Jurnal din capul meu 53

Bucuria săptămânii: încă n-am sărit gardul, dar zic hop, sper să nu fie cu belea. Am căutat mult după o idee de cadou pentru cineva care are de toate, e bărbat (deci e greu, mai ales dacă nu îţi e soţ, iubit, frate, cel mult verişor) şi sunt şi două evenimente de sărbătorit. Na, combină-le, fată. Şi am găsit ceva, va fi personalizat şi, ca de obicei, am emoţii. Că am păţit treburi cu din astea trimise şi nevenite la timp. Deocamdată e de bine, a spus că ar fi gata luni şi va fi trimis prin curier, tot luni. Nu ştiu ce să zic, eu încă sper. Azi e vineri şi e aproape seară şi nu am primit niciun semn, deşi mi-a spus că vom comunica pe parcurs. Dar bucuria că am găsit totuşi ceva rămâne. Vă zic eu vineri dacă s-a anulat sau nu 😀

Mirarea săptămânii: am visat ceva 😀 Nu, gata, staţi că vă zic. Dar serios că de la vis plec cu mirarea. Nu mă ocup cu interpretarea viselor, nu-s curioasă deloc, nu mă pasionează, nu nimic. Dar câteodată visez chestii ‘nteligente, nu ştiu ce face creierul meu noaptea, că ziua nu-i aşa. Dacă e adevărat că visele au legătură cu unele aspecte de peste zi sau cu altele din trecut, oricum cu ceva real, atunci e clar de unde vine. Dacă nu e aşa, şerpişorul ăla îmi dă de gândit. Şărpili, dacă nu-i de colo, e… de unde e?  Ce să fie, ce să fie? 😀
Gata, vă zic: m-am uitat săptămâna trecută la trei episoade din Quiet on Set: The Dark Side of Kids TV. Oameni bolnavi la căpuţ, ceea ce urmează să zic nu duce în derizoriu subiectul, eu nu asta intenţionez, până la urmă e vorba de un vis. Printre multe altele, toate nasoale, unele fete apăreau în emisiunile alea cu cartofi în mână, cu castraveţi etc. Sunt acuzaţii de abuzuri pe acolo, chestii grave, nu intrăm aici, dar se incriminează şi aspectele astea. Nu ştiam de emisiunile astea, dar de când am fost certată că am spus că şi acum îmi place Tom şi Jerry, nu mai zic de emisiuni de copii. Am fost certată că e violenţă asupra animalelor în desenele alea şi nu e voie să spui că te amuzi că primeşte Jerry bătăiţă. În fine, revin la vis.

Azi noapte, în vis, mă uitam cu câteva persoane la desene animate. Atât s-a putut, ce vreţi? Erau două personaje copii, dar desene. La un moment dat, a apărut un şerpişor, tot desen animat, care a scos limba. Şi cineva a spus că asta nu e deloc pentru copii, că are conotaţii. Şi… nu mai ştiu ce a urmat, că atât am ştiut azi dimineaţă din vis, dar primul gând a fost ăsta: e sau nu e nepotrivit un şarpe desenat care scoate limba? Dar dacă cineva îţi spune că cel care a făcut desenul avea obiceiul să spună nu ştiu ce copiilor sau avea gesturi nu ştiu cum, oare nu devine brusc ceva obscen şarpele ăla? Ţine de bagajul din minte, de cât de bolnăvioară e mintea care judecă ce vede sau, din contră, de cât de sănătoasă e? 🙄
Mie nu mi s-ar fi părut. Dar, cum spuneam, creierul meu pare mai activ noaptea, poate ar trebui să ţin cont şi să văd altfel unele aspecte.

Melodia săptămânii: pentru puţină energie.