Jurnal fără bilanţ

Astăzi… o zi care-ar putea fi ca oricare alta. Dar o încărcăm cu linii trase şi cu puncte şi subpuncte. Cuprinsă între ce-a fost şi ce vrem să fie. Ce ne propunem să fie. Îi dăm astfel semnificaţii pe care oricum le vom uita poate înainte ca ea să apună. Mâine nu e timp. Mâine e cu planuri pe termen scurt. Mâine totul se reduce la „peste câteva ore”, „peste câteva minute”, „10, 9, 8, 7…” poc, bum, cioc, cioc, poc, tic-tac. Şi-o luăm de la capăt.
Dar azi e cu tăiat, bifat, analizat ce-a fost pus pe-o listă reală sau doar imaginată, într-un 2018 bătrân, ajuns la final. Ce-am făcut? Ce n-am făcut? De ce n-am făcut? Ce putem face să recuperăm ce n-am făcut? Să recondiţionăm cumva, să lipim cioburi, să trecem pe curat pe lista care miroase a proaspăt. Sau nu mai vrem? Ce n-am făcut… să rămână nefăcut. Înseamnă că de fapt nu ne-am dorit atât de mult. Sau nu a meritat efortul. Sau nu am vrut. Sau nu am putut. Şi credem că de-acum vom putea. Continuă lectura

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat , , , , , | 72 comentarii

Că doar ce-aş fi avut de făcut?

Înainte de orice, trebuie să vă mulţumesc pentru răspunsurile voastre care m-au făcut să cred că da, se poate. Se poate practic orice. În cazul meu, desigur, lăsaţi-mă să-mi savurez succesul şi să fiu egoistă acum, că doar despre mine a fost testul de ieri. Sigur, acum, recitind, îmi dau seama că variantele sunt pe stilul „light”. Dar parcă n-aş fi vrut să văd că mă credeţi în stare să fur ciocolata de la gura vreunui copil sau să mă dezintegrez pe scări cu plase după mine. Nu că n-aş fi, zău că sunt, chiar pot. Dar mi-a fost frică să le pun ca variante, nu ştiu dacă suport chiar tot adevărul. Oricum, apreciez că niciuna dintre variante nu vi s-a părut prea de tot, prea exagerată pentru mine. Asta-nseamnă că mă cunoaşteţi bine, că ştiţi că pentru mine nimic nu ar fi prea mult. Totuşi, n-am ce face, de data asta n-am comis-o rău, că n-am avut timp, nu din alt motiv. Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , , | 86 comentarii

Promo

Dragilor, ăsta e un teasing (mă dau mare că ştiu termeni de specialitate, numai de aia l-am scris, nu de altceva), de aia e scurt, mai scurt decât strănut. Cine mă cunoaşte, ştie (se ştieeee!) că nu pot cu rezumate, eu, nu, niciodată eu… nu, ca să adaptez versurile marelui poet. Dar acum fac un sondaj rapid şi mâine vă povestesc pe larg, cum altfel? 😀 Şi pentru că tot v-am întrebat eu despre mine şi nu vă pot mulţumi suficient pentru aprecierile voastre care m-au emoţionat peste măsură, acum îmi fac eu cu mâna mea o nefăcută şi vreau să mă confrunt cu realitatea crudă şi anume să văd eu cam de ce credeţi că sunt în stare. Aş face un concurs dar, cum nu am premii, nu se cade. Fac aşadar un sondaj rapid, un fel de zbrrrrîîî ţuşti şi mâine vă scriu varianta corectă şi vă spun cu lux de amănunte, că merită, pe cuvânt de… da, potecuţî. Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , | 73 comentarii

Am pornit cu colinda…

E seară-acum, se-aud colindători,
Primiţi în case fete şi feciori,
Ca Vestea lor lumină să vă fie,
Să vă aducă-n suflet bucurie!

Să nu uitaţi nicicând să şi zâmbiţi
Şi să-i aveţi cu voi pe cei iubiţi,
Din când în când, redeveniţi copii
Şi fericiţi cu tot ce-nseamnă-a fi!

Vă las acum, fiţi veseli, e Crăciun!
Să vă aducă Moşul cel mai bun
Tot ce-aţi visat şi mai presus de toate,
Lumină, împăcare, sănătate!

Crăciun fericit, dragilor! Vă fie aşa cum vă doriţi!

Foto

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , | 68 comentarii

Voi, despre mine

Să ridice două degeţele cine nu îl cunoaşte pe Mishuk! Bun, acum lăsaţi degeţelele jos, mergeţi să îl cunoaşteţi la el acasă şi pe urmă reveniţi să vorbim. Cine n-a ridicat două degeţele nu pleacă nicăieri, nu mi-a dat bani să îi fac trafic deci să nu mergeţi 😀 😀
Ştiţi că Mishuk are un stil aparte de a face omul, fie la postările lui, fie ale omului, să ajungă de la mere la pisici şi de la pisici la vrăbiuţe, prin comentarii. Eu, de exemplu, şi cu ocazia asta-mi cer şi scuze, nu pot altfel. N-are farmec dacă nu fac măcar o tură prin toată gama asta, indiferent despre ce e vorba la el în postare. La mine, e cu atât mai bine, că faţă de mine nu trebuie să-mi cer scuze. Mai sunt vreo 2-3 bloguri pe care-mi permit să mă întind la poveşti paralele cu povestea. Dar atât. Că mi-e ruşine de ceilalţi. Continuă lectura

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat , , | 114 comentarii

Genu-i gen cât încă-i gen

Spuneţi-mi, vă rog, ce-i „genul”?
Nu, nu neutru, feminin,
Masculin sau… mai e unul
Ah, „nu răspund” sau „nu deţin”.
Astea-s clare, le ştiu bine,
Pot şi să vă demonstrez:
O perdea, două perdele –
feminin- şi mă semnez.

Despre genul-gen e vorba,
Pus la capăt de cuvânt,
Gen: ce ploaie, gen, i-afară,
Şi ce viscol, gen, ce vânt.
Ştiţi deci ce-i cu genul ăsta?
Când şi unde s-a născut?
Ştiu, e vechi, gen expirat,
Dar eu încă n-am aflat.

Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , | 93 comentarii

Trucuri din tăceri

Continuă lectura

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 61 comentarii

La voi cât durează mutatul…

…pe un alt telefon? Pentru că da, în cazul meu, e ca şi cum m-aş muta la casă nouă, cam atât ţine munca şi cam de amploarea asta e. Şi nu era bine când erau telefoanele alea din care scoteai cartela, după ce te asigurai că toate numerele sunt pe ea, puneai în telefonul nou, alegeai un ton de apel şi asta era? Mnn, nu, nu era bine. Adică era bine, că nu aveam bătăi de cap, ca acum. Dar nu, nu era bine la modul general. Nu ştiu cum vă descurcaţi voi, dar pe mine mă enervează când un telefon are atâtea chichiţe şi opţiuni şi setări şi funcţii şi ce mai are el. Bine, mă enervează că le are, dar îl cumpăr că le are, cam aşa sunt. Cu asta mă ocup de o săptămână şi ceva. Sau două? Cam aşa. Şi nu e gata. 😀 Nu vă imaginaţi că am conturi peste conturi, contacte peste contacte şi te miri ce altceva. Nu, n-am. Că de obicei, primul stol legat de telefon e ăla cu ordinea. Nu ţin poze care n-au treabă cu mine, dar ţin poze şi de trei ani, deşi tot de atunci nu am intrat în folderul care le păstrează. Dar fac implozie dacă am impresia că le-am pierdut. Am mesaje care stau şi doi ani, fără să le citesc, dar să ştiu că-s acolo. În schimb, sunt mesaje pe care trebuie să le şterg imediat după ce le citesc. Şi nu că ar avea ceva mesajele în sine, că ar trebui şterse din te miri ce motiv. Nu. Pur şi simplu, nu le ţin, să nu aglomerez telefonul 😀
Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , , , | 88 comentarii

Unde-i cască, eu gafez

Aşa nu se mai poate! Vreau soluţii! Şi mă bazez pe voi, vă ştiu oameni serioşi, cu capul pe umeri şi cu idei extrem de bune. Eu… eu nu, că de aia vă cer ajutorul. Să vă spun. Mda, aţi ghicit, cred că am comis-o. Iar. Nu-s chiar sigură însă de data asta, tot analizez, mă tot strofoc. Dar am comis-o cu alte ocazii şi azi s-a întâmplat picătura care a umplut butoiul. Că ăsta numai pahar nu mai e. Şi am zis că gata, aşa nu mai merge, e nevoie de o schimbare. Nu la mine, desigur. Eu sunt întruchiparea perfecţiunii, nu? Ei să se schimbe. Aşa procedăm de fiecare dată, parcă. Vina-i mereu la alţii, noi… pui de curaţi-lacrimă. Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , | 55 comentarii

Tăceri 3D

Continuă lectura

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 49 comentarii