„Să n-aud frunzele, sub paşi, cum gem…”

Continuă lectura

Anunțuri
Publicat în Miercurea fără cuvinte | 70 comentarii

Luni cu jurnal

Aziun luni al unui septembrie care se străduieşte să le facă pe plac tuturor. În dimineaţă, respectă norme dictate de calendarul care obligă la grade puţine-n termometre şi la vânt tăios care împrăştie începuturile de gând şi visele întrerupte prea brusc de nevoia sau dorinţa de-a bifa liste cu lucruri de făcut. Parcă nici măcar astea nu ne mai aparţin, le-am dat nume sonore, denumiri pompoase ca să ni se pară că sunt cu adevărat importante: must-do, to-do, task, deadline. Şi astfel, să nu le mai simţim ca pe nişte obligaţii care se hrănesc cu poftă din clipele ce ne-au fost acordate.
La prânz, lasă soarele să-şi ţină prelegerea şi să-i înduplece pe cei care acuză toamna de toate neîmplinirile lor, iar seara îşi plouă discret amăgirile sau dorurile, bucuriile sau iluzia zilei de mâine. Mă întreb cum ar fi ea dacă n-ar exista reguli sau aşteptări, date limită sau clişee. Cum ar arăta ea dacă n-ar trebui să se arate lumii şi să-i respecte regulile? Continuă lectura

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat , , , , , , , , , , , , , | 59 comentarii

Era tot toamnă…

Îţi aminteşti…? Era tot toamnă
Cu desfrunzire şi noroi
Şi nu ştiam atunci ce-nseamnă
Să numeri ploi din doi în doi

Aveam un licăr în privire
Purtai poveste la rever
Legam dorinţele în fire
’mpletite până sus, la cer

Nu mă durea îngălbenirea
Salcâmilor de pe alei
Şi nu te asurzea strivirea
Fostelor frunze-n paşii mei Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , | 57 comentarii

Vechi şi nou, la braţ pe-aceeaşi stradă

Continuă lectura

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 47 comentarii

Pe cine-ai vrea aproape?

Pe cine-ai vrea aproape să-ţi învelească visul
prea brusc şi prea devreme pierdut între păcate
când vântul sau neantul i-or înteţi suspinul
cin’ să-i aline dorul, să-l legene pe pleoape?

Şopteşte-mi, ştii prea bine că n-am să dau de veste
nici lumii şi nici toamnei n-am să le spun nimic
şi-n fond, ce-ar face lumea dacă-ar afla secretul
că undeva, în noapte, un gând e chinuit?
Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , , , , | 77 comentarii

Mormăieli somnambule

Deşteptătorul te anunţă, pe limba lui, că tiro liro ai dormit patru ore deşi ai putea jura că au trecut fix şapte secunde de când ai pus capul pe pernă. Nu-l poţi contrazice, are multe argumente în favoarea lui pe când tu… tu abia poţi lega un oh, ¤%#!, lucru care oricum nu te avantajează în faţa unei eventuale instanţe. Ar fi suficientă o privire fugară asupra ta ca să se audă strident „nu se află în deplinătatea facultăţilor…” şi evident, s-ar pune la îndoială orice ai vrea să spui sau să demonstrezi. Chiar dacă tu nu ai de gând să demonstrezi că tiro liro traiectoria moleculelor cu unda sunetului nu formează întotdeauna un unghi de 90 de grade, ci doar că ai nevoie de somn. Mult somn. Atât de simplu şi atât de singur în apărarea ta, cum numai băieţii de la Talisman au mai fost.
Accepţi realitatea dimineţii şi pe aia că-i musai să mergi la muncă deşi, privindu-te-n oglindă, retrăieşti clipe din anii de şcoală şi te surprinzi şoptind Ce spui tu, streine? De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu! Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , , , , , | 62 comentarii

Nu-i vinovată toamna

Nu-i vinovată toamna
că străzile-s pustii,
c-a ruginit pădurea
şi tu-ai uitat să-mi vii
şi nici că-n înserare
ne-au ofilit pe buze
cuvinte-abandonate
în palma unei muze!

Cu ce-i de vină ploaia
ce picură iluzii
c-am rătăcit cărarea
umbrită de confuzii
sau că, de noaptea rece,
Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , | 49 comentarii

Să sune clopoţelul!

Continuă lectura

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 57 comentarii

Eu nu găsesc „cheia”, mă ajutaţi voi?

Am o nelămurire şi vă rog, atât cât se poate, să-mi spuneţi părerea voastră, să mă ajutaţi să văd lucurile mai clar pentru că sunt într-o piscină de subiectivism şi deşi nu ştiu să înot, m-am aruncat acolo fără colac. Ca de obicei, am gândit cu sufletul şi el n-are griji din astea de înghiţit apă şi căzut la fund. Cu astea se ocupă mintea dar de data asta a fost mai înceată. Sau, mă rog, şi de data asta, să nu se creadă că ar fi vreo excusivitate. Voi încerca să nu pară că vreau să bag cuiva pe gât părerea mea chiar dacă, pe parcursul acestui articol, voi greşi expunând-o. Dar vă asigur că voi ţine cont de ale voastre şi chiar am nevoie de ele ca să-mi liniştesc gândurile revoltate.
Ştiţi ce nu am reuşit eu să înţeleg nici până acum? De unde pornirea asta a noastră de a călca pe cap pe oricine îndrăzneşte să se ridice puţin spre lumină, să se delimiteze puţin de mulţime sau să-şi îmbunătăţească într-un fel sau altul condiţia, depăşind-o? Şi de ce? Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , | 61 comentarii

Cinci umbre ale Potecuţei

Nu, nu-l cunosc pe Grey şi nici nu mi-am propus asta când am suflat în lumânări la ziua mea. 😀 A fost odată ca-n 22 august când, citind un articol pe un blog pe care-l urmăresc, ajung la final şi-mi văd numele acolo. Strâng ochii şi îi deschid iar dar mai larg, să mai citesc o dată. Mda, era numele meu. Tocmai primisem o leapşă. Primul gând a fost de bucurie că s-a gândit la mine, al doilea că de ce blogul meu nu m-a anunţat prin notificare că-s strigată şi al treilea că uite că parcă mi-a apus faima de aia care refuză lepşe. A fost o vreme când, după ce am publicat un articol în care am explicat frumos de ce refuz politicos (printre alte motive, unul era că erau la mare modă tot felul de lepşe şi dacă-ar fi fost să le fac pe toate, că ori pe toate, ori niciuna, ar fi însemnat să postez numai răspunsuri la lepşe o perioadă) am citit la două sau trei fete dragi mie că potecuţă, ştiu că nu primeşti lepşe dar eu te pun totuşi aici. Mă bucur că a trecut asta, chiar mă simţeam aiurea dar zău că veţi afla mai jos de ce. Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 79 comentarii