Percepţie

pLor nu le e dor de casă?,
îşi întreabă copilul,
cu nasul lipit de acvariul plin cu peşti multicolori,
mama mereu grăbită,
cu privirea pierdută printre etichete.
Asta e casa lor, îi răspunde
deşi nu e sigură că a înţeles întrebarea.
Dar nu sunt prizonieri?,
continuă copilul
din ce în ce mai curios.
Ba da, sunt, răspunde mama,
aplecându-se şi ea să-i vadă mai bine.
Sunt prizonieri pentru că sunt închişi
dar aici primesc mâncare, au apă curată
şi sunt feriţi de peştii răpitori,
sunt în siguranţă. Citește în continuare

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , | 73 comentarii

Strop cu strop, aşa mi-au spus

1Să ţesem marea, mi-au spus, lăsând să se vadă cum se joacă nerăbdarea în ochii lor. Aceeaşi nerăbdare care se citeşte pe chip de copil când începe să ningă şi el îşi lipeşte uimirea de geam. Să o ţesem şi să facem din ea pături groase pentru cei înfriguraţi. Şi singuri. Să tragem apoi, tu de un capăt şi noi de celelalte, şi să acoperim cu ele mâinile reci şi serile de unul singur, să învelim aşteptările cu verde sărat. Dimineaţa, se vor trezi cu soarele, ca un far, luminând ieşirea din vis şi vor începe să culeagă scoici fredonând un refren de demult. Să ţesem marea, vrei?
Să îmbuteliem marea, mi-au spus. În sticle mari, pentru uz casnic, în sticle mai mici pentru înfrumuseţare. Le vom spune că o pot folosi dimineaţa şi seara, în orice anotimp dar cu precădere în clipe cu ploi. Să îşi înmoaie degetele în bolul în care au picurat-o şi apoi să îşi şteargă ochii de-ntuneric şi fruntea de amăgire. Îi vom face să creadă că marea, folosită astfel, luminează şi hidratează. Dă tenului strălucire şi alungă umbre de pe chip. Citește în continuare

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , | 51 comentarii

Uite-aici aş vrea să…

a Citește în continuare

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 62 comentarii

Gând în alb

sAm strâns câteva cuvinte
înghețate pe buza de jos
şi, cu un gest matern,
le-am legat,
la încheietura mâinii stângi,
o eşarfă roşie
să le țină de cald
în veşnicie,
să le vegheze nerostirea
şi să le sprijine
bătăile inimii
ce-şi asortează ritmul
şi-şi acompaniază vibraţiile
cu semnele de punctuație Citește în continuare

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 38 comentarii

Potecuţa cinefilă

1Cu toate că refuz politicos lepşele şi încerc să explic de ce, acum, că e început de an, am acceptat una de la Ana fără explicaţii. Acum văd eu cum scot cămeşa la o viitoare leapşă că ar fi urât din partea mea să refuz. Mă rog, asta-i altă poveste. Nici cu leapşa asta nu mă voi descurca eu foarte bine pentru că cere un Top 3 al filmelor vizionate-n 2016. Auch, Potecuţă, we have a problem! Spun asta pentru că sufăr de două mari bâzdâbâci în materie de filme. Prima ar fi aia că nu ţin minte titlurile decât în cazuri excepţionale. Şi asta mă face ca atunci când vreau să vorbesc despre un film, să fiu un pic analfabetă şi puţin semi-retarded şi să spun ceva de genul „e filmul ăla cu tipul ăla care-a jucat şi-n filmul ăla cu ăia doi care-au răpit-o pe aia… aia, tipa din filmul ăla cu accidentul în care şi-a pierdut memoria şi era măritată cu ăla din serilalul cu poliţişti”. Citește în continuare

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , , , , , , | 66 comentarii

Pierdut aderenţă, caut echilibru

1A-nceput de ieri să cadă câte-un fulg şi-apoi potop. De vis! Feerie, magie, basme şi poezie. Parcă ar mai putea veni Crăciunul o dată că acum de chiar că aş crede că-i Crăciun. Dar nu asta am vrut să zic. Dacă în perioada asta, împătimiţii sporturilor de iarnă sunt în culmea extazului şi fug toţi care pe la… ziceţi voi nume de pârtie, care la… ziceţi alt nume de pârtie, pentru mine se deschide sezonul sporturilor extreme pe două picioare, al senzaţiilor tari şi al adrenalinei la cote maxime. Şi pentru asta nici nu trebuie să ies din oraş. Asta-i partea bună. La o adică, le pot efectua cu mare succes chiar în faţa blocului. Şi asta-i partea proastă. Citește în continuare

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 49 comentarii

Să ne jucăm tăcând

2 Citește în continuare

Publicat în Miercurea fără cuvinte | Etichetat , | 46 comentarii

Aşa ne-amăgim an de an…

1Sfârşit de decembrie cu bune şi rele,
puse-n balanţă şi scoase din gând,
bilanţuri, dorinţe şi vise ‘mplinite
bifate pe listă şi luate de vânt
Şi-apoi alte planuri, cu alte cerinţe,
pretindem mai multe, promitem mai mult
şi credem că anul născut în urale
ne schimbă cu totul, ne-aduce avânt
să facem, să dregem, să dăm sau să cerem
iertare, iubire sau doar un cuvânt
menit să aducă-ntr-o singură clipă
ce n-au adus anii întorşi în pământ Citește în continuare

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , | 43 comentarii

Doar o clipă vă reţin

1De urat, eu v-aş ura
dar îmi bate-n geam noaptea
ce ne va aduce-n prag
un an nou aşa, de drag
şi voi sunteţi ocupaţi
să cântaţi şi să mâncaţi
să jucaţi şi să visaţi,
n-aveţi timp pe-aici să staţi.
Şi-atunci cred că voi ura
abia când s-o lumina
ş-om avea din nou răgaz
ca s-aşezăm pe pervaz
gânduri, râsete şi versuri
slove pline de’nţelesuri.
Nici bilanţ nu vreau să scriu
că oricum e prea târziu
şi mi-e teamă c-angheţa Citește în continuare

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , | 72 comentarii

Oameni printre cuvinte

qExistă oameni pe lângă care trecem zilnic fără să ridicăm privirea din pământ, obosiţi fiind de greutatea pusă pe umerii noştri de alţi oameni cărora suntem îndatoraţi să le acordăm atenţie. Sau poate că nu ridicăm privirea pentru că ne sunt tâmplele „împlumburite” de gândul şi dorul de oameni ai căror paşi nu pot atinge urmele paşilor noştri, nu pot străbate distanţe, nu pot câştiga bătălia cu timpul sau nu mai pot găsi drumul de întoarcere. Şi trecem aşa, fără să-i vedem, fără să-i auzim sau fără să ne pese. Uneori, privindu-le chipul, judecăm aparenţa şi tragem concluzia ca şi cum chiar am fi cei mai buni cititori în ochii despre care se spune c-ar fi oglinda sufletului şi trecem totul printr-un filtru pe care poate nici nu-l conştientizăm. Un filtru care are propriile reguli, propriile prejudecăţi, propria scară de valori. Şi de multe ori, în funcţie de asta, nici nu ne mai dorim să cunoaştm omul de dincolo de chip. Pentru că acel chip ne spune ceva despre acel om. Sau asta credem noi, de cele mai multe ori total greşit. Citește în continuare

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , | 69 comentarii