ de telegramă

1Aşa mi-a venit, nu, n-am plănuit nici ora la care voi fi de plecare, nici trenul în care-am urcat la-ntâmplare, nici locul spre care
mă-ndrept.
N-am geamantane dar am buzunare în care se-ascund un cer şi-un pământ-frunze în vânt, o şoaptă mai veche şi-un dor nepereche,
la piept.
Mă duc-nu ştiu unde, m-ascund în oriunde, o clipă sau două, o zi sau chiar nouă, să nu mă ajungă viaţa din urmă, alerg şi mă las
să m-aştept.
Sunt prea multe ploi, sunt stări de război-în voi şi în noi, iubiri interzise de reguli nescrise, destine proscrise, sentinţe prescrise
nedrept. Citește în continuare

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , | 61 comentarii

În „centru” de oraşe, tăcând

10 Citește în continuare

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 40 comentarii

Pe umerii acoperiţi ai nopţii

1Ai văzut?
I s-a făcut frig nopţii, şi-a acoperit
umerii
cu petice de nori albi
să nu se piardă-n întunericul din
ea
şi să-i putem desluşi sensul în întunericul
din noi.
Nu are timp de pierdut, aude cum răsuflarea
dimineţii
numără secundele până când se va
spulbera vraja şi ea
se va risipi în pulbere de
zori. Citește în continuare

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , | 55 comentarii

Despre oameni şi câini

1S-au scris zilele astea atât de multe cuvinte despre evenimentele din stradă încât, dacă ele şi-ar da mâna, ar putea înconjura pământul de mai multe ori. Poate că e deja prea mult sau dimpotrivă, nici aşa nu e suficient. Suficient pentru ce? Aş vrea să pot răspunde. Nu scriu despre politică pentru că nu vreau şi pentru că nu sunt în măsură să o fac. Nici ceea ce urmează nu va fi despre politică ci despre oameni şi va fi atât de subiectiv încât parcă-mi vine să vă rog să nu citiţi, cu riscul de a părea ipocrită. „Băi, dacă zici că scrii pentru tine, de ce nu scrii într-un caiet, băi?” ar fi ceea ce aş merita să aud în cazul ăsta. Scriu ca să înţeleg, să-mi pot răspunde la întrebări, să văd negru pe alb ceea ce-mi strigă gândurile. Citește în continuare

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , , | 67 comentarii