Doriţi şi zahăr?

Continuă lectura

Reclame
Publicat în Miercurea fără cuvinte | 93 comentarii

Perfecţiunea imperfectului

Ieri,
-unul tare îndepărtat,
când azi nu era nici mâine,
nici peste câteva zile,
nici măcar un cândva ipotetic nu era
pentru că nici nu exista
pe graficul care-mi măsura timpul-
când ştiam cine sunt
-era simplu pe atunci,
tot ce conta era să-ţi ştii numele, adresa,
numele părinţilor şi eventual numărul de telefon
în cazul nefericit în care te rătăceai
şi dădeai peste un om bun care ar fi avut intenţia
să te înapoieze cuibului-
Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 44 comentarii

Joaca îmbătrâneşte!

Na, că m-am enervat! Şi de ciudă ce mi-e, generalizez încă din titlu, de oftică! Staţi numai puţin, vă explic. Probabil că ar fi fost mai corect să pun ca titlul că „devierea de la sarcinile din fişa postului, în timpul serviciului, evident, dăunează grav echilibrului emoţional”, dar ceva-mi spune că e cam lung pentru un titlu. Şi dacă tot mi-am amintit că-s nervoasă, am ales să o spun scurt şi crud. Şi cum oricât aş trage de timp văd că tot nu mă liniştesc şi trag degeaba, să trec la subiect. Astăzi, pe la orele 13 trecute fix, căutând ceva pe net, am dat de altceva. Şi cum acel altceva nu avea nimic în comun cu ce căutam şi cu atât mai puţin cu obectul muncii mele, nu am rezistat tentaţiei de a face o pauză şi de a mă juca puţin. Că om îs şi copil am fost, şi cine refuză o joacă în timpul serviciului nu ştie ce pierde. Aşa că am preferat să nu pierd decât să mă tot întreb ce naiba am pierdut. Linkul promitea distracţie, un soi de testare şi zicea că s-a împărţit internetul în două şi s-au făcut furori prin tătă lumea asta mare. Şi hop şi eu, să văd cine, ce şi de ce. Unde, când şi cum nu mă interesează. Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , , , | 81 comentarii

Şi machiajul e o artă. Sau nu?

Continuă lectura

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 62 comentarii

Prea plin de prea nimic

Nu mai e timp de reciprocitate
Nici în iubire, nici măcar în ură,
Ne risipim cu generozitate
Şi-apoi ne căutăm prin munţi de zgură.

Nu mai e loc prin noi de-atâta noi,
Prea plini suntem de toate câte-au fost,
Tot rătăcind plecările prin ploi,
Venirile nu-şi mai găsesc un rost.
Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , | 71 comentarii

Sunt. Dar chiar în halul ăsta?

Eu am mai recunoscut prin postări că-s afoană. Plecăm deci de la ideea şi de la premisa asta. Dar oricât de critică aş fi cu mine, mi-e greu să accept realitatea că-s sub nivelul mării din acest punct de vedere. Vă spun acum ce mi-a venit. Ştiţi că scriu de la foarte rar la aproape deloc subiecte fierbinţi, la ordinea zilei. Când totuşi o fac, înseamnă că m-am nervozat rău sau că nu m-am putut abţine. Sau amândouă. Acum e doar curajul de a mă confrunta cu realitatea, fie ea dură sau nu, şi un pic de nervozeală amestecată cu nedumerirea.
Se făcea că era o seară de numaiştiuce lună. Butonam telecomanda şi dădeam peste finala pe ţară la Eurovision. Am ascultat vreo trei piese printre care şi trupa despre care nu ştiam nimic, The Humans pe numele lor. Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , | 74 comentarii

Mno, take a seat, dară!

Continuă lectura

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 74 comentarii

Dulce resemnare

Dă-ne, Doamne,-un strop de ploaie,
Să mai spele din ruşinea
Mâinii-ntinse prin noroaie
Ce hrănesc deşertăciunea!

Pune şi un pic de soare
La un capăt de tunel,
Ca prin bezna-amăgitoare
Să mai bâjbâim spre-un ţel!

Au ajuns analfabeţii
Să predea literatură,
Strâmbii râd de ăia drepţii
Atei jură pe Scriptură.
Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , | 67 comentarii

Vorba lu’… ăla

Încerc să nu mă lungesc prea mult cu postarea asta. Nu pentru că mi-ar fi lene să scriu, că uneori scriu cum vorbesc (de la foarte mult în sus), nu pentru că mi-ar fi milă de voi şi aş vrea să vă scap de chin 😛 , nu pentru că din alt motiv, ci pentru că mă grăbesc, pentru că nu mai am răbdare, pentru că mă macină curiozitatea.
Am observat că, odată cu venirea verii, mi s-au acutizat cumva simţurile matinale. Dacă-n dimineţile de iarnă mă trezesc abia după o oră de muncă şi de multe ori nu văd şi nu aud nimic în jurul meu şi nu ştiu cum am ajuns la locul de muncă, acum parcă s-a ridicat ceaţa şi nu mai dorm în timp ce merg, din contră, chiar realizez ce se întâmplă-n jurul meu. Văd oameni, aud oameni, înţeleg lucruri. Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , | 75 comentarii

Umbre jucăuşe

Continuă lectura

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 44 comentarii