În pas cu moda

Continuă lectura

Anunțuri
Publicat în Miercurea fără cuvinte | 79 comentarii

Buletin de ştiri

Doamnelor şi domnilor,
întrerupem programul obişnuit pentru câteva informaţii de ultimă oră
…,
spune crainica, citind mecanic
de pe ecranul mic din faţa ei
pe care de atâtea şi atâtea ori a privit
literele curgânde care descriau drame
în acelaşi ton în care aduceau veştile bune.
Aceleaşi caractere, aceeaşi culoare, acelaşi ritm
tăiau în carne vie sau aprindeau luminile
de sărbătoare prin oraşe
cu durere mimată sau cu fast,
cu sirene prevestitoare de moarte
sau glasuri de copii bucuroşi că au trăit magia miilor de beculeţe. Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , , | 21 comentarii

Loc de joacă pentru gând

Aveţi chef să ne jucăm puţin? E vineri, unii sunt deja-n weekend, alţii sunt deja plecaţi şi alţii… nu. No, şi ăia care nu, de ciudă că nu, inventează motive să nu recunoască faptul că le e ciudă. Cine, io? Nu, măi, nu io. Io-s la muncă şi, după cum se observă, muncesc de mă spetesc. Dar gândindu-mă la cei care nu-s în weekend şi ar vrea sau sunt şi au timp, mi-a venit cheful să mă joc. Şi am trecut în revistă jocurile copilăriei şi m-am oprit la telefonul fără fir dar l-am adaptat puţin că ar fi ciudat să scriu un cuvânt şi voi să-l trasmiteţi mai departe 😀
Mă gândeam la un joculeţ în care să depindem de ceilalţi, mai exact de comentariile lor şi să dăm apoi o nouă provocare. Mai exact, întrebare-răspuns-întrebare. Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , , , | 77 comentarii

O coală, o mină şi… har

Continuă lectura

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 59 comentarii

Aşa că… tac

Uite…,
eu voi lăsa pagina asta goală
căci prea multe s-au spus
şi prea puţine au fost înţelese
aşa cum au fost ele simţite.
Cum să descriu în cuvinte scrise
cu negru
ce se simte-n culori
stridente sau calde
şi cum să folosesc semne de punctuaţie Continuă lectura

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat , , , , , , , | 74 comentarii

Resemnare

M-ascund în noiembre cu frunze cu tot
ş-acopăr cu gândul că ţie ţi-e bine
şi tâmpla, şi noaptea, şi visul necopt,
ce am, ce mai sunt sau mai ştiu despre mine.

Pe-aici, câmp de luptă-ntre oameni şi ploi,
sunt stări de asediu pe străzi şi în case,
tăios urlă vântul ce-mprăştie-n noi
tăceri refăcute din cioburi rămase
Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 80 comentarii

Câţiva oameni şi şase poveşti

Continuă lectura

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 60 comentarii

Când inima-ţi spune „ia şi gustă!”

În ciuda titlului, asta nu-i postare serioasă. Adică e. Chiar foarte serioasă şi numai cine-a trecut prin asta ştie că nu-i chiar la îndemâna oricui şi că-i mai greu decât pare la prima vedere. Dar nu e în genul ăla de serioasă. Deşi nu am prea multă experienţă în domeniu, tot am trecut de câteva ori prin bătălii din astea pierdute înainte de-a începe. Şi ca să n-o mai lungesc, că nu e deloc filosofie în ceea ce urmează să scriu, despre diete vorbesc. Muaahaaahaa! Helooouiin! Pe cuvânt de diafană că nu vă dau nicio reţetă, că nu ştiu. Şi nici cu sfaturi nu dau în voi, că nu mă pricep şi n-are rost să scriu numai că-mi place cum sună tastele de la laptop când apăs pe ele. Eu doar vă spun ce am de zis, scurt tare că mi-e foame şi mă grăbesc. Şi diete n-am ţinut decât aşa, de capul meu, când mi s-a părut mie că parcă am chef. Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , , , , , | 105 comentarii

Jurnal în miniatură

Azi… toamnei nu i s-au potrivit condurii la care a visat câteva zile. Şi s-a răzvrătit şi s-a răzbunat şi s-a ‘ntomnat. Cât a aşteptat cu ruginiu’nsufleţit la poartă, a lăsat locul surorii mai mici, cea caldă şi inocentă. Cum ea n-a ştiut exact ce să facă, cum să îndeplinească toate sarcinile, nici n-a făcut nimic. A deschis doar braţele şi-a stat aşa, cu soarele agăţat de încheietura mâinii stângi. Şi senin în ochi. Câteva adieri abia simţite, asortate cu blândeţea ei, mai mişcau puţinele frunze rămase-n ram. Şi azi a fost la fel. Până când, cu tot visul prăbuşit, neaflându-şi alesul, toamnei a-nceput să-i fie toamnă. În gând şi-n suflet. Şi-a împrăştiat nopţile singuratice, şi-a plâns neîmplinirea, şi-a alungat orice urmă de albastru ca şi cum ar vrea să dea uitării orice urmă de speranţă. Şi tomnanic s-a aşezat peste timp. Şi s-a făcut înserare. Şi frig. Şi nouă. Continuă lectura

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat , , , , , , , , , , , | 51 comentarii

Renaştere

Continuă lectura

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 59 comentarii