Lumea văzută din alt unghi

Continuă lectura

Anunțuri
Publicat în Miercurea fără cuvinte | 37 comentarii

Un colţ de tăcere pe-o gură de rai

Dă-mi o bucată din liniştea care
te-ascunde prin vreme şi te ţine captiv,
s-o dau de pomană cui plânge de foame
în colţul de viaţă…
sau să o schimb
pe două surâsuri şi-un semn de-ntrebare,
pe câteva vorbe aduse de vânt,
pe-un pumn de arginţi şi un strop de-nserare,
pe-o gură de rai într-un singur cuvânt.
Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , | 49 comentarii

Vreau o lege pentru blege. Minţi blege

Ştiu că avem foarte multe legi inutile, proaste, exagerate, împotriva omului de rând sau împotriva unor drepturi, dar eu propun să mai fie una. Credeţi-mă, sunt pacifistă de fel. Nu mă arunc în ape adânci să salvez balenele dar pledez pentru pace, pentru înfrăţire şi propăşirea neamului deci legea asta va fi numai şi numai pentru că-mi doresc protecţie pentru semeni şi până la urmă e vorba de conservarea speciei.
Propun o petiţie pentru legea: „salvăm strada de minţi în ceaţă”. Se va monta, la fiecare ieşire din casă sau măcar din bloc, un fel de monitor. Fiecare om, pentru a putea ieşi, va trebui să răspundă la trei-patru întrebări simple care vor apărea succesiv. Vor fi şi variante ajutătoare şi va fi apăsată căsuţa din dreptul celei corecte. În genul: în ce oraş ne aflăm, în ce an, cum te numeşti. Dacă ratezi una, mai ai o şansă. Dacă ratezi două, monitorul afişează un mesaj de pace care te roagă să te întorci în casă, pentru a fi în siguranţă. Tu şi restul lumii. Uşa oricum nu se va debloca deci vei fi nevoit să te întorci, să te mai speli o dată pe faţă, să te mai uiţi în oglindă şi să încerci mai târziu. Cum mi-a venit ideea? Brusc. De ce? Vă spun acum. Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , , , , , | 73 comentarii

„Văd, la fereastra ta târziu”

Continuă lectura

Publicat în Miercurea fără cuvinte | Etichetat , | 41 comentarii

Se-ntorc zăpezi din drumul lor…

Îmi viscolesc păreri de rău
ce-şi fac culcuş în gândul meu, iubire
şi vise despre un a fost
îşi caută un adăpost, prin mine.

Cum să mai sper la primăveri
când mi-a nins gerul peste ieri şi-i iarnă?
Cum să mă pierd în câmp cu maci
când vântul -suflet de copaci- răstoarnă?

Se-ntorc zăpezi din drumul lor,
ş-ascund, în alb strălucitor, uitarea
şi peste toate s-a lăsat
adânc, tăios şi apăsat, ‘nserarea. Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , | 58 comentarii

Sunt… cuvânt de început de Jurnal

… şi asta cred că voi rămâne. Până la urmă, tot e ceva. Ba chiar, de ce să mint, e CEVA. Şi acest ceva nu-i chiar orice. Amestecate sentimentele, recunosc. Dar ăla care primează e, poate ciudat, unul de un soi de mândrie, mai degrabă decât unul de mâhnire, revoltă, supărare. În fond… la ce bun? Şi de ce m-aş mai revolta? Cumva, poate exagerând, partea aia plină de pahar zice că e un fel de apreciere. Chiar dacă nu-i „pe faţă”.
Azi… amăgire. Final de săptămână „lucrătoare”, început de weekend. Cum ar fi sunat început de sfârşit de săptămână? Curg streşini, se plâng zăpezi care se reîntorc în pământ şi se topesc oameni de zăpadă plămădiţi de mâini mici, mângâiaţi de ochii cei mari, înfriguraţi de amintirea iernilor… de altătată. Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , | 54 comentarii

Clientul nostru, stăpânul… cui?

Continuă lectura

Publicat în Miercurea fără cuvinte | Etichetat , , | 67 comentarii

Găsesc acul în aproape orice car

Permiteţi să raportez: ieri, cam juma de zi, am răscolit printre gândurile sub formă de versuri scrise de mine de la începuturi până în prezent. Pentru că a fost nevoie să fac asta, să le sortez puţin. Nu vă pot spune acum de ce, vă spun doar că nu e vorba de o carte, vă rog să-mi ţineţi pumnii pentru că am emoţii deşi nu e vorba nici de un concurs şi vă promit că dacă va fi să fie ceva, vă voi spune atunci. Ideea e că tot citind şi sortând, mi-a zburat orice urmă de inspiraţie deşi ieri dimineaţă parcă-mi dădea târcoale un început de ceva. S-a dus cum a venit. Aşa că nu am ce face, e musai să mă laud. Că cine să mă laude dacă nu ştie nimeni ce ştiu eu să fac? Nu? De aia vă spun, să mă lăudaţi voi. 😀 Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , | 93 comentarii

Oameni mici printre cei mari

Am văzut, înainte de sărbători, o emisiune în care concurenţii aveau de ghicit vârsta unor oameni care apăreau pe rând în faţa lor, unii fiind persoane publice. Le spun aşa ca să evit termenul de „vedete”. Printre concurenţi a fost Marian Drăgulescu şi încă doi, îmi scapă numele lor, dar oricum nu ei sunt subiectul. În faţa lor, Nicolae Furdui Iancu şi fiul lui. S-a zis un 50 o dată apoi s-au legat de faptul că fiul lui, înalt cât el, ar trebui să aibă în jur de 25-30 (ziceau ei) deci el nu poate avea numai atât sau ba da, că poate l-a făcut de tânăr şi în fine, negociau între ei. Dacă nu mă înşel, Drăgulescu a fost cel care a spus că are peste 70, moment în care, spontan sau regizat, artistul chiar a făcut ochii foarte mari. Şi avea ca argument faptul că el îl ştie de la televizor de când era mic, că se uita la el şi îl asculta, şi părinţii lui îl ascultau deci trebuie să fie destul de bătrân. Nu a greşit decât cu mai mult de 10 ani dar asta contează cel mai puţin acum, când uşor-uşor încerc să intru în subiect. Continuă lectura

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , | 55 comentarii

Când nu mănânci, te joci

Continuă lectura

Publicat în Miercurea fără cuvinte | Etichetat , , | 59 comentarii