Spectacolul de după spectacol

aAş vrea să nu spun că avem cu toţii amintiri dragi şi frumoase din copilăria noastră dar cum asta e singura introducere pe care am găsit-o, mă fac vinovată de abuz de truisme şi las aşa, la voia criticilor, că oricum intru imediat în subiect şi poate scap. Una dintre cele mai dragi mie e legată de sala de spectacole a oraşului. Nu ştiu dacă am fost eu norocoasă sau era ceva absolut normal la vremea aceea dar nu cred să fi fost lună în care să nu merg cu mama la un spectacol. Că era teatru, muzică sau de „varietăţi”, nu se rata nimic. Nu ştiu dacă era vorba de faptul că la vremea aceea era poate singura modalitate de a petrece timpul liber, singurul eveniment în oraş sau era sete de cultură sau divertisment dar ştiu că sala era plină de fiecare dată şi bilete se dădeau de multe ori „pe sub mână”. Continuă lectura

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 56 comentarii

Frumoasă ca baba mea

1Şi trebuie să recunoaşteţi că-s în limitele permise ale modestiei când spun că azi a fost o zi de vis. Adică şi eu… mda. Nu vreau să ţin cont decât de zonele în care-a fost ca pe strada mea aşa că îi rog respectuos pe cei care s-au trezit cu zăpadă-n poartă sau cu ploaia-n geam să nu-mi şifoneze zen-ul, pe arii relativ extinse a fost soare aşa că ne limităm la asta.
Mă bucur c-am respectat ce-am aflat acum vreo 3-4 ani, parcă. Până atunci, îmi alegeam baba în funcţie de cum aveam chef. Că aşa ştiam că se face. Şi cum aveam mai mereu chef să fie 7 că am eu o relaţie specială cu cifra asta fără să am şi o explicaţie pentru asta, 7 era în fiecare an. Până când am auzit că stai aşa că nu-i aşa. Că se alege în funcţie de data la care te-ai născut. Ok, am zis, să fie 3. Trei şi şapte ca să am de unde-alege. Anul ăsta, 3-iul a fost aşa cum s-a văzut. Cu, citez din clasici, „temperaturi peste mediile multianuale”, „temperaturi ridicate pentru această perioadă, cer mai mult senin şi vânt slab cu intensificări doar în zonele montane”. Am încheiat citatul din clasici şi zic din clasica de mine: A fost fuarte fain! Asta-nseamnă că ce? Că şi eu sunt fuarte… mda. Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , , | 105 comentarii

Mărţişor fără cuvinte


Continuă lectura

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 33 comentarii

Gânduri împletite-n şnur

2Afară: noaptea s-a aşezat comod în straie vaporoase, şi-a acoperit umerii să-şi ferească gândurile de adieri, să nu-i fie împrăştiate intenţiile. Norii dau de înţeles că ştiu ce zi urmează şi par nerăbdători aşa că se împletesc dar n-au găsit roşu şi eu nu-i pot împrumuta pentru că ei nu au timp să coboare să mă ajungă, mie nu mi-ar ajunge timpul să urc, să-i ating. Se pregătesc să ne plouă în semn de aducere-aminte a zilei pierdute. Anul trecut, februarie a fost îndurat mai mult cu o zi. Acum vrem să-l alungăm dar ei, fideli trubaduri ai sfârşitului de iarnă, deplâng ultimele zbateri. Ei toţi scutură sus regrete de rămas-bun, noi toţi murmurăm jos refren de nostalgie cu gândul la o ploaie infernală din luna lui Marte care n-am vrea să se sfârşească deşi nici acum nu ştim „cine-s mai frumoşi: oamenii, ploaia?” Continuă lectura

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , | 75 comentarii

Luni, înainte de primăvară

Primăvara e gata să vină şi acum doar ne trimite veşti, să ne pregătim ca de un musafir drag pe care nu-l primim în casă înainte de a şterge, scutura, aerisi, curăţa încăperi şi umple mese cu bucate alese. Şi chiar dacă pare mofturoasă, nu are pretenţii de meniuri sofisticate şi nu o interesează prea mult praful de pe mobilă. Fire de artist, are toane multe dar are şi înclinaţie spre profunzimi aşa că pune mare preţ pe interior, pe ce e dincolo de sclipire, pe ce se ascunde în spatele uşilor lustruite. Nu cere mult dar nici nu negociază nimic. Unui zâmbet îi poate oferi curcubeu de miresme. Dar poate durea acolo unde nu e loc de lumină. Nu are nevoie decât de o clipă pentru a ploua-n sufletele-n care seninul e privit cu suspiciune.
O îndrăgesc aşa cum e, o accept aşa cum vine, o iubesc cu toate ale ei. Mă recunosc şi mă regăsesc în ea. Că ea m-a născut. M-a dat lumii într-o zi de luni şi mi-a dat câte o nouă lume cu fiecare veste că-i pe drum. Mă văd şi pe mine în toanele de care este acuzată deseori. Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , , , , , | 48 comentarii

Om printre oameni

Omului care umblă prin lume fără să vadă
nici oameni, nici lumină şi nici culoare,
nici copaci, nici cer şi nici pământ,
ei îi spun orb
şi-l mângâie de aproape
pentru că poate simţi fără să vadă
şi oameni, şi copaci, şi cer, şi pământ
şi se miră de la distanţă că poate oferi
atâta lumină şi culoare
printr-un singur tremur al sufletului

Omului care umblă prin lume fără să audă
nici oameni, nici muzică, nici foşnet în copaci,
nici cânt din cer, nici tumult pe pământ,
ei îi spun surd Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , , | 72 comentarii

Nu-s de Nobel da-s utile

1a Continuă lectura

Publicat în Miercurea fără cuvinte | 56 comentarii

Atenţie la visători!

1Când tu pluteşti în loc să mergi
e bine totuşi să-nţelegi
că poţi s-ajungi nevinovat
în boxa celui acuzat

Te-agăţi de-o aripă de gând
şi te înalţi purtat de vânt
nici n-ai habar că ai intrat
pe-o uşă ce-ţi spunea „privat”

Sau ai putea fără să vrei
s-ajungi şi-n cuşca unor lei
prea prins de gândul tău nebun
ce te abate de la drum

Visezi şi nu vezi trecătorii
că stai la o cafea cu norii
şi parcă nu-ţi vine să crezi
cum ei te văd când tu nu-i vezi? Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , | 84 comentarii

Din culisele luxului

1Am văzut azi noapte o emisiune care m-a pus serios pe gânduri. Prima dată a făcut să-mi sară somnul şi pe urmă m-a pus pe gânduri că nu se poate cu de toate în cazul meu. O aşa introducere bruscă n-am mai făcut de ceva timp şi parcă regret vremurile când, la tema „cum aţi petrecut vacanţa de iarnă?”, juma’ de pagină descria fulgii jucăuşi de nea care şi steluţele care şi zăpada care. Şi în câteva rânduri scriam la subiect. Asta pentru că nu eram suficienţi de jmecheri ca să scriem: bine. Sau mai pe lung: p’acasă, cu ai mei. Hai că tot am dat-o-n păpuşoi şi am mai câştigat câteva rânduri la numărătoare ca să nu-mi pară rău că nu-s în stare să scriu o introducere de Doamne-ajută la ce vreau să vă spun şi la ce vreau să vă întreb pe final. Ar fi loc de metafore că e despre concedii şi mare şi soare şi plajă dar nu ştiu la voi, însă la mine-i încă februarie, a nins aseară, io-s betejită şi numa m-aş enerva să scriu despre cele de mai sus. Mno, să zic despre ce-i vorba. Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , , , | 57 comentarii

Presupunere

1De-aş putea s-ajung la stele
Ridicându-mă pe vârfuri
N-aş mai căuta-n tăcere
Înţelesuri printre rânduri

Le-aş culege-n păr, în palmă
Şi le-aş transforma-n cuvinte
Să mă legene şi-adoarmă
Pe aducerile-aminte

Apoi le-aş pofti în casă
Felinare să îi fie
Gândului ce nu se lasă
Întrupat în poezie Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 62 comentarii