Gând de încă vară

Adie vânt fierbinte,
clocotesc încă visări lăsate la dospit
şi uitări ascunse la umbre de salcâmi bâtrâni,
uitaţi şi ei imediat după ce şi-au lepădat petalele
şi parfumul.
E vară.
Toridă, plină, întreagă şi aiuritoare,
complicată şi totuşi atât de firească.
Dar am dat-o deja deoparte într-o singură noapte,
noaptea-vamă între două anotimpuri,
la ce ne mai trebuie, cui îi mai trebuie,
ce să mai facem cu ea?
Ne-a rămas prea mică toată vara asta
sau noi i-am devenit prea mari,
nu ne mai e de niciun folos.

Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , | 75 comentarii

Poezia potecistă

Pot spune că trăiesc un mic eveniment pentru că scriu pe blog deşi e duminică, n-am mai făcut asta de multă vreme. Dar cumva nu mai puteam lăsa pe mâine, nu ar fi fost corect să mai lungesc mult cu poezia şi nu am vrut să închid comentariile. În primul şi în primul rând, vă mulţumesc mult că aţi intrat în jocul meu, e tare plăcut când vezi că nu eşti ignorat şi că mai sunt mulţi care nu se dau la o parte de la o joacă inofensivă şi fără miză. Vă mulţumesc!
Înainte de a trece la poezia noastră, vă spun că v-am rămas datoare cu cea despre care am spus la postarea trecută. Era etichetată în altă categorie, nu în poezii, şi nici termenii nu au ajutat, de aia nu am găsit-o când am scris. Dar am luat articol cu articol şi am dat de ea.
Ce am aflat despre mine cu ocazia asta? Vă rog să mă credeţi că am uitat total despre ce a fost, cum a fost şi, mai ales, când a fost. Am aflat că mă apucă la intervale fixe. Şi cu aceeaşi temă. Am râs, dar am şi tresărit puţin. Data cam tot aia, tema la fel, textul de rugăminte, nu de reguli, la fel. Mda. Asta-nseamnă că peste fix 6 ani, voi veni iar cu rugămintea de a completa versuri 🙂 Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , | 78 comentarii

Ne jucăm în versuri?

Ştiu că am mai făcut asta, ştiu sigur, dar am căutat, am răscolit, n-am găsit. Aşa că trebuie să mă credeţi pe cuvânt, chiar nu ştiu unde s-a ascuns. Am făcut cu ceva timp în urmă un joc, tip leapşă pe loc, în comentarii, cu o poezioară (după termenul ăsta n-am căutat 😀 ) comună. Mi-e ciudă că n-o găsesc, între timp am căutat şi după termenul ăla, nu e. Dar iau articol cu articol, deşi asta înseamnă muncă din aia de xijinping, ştiţi voi, şi dacă dau de ea, fac update.
Ideea e aşa: eu voi scrie mai jos două versuri. Prima persoană care citeşte, şi vrea să participe, scrie două versuri. Cel care urmează va scrie două versuri şi tooot aşa. E posibil să fie puţină nebunie la început, se vor suprapune nişte versuri, dar le aşezăm în continuare şi se va rezolva.
Nu-mi place să pun reguli, ştiţi că pe aici nu există, dar acum mă văd nevoită să o fac. Şi îi zic rugăminte, nu regulă: doar două versuri, vă rog mult. Sau hai, patru, să fie strofă. Nu mai mult. Vă rog din suflet! Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , | 138 comentarii

Tăceri… naturale

Continuă lectura

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 40 comentarii

Leapşă şi întrebare pentru voi

Nu ştiu voi cum sunteţi, dar eu, când mă gândesc… ce să mă mai gândesc, n-are rost, că uit. Am văzut leapşa asta de ceva vreme, am zis că hai că poate răspund, m-am luat cu altele, am uitat de ea. Azi am citit-o la Ştef şi la Aila şi mi-am amintit că am uitat. Aşa că scriu azi, că iar uit. Problema e că azi am vrut să vă întreb şi să vă şi rog ceva. Să nu las pe joi şi să uit, las pentru final şi scurtez ce urma să vă întreb azi.
Nu ştiu ce-aţi înţeles, am uitat ce-am vrut să zic 😀 Leapşa a pornit de la Vienela şi începem.

1. Ai tăi îți citesc blogul?
Ai mei de aici, da 😀
Prietenii mei cei în carne şi oase? Nu, ei nu ştiu de blog.
Ai mei din familie? Întrebaţi, nu ştiu 😛
Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , | 75 comentarii

Despre grupuri, cu dragoste

Am o plăcere vinovată. Bine, mai multe, recunosc. Dar asta-i una dintre ele şi de zece ori am zis că renunţ, de zece ori m-am răzgândit. Acum ceva timp, m-am trezit cu o notificare de la FB cum că cineva m-a adăugat într-un grup de gătit. Mno, aici s-au activat doi pitici nervoşi. Unul care se enervează când e adăugat aşa, tam-nesam, în grupuri, de parcă el nu ar fi în stare să se adauge singur dacă e interesat, şi altul care a făcut ochii mari când a văzut ce grup e, pe ideea: ce caut eu în viaţa mea, vorba lui Chilian. M-am gândit totuşi că nu e târziu să mă iniţiez şi eu, să pătrund în tainele sufleului, să desluşesc misterul cremelor pe aburi, să aud susurul izvoarelor în timp ce aşez patul pentru pieptul de raţă, că aşa am văzut eu la TV, că pieptului de raţă numai pe pat de… ceva îi şade bine, altfel are insomnii. Şi, în fine, să analizez textura leuşteanului până mă ocup de dish.
De la atâtea emoţii, că orice început e greu, am tot dat cu arătătorul pe ecran de câte ori apărea o postare în acel grup, fără să citesc nimic. Mă uitam la poze, ziceam că bine şi aia era toată sesiunea de învăţat. Până-ntr-o zi când, la o postare cu ceva ce mie-mi semăna cu altceva, am văzut vreo 400 de comentarii. Vă spun sincer, nu ştiam ce-i acolo, am intrat să mă lămuresc şi m-am lămurit. Dar nu asta contează. Contează comentariile. Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , | 79 comentarii

Tăceri intercalate

Continuă lectura

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 58 comentarii

File de simţiri

Azi… m-am uitat de câteva ori pe calendar, aveam ceva cu 16 august, nu ştiu de ce, se pare că ieri am trăit în afara timpului şi de câteva ori am scris data greşit. Şi totuşi, 17 august? E aproape toamnă şi nu ştiu când a zburat timpul. Dincolo de restricţii, dincolo de izolări, timpul chiar trece mai repede.

Afară… dacă fac abstracţie de ce-i jos, pe afară au fost doar nişte nori timizi. Păreau că trec în vârful picioarelor, să nu tulbure seninul, să nu deranjeze, deşi tare aş fi vrut să deranjeze puţin cu nişte stropi. S-a mai răcorit oricum, dar nu ne-ar fi supărat încă o ploicică mai cuminte.
Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , | 41 comentarii

Dezvăluiri… cuminţi

Am vrut să scriu iniţial incendiare, dar m-am gândit că ar fi fost titlu din ăla pentru clickuri şi n-ar fi fost corect. Iar cei care vor să afle dezvăluiri incendiare despre Potecuţă s-au convins în atâţia ani că n-au nicio şansă, cel puţin nu de la mine, aşa că pică şi asta. Deci nu-s incendiare, sunt cât se poate de normale şi am zis să fiu sinceră de acum, că tot ne propunem să ne vedem cândva în grupuri mai mari sau mai mici. Mno, dacă va fi să, să nu fie discuţii la masă, că la masă nu se vorbeşte, nu? 😀
Vreau să vă povestesc puţin despre nişte alimente de care nu mă ating în public nici obligată de împrejurări. În public doar. Acasă e altceva. Şi vă spun şi de ce. Ca să ştiţi. Şi dacă ştiţi, le voi mânca de faţă cu voi pe unele dintre ele, că voi fi liniştită că veţi înţelege. Cu străinii nu. Dar cu voi mă voi simţi în largul meu. Am mai vorbit în treacăt despre unii pitici cu care mă lupt în sensul ăsta. Acum însă le iau punctual. Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , | 98 comentarii

Stând cu tăcerile la masă…

Continuă lectura

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 46 comentarii