„Şi-am ajuns de-atâta nins nişte…”

aa Citește în continuare

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 69 comentarii

Crăciun corect gramatical

1Cozi, semafoare, nervi, cozi, nervi, „fă, proasto, numai aici puteai parca, să încurci pe toată lumea, eu pe unde mai trec, proasto?”, striga o doamnă pe care am auzit-o de la balcon, în timp ce, din cauza ei, trei maşini claxonau disperat pentru că ea, în loc să se strecoare, a preferat să coboare din maşină, cu mâinile-n şold, să îi spună unei alte doamne că e proastă, aşa, doar pentru că. Şi alte cozi şi alţi nervi şi alte uşi trântite şi alte voci stridente „bă, e uşa lu’ mă-ta? Nu mai da aşa cu ea!” şi alte claxoane şi bubuituri matinale de tobe venite să vestească încă din 20 decembrie, încă de la ora 8, şi alte strigăte de urare şi altele cu injurii la adresa urătorilor că nu se urează aşa de dimineaţă, că suntem prea somnoroşi ca să primim, că suntem prea ocupaţi să ascultăm, că suntem prea grăbiţi să dăm, că nu aşa se face, că nimic nu mai e cum a fost, nimic nu mai e ce-a fost, că „bă, păi pe vremea mea, bă, altfel era, bă. Lumea era altfel, iarna era altfel, bă”. Şi iar cozi şi alţi nervi şi alte maşini grăbite, şi alţi oameni somnoroşi şi ocupaţi, şi alţi grăbiţi şi nervoşi, şi alţi nostalgici, şi alte regrete. Citește în continuare

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 77 comentarii

S-a întors pentru un gând…

1Suflete, uite care-i treaba: e cazul să pun condiţii, să fac reguli pe care tu va trebui să le respecţi chiar dacă nu-ţi vor fi pe plac. Şi sigur nu-ţi vor plăcea, regulile nu sunt făcute să placă. Dar am ajuns să cred că asta e singura soluţie. E frig şi e târziu, suflete. Şi tu rătăceşti pe te miri unde şi eu îmi rătăcesc aici chemările fără de răspuns. E târziu şi e frig şi nu ştiu pe ce drumuri ai porit, pe la ce ferestre ai obosit, la ce răscruce ai poposit să-ţi odihneşti oftatul. Şi nu te mai pot lăsa aşa, suflete. Îmi fac griji pentru tine. E adâncă noaptea asta şi tu nu ai învăţat să-ţi fii felinar. Nu ţie, suflete. Poţi şi chiar eşti pentru alţii, mereu pentru alţii. Dar niciodată pentru tine. Hai acasă, suflete! Citește în continuare

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 76 comentarii

În loc de bilanţ

0 Citește în continuare

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 35 comentarii

Schiţă de răvaş

1Pictor bătrân ce te ascunzi prin stele
de veacuri, ani sau poate doar de-acum,
îndură-te de noi şi-n viscolul din vreme
schiţează o culoare că-n jur e numai scrum

Aşează pânza lângă o fereastră
ca să dispară lacrima-n lumină
şi ia model neliniştirea noastră
să-i faci privirea caldă, mai senină

Pune-i în păr un val uitat de mare,
pe gene picură-i pastel de ne-mplinire
să se prelingă în frânturi de sare
pe-obrajii arşi de-atâta nerostire Citește în continuare

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , | 43 comentarii

Cărări prin viaţă

rPe drumul acesta odată
copil alergam de cu zori
un joc îmi era ziua toată
iar seara-poveste-n culori

Şi-aici, pe aleea păzită
de mult prea bătrânii castani,
o primă iubire şoptită
aflam în mai tinerii ani

Poteca ce zilnic mă poartă
spre-acelaşi ş-acelaşi decor
îmi simte-apăsarea prin soartă
calc aspru când nu pot să zbor Citește în continuare

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , , , , | 63 comentarii

Nu se aruncă, nici nu se repară. Se transformă

c Citește în continuare

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 51 comentarii

Am vrut să pun şi titlul

cAm vrut să pun ca titlu „Iepuraş până la moarte” dar ştiu că originalul ar lătra la mine pentru că ultima dată m-am bucurat la un gol dat de Steaua. Aşa că am schimbat pe ultima sută de metri să nu mă muşte, să fie bine. După aia m-am răzgândit şi în privinţa rozătorului şi am vrut să pun titlul „aş vota cu…” dar cum postarea asta ar fi trebuit să apară ieri, riscam să intru în baze de calcul sau te miri prin ce organ de cercetare care-a monitorizat cuvinte cheie. Şi deh, dacă face asta un oarecare, miroase-a dosar penal. Dacă o fac nişte neni mai importanţi, miroase-a ceva de care nu se apropie nimeni că nasurile fine nu suportă mirosuri înţepătoare  aşa că… hai, treacă de la noi dar data viitoare să nu mai faci. Citește în continuare

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 49 comentarii

Sindromul „scama”

qVă scriu de sub nivelul mării şi asta nu face decât să-mi încreţească nervii de la minut la minut, în ciuda tuturor îndemnurilor la smerenie şi cumpărături la super ofertă şi a tuturor clopoţeilor care clincăne a „O, ce veste minunată…”.
E normal, apa încreţeşte pielea, de ce n-ar încreţi şi alte… alea? Totuşi, nu cereţi selfie-uri cu fundu’ mării că nu am ajuns acolo, am zis aşa, pentru plasticitate. Măcar de acolo, vorba aia, mai vedeam un înotător, o fructă de mare, o vietate, un sufleţel, aveam şanse să mă relaxez ascultând valurile cum se sparg de stânci, îmi refăceam fengşuiu. Dar eu mai am puţin, foarte puţin şi descifrez compoziţia gresiei.
Cu ocazia asta, am făcut recenzia frustrărilor şi vă spun, ca să ştiţi, că asta de acum le întrece pe toate aşa că nu aprindeţi brichete pe lângă mine. Citește în continuare

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , | 62 comentarii

Un fel de puşculiţă

e Citește în continuare

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 76 comentarii