Arhive etichetă: copil
Putem iubi şi oameni şi animale în acelaşi timp?
Poate voi fi înjurată în urma acestei postări, nu ştiu. Îmi asum şi voi primi cu drag înjurăturile dacă le voi merita. Voi încerca să fiu cât se poate de obiectivă deşi vă mărturisesc faptul că am un nod în … Continuă lectura
Publicat în Din viaţă...
Etichetat animale, compasiune, copil, cruzime, iubire, maltratare, oameni, stapani, strazi
62 comentarii
Nu, mamă, nu sunt beată! Aşa cred…
După mini trauma suferită la vizionarea casetei (despre care am scris în postarea trecută), crezând că încep să mă dilesc de tot, m-am băgat în şedinţă şi am făcut eforturi disperate să-mi demonstrez că încă pot fi lăsată singură pe … Continuă lectura
Publicat în Din viaţă...
Etichetat album, amintiri, beata, betie, copil, familie, poze, vin
18 comentarii
„Bibelourile tot sunt jucării şi ele”
Mi-am amintit de replica asta din reclama TV într-una din zilele trecute când am fost, pentru câteva ore, dădacă pentru fetiţa de cinci ani a unei prietene. Primul lucru pe care l-a făcut după o inspecţie rapidă a casei a … Continuă lectura
Ning copaci, se scutur’ palme
Modelez, dintr-un pumn de lut imaginar, un paravan între mine şi restul lumii, să-mi pot trage sufletul de mâneca ce-i atârnă la încheietura stângă. Aleg varianta simplă, cu ce am la îndemână, fără să pornesc roata olarului ce-şi pune dorurile-n … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat anotimpuri, copaci, copil, cozonaci, faina, ganduri, iarba, lut, ninse, ninsoare, olar, palme, petale, podele, primavara, sarbatoare, stramosi, zapada
46 comentarii
Drumul de-ntoarcere la sine
Călători grăbiţi, cu bagaje multe şi voluminoase, genţi mari şi colorate, cu ochii plimbaţi din telefoane pe ceasuri şi de pe ceasuri spre strada de pe care ar trebui să vină autocarul care să-i ducă spre sau să-i aducă dinspre, … Continuă lectura
Percepţie
Lor nu le e dor de casă?, îşi întreabă copilul, cu nasul lipit de acvariul plin cu peşti multicolori, mama mereu grăbită, cu privirea pierdută printre etichete. Asta e casa lor, îi răspunde deşi nu e sigură că a înţeles … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat acvariu, copil, libertate, om, perceptie, prizonieri, pui, reguli
88 comentarii
Am vrut să pun şi titlul
Am vrut să pun ca titlu „Iepuraş până la moarte” dar ştiu că originalul ar lătra la mine pentru că ultima dată m-am bucurat la un gol dat de Steaua. Aşa că am schimbat pe ultima sută de metri să … Continuă lectura
Mărturisire lipsită de eleganţă
Nu port pantofi cu toc decât atunci când vreau să-mi ascult paşii trecând şi trecerile păşind pe asfaltul care-a învăţat să tacă sub veniri şi plecări. Zâmbesc ironic, din încălţări joase, femeii ascunse undeva într-o cămăruţă a inimii care-şi risipeşte … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat asfalt, camaruta, copil, eleganta, femeie, feminitate, iarba crescand, inima, iubind, marturisire, nas pudrat, nesofisticat, pantofi, pliuri, rochie, toc
66 comentarii
Şi tu erai mică, Măriuţă…
Şi nu numai că nu ştiam să-i dau nenii guriţă, dar nu ştiam nici măcar că-i ziua mea. Eram, ca de obicei, în curtea plină de surori, fraţi, cumnate şi cumnaţi, nepoţi şi nepoate, toţi de-ai bunicii mele-sărbătorita zilei. În … Continuă lectura
Publicat în Din viaţă...
Etichetat cadouri, ciocolata, copil, flori, gurita, Maria, Mariuta, mica, nume, sarbatoare, sarbatorit, septembrie, urare
111 comentarii
Surprize mari, gafe pe măsură
Am atâtea surprize, le meriţi, le vei avea. Parcă aşa fredona ţara în serile de sâmbătă, în timpuri demult apuse, nu? Acum nu am surprize pentru voi deşi le meritaţi. Acum doar vorbim despre surprize mai mult sau puţin reuşite … Continuă lectura
