Atât de simplu…

Continuă lectura

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 47 comentarii

Întrebare rătăcită

Am cioplit din fir de iarbă, răsărit pe-un colţ de dor, crud ca trupul de fecioară, alintat şi arzător, o-ntrebare ce se naşte-n nopţile fără de vise sau în zilele în care florile-s de vânt ucise. Dar au transformat-o stropii plânşi de nori, orfani de stele, şi-au strivit-o trecătorii-n paşii grei, purtaţi alene. Vă rog, daţi-i o aripă şi vorbiţi-i despre zbor, ajutaţi-o să plutească, să ajungă mai uşor, să şoptească, să renască, să ia chip de mângâiere, să se-aşeze la fereastră-n taină, ca o adiere.
Am pictat-o şi pe-un mugur ce-a prins formă pe un ram, proaspăt, vestitor de viaţă, simplu deşi fără hram. Cred că mi-a răpit-o-un flutur şi-au fugit înspre înalt, nici copacul n-a văzut-o doar o plânge supărat şi mă-ntreabă cum s-o strige dacă crengile-i, prea scurte, nu cunosc îmbrăţişarea regăsirilor tăcute. Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 64 comentarii

Potecuţa şi prizele de adrenalină

Când am fost mică… mă rog, ca să fie corect din toate punctele de vedere, ar fi trebuit să scriu „mai mică” pentru că de crescut n-am reuşit să cresc prea mult nici la stat şi nici la minte dar mno, supravieţuiesc io şi aşa. Revin: când am fost mai mică, într-o zi am primit o bicicletă. Nu mai ştiu exact dacă mi-am dorit sau am primit-o fără să-mi exprim dorinţa asta, ceea ce ar duce la concluzia că mi-a fost băgată pe gât. Era din aia mică-mică, pentru o fiinţă mică-mică. Două roţi mari faţă-spate plus încă două roţi mici stânga-dreapta pe spate, total 4 roţi. Am fugit cu ea pe afară, am dat câteva ture prin faţa blocului şi apoi, pentru că m-am plictisit, m-am gândit că n-ar fi rău să car nişte pietriş cu ea. Pietriş aveam din plin că părculeţul pentru copii era, graţie tovarăşilor conducători, plin cu pietricele şi nisip. Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , | 70 comentarii

Gând fără zbor

Un gând înmugurit
pe-o ramură de aducere aminte
şi-a deschis aripile între
ce-a rămas şi ce-ar fi fost dacă
încercând să imite zborul
reîntors să întregească vechiul cuib
rămas pustiu în ruginiul toamnei trecute

O zbatere şi-o tresărire,
un surâs şi un suspin
şi-apoi căderea-n gol,
inevitabilă oricărui început de plutire
fără de aripi Continuă lectura

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat , , , , , , , , , | 26 comentarii

Zebre în jungla urbană

Continuă lectura

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 57 comentarii

Perfecţi într-o lume imperfectă

Suflete obosite,
cu chipuri schimonosite,
păşesc apăsat spre casele lor
tăcând.
Ei, perfecţii printre imperfecţi,
nepătaţii
rătăciţi printre cei care-şi duc
în spate, în braţe ori doar în inimă
urmele adânci, sângerii sau cenuşii
ce nu se vor şterge
cu nicio soluţie minune Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , | 44 comentarii

Text fără sens. Text fără sens? Text.

E puţin ciudat să scriu cu atâta linişte în jur, am şters cele câteva încercări de început până când am avut impresia că se va sfâşia albul ăsta strălucitor, aşa cum se sfâşia hârtia aia de proastă calitate din care ne erau făcute caietele-n care scriam temele de casă şi ştergeam cu radiera de proastă calitate până când celuloza ceda, anunţând finalul luptei cu o mică ferestruică spre pagina următoare. Aici nu se va dizolva pagina, nu va ceda nimeni dar de şters se vor mai şterge cuvinte şi rânduri până când se vor aşeza şi vor lua o formă acceptabilă. Liniştea nu mă lasă să scriu după dictare, mă obligă să-mi aud gândurile şi să le disesc înainte de a le lăsa să năpustească aici. De obicei scriu cu căştile din care cineva cântă sau altcineva vorbeşte şi chiar dacă nu mai desluşesc ce spun, percep fundalul şi scriu după dictarea celor ce-mi trec prin minte. Sau doar descriu ce-mi simt şi văd prin suflet. Am pornit televizorul. Ce poate fi mai potrivit când nu mai vrei să ai de-a face cu gândurile tale decât televizorul?

Continuă lectura

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat , , , , , , , , , , , | 61 comentarii

Născute din flori…

Continuă lectura

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 62 comentarii

Tropa-trop în capul meu

1Dacă păsările se strâng în stoluri, peştii în bancuri, oile-n turme, vacile-n cirezi, câinii în haite şi aşa mai departe, piticii-n ce se strâng? Adică, cum se numesc mai mulţi pitici care tropăie în acelaşi timp, în acelaşi loc? Că aşa aş fi vrut să-mi intitulez postarea dar nu am ştiut cum. „Gaşca Zurli” e dat deja, nu mă mai pot lega de asta. Să ştiţi că, în ciuda aparenţelor, eu vreau să fiu serioasă-n postarea asta şi dacă eu nu reuşesc, „problema” mea chiar e reală şi serioasă. Plecăm deci de la premisa că eu întreb ca să ştiu, nu pentru că-mi place foarte mult vocea mea suavă şi cu înclinaţii spre triluri.
Am întrebat la câteva florării şi am fost privită puţin ciudat în timp ce primeam un răspuns alcătuit doar din gesturi, fără cuvinte, pe modelul „săraca, lasă că poate limbajul ăsta-l pricepe mai uşor”, adică un scuturat din cap stânga-dreapta şi înapoi. Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , , | 89 comentarii

Schiţă

Trage cortina peste confuzii
Şi lasă-i să plece la casele lor
S-aplaude-n noapte, să-mpartă iluzii
În loc de pomană la vreun cerşetor

Aprinde-o făclie în bezna din tine
Şi strigă-ţi prin lume tot dorul cuprins
Mai bine să creadă c-ai strâns din ruine
Fărăme de viaţă trăită în vis

Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , | 34 comentarii