Arhive etichetă: copil
Mi-am dat seama că vreau să mă joc
Vreau să vă spun, înainte de a vă spune cu adevărat ce aş vrea, că m-am îndrăgostit iremediabil de un copil. Sâmbătă. Da, ştiu, e greu, spre imposibil, să nu te îndrăgosteşti de un copil. Dar na, deja, după ce … Continuă lectura
Între petic de cer şi petic de pământ
Undeva, într-un colţ de lume, pe un petic de pământ, o mamă îşi plânge fiul şi unii îi spun să se liniştească, să fie puternică, pentru că trebuie să fie, şi să nu mai plângă. În acelaşi colţ de lume, … Continuă lectura
Un gând pe-un veşnic „azi”
Când viaţa din urmă te-ajunge şi nu vrei să mai faci niciun pas, Adună-ţi visarea în palme şi stai, cu un gând, la taifas, Împrăştie griji şi durere, acolo, la margini de drum, Şi lasă-le-n vânt să se piardă, precum … Continuă lectura
Tu ce i-ai fi spus?
Dragă…, am sunat zilele trecute o amică. Să o întreb ce mai face. Nu vorbim foarte des, dar când ne sunăm sau ne întâlnim e ca şi cum am întrerupt discuţia ieri şi o reluăm din punctul în care am … Continuă lectura
Jurnal cu nedumeriri
Afară… nehotărâtă vreme. Mohorât aş spune, dar e şi cald şi parcă asta face să nu mai conteze norii care încă nu-s gata de ploaie. Poate nici nu vor mai fi, nu ştiu. Am citit prognoza, am uitat imediat ce-am … Continuă lectura
Picurând sărat
Ţi-am spus că iubesc marea pentru liniştea pe care o dă învolburarea ei. Şi pentru săratul care-mi apărea sub gene când o reconstruiam din amintiri. Mă jucam cu nuanţele de albastru şi râdeam de încăpăţânarea cu care le amestecam deşi … Continuă lectura
Ce animale mai ştiţi?
Acum vreo 13 ani, pe când aveam eu 5 ani 😀 , zilele de naştere erau tare interesante. Am colecţie de fotografii de la 1, 2, 3, 4… etc ani, cu mici pauze. Până la 14 ani, în fiecare an … Continuă lectura
Om mic învăţând om mare
– Hai, intră! Ia loc aici, pe scaunul ăsta albastru! Ai grijă să nu cazi, urcă-te uşor! – Nu cad. Şi nu-i nimic nici dacă voi cădea, că nu mă lovesc tare. Pe ăsta mare? Dar tu nu ai un … Continuă lectura
Jurnal cu alb şi curcubeu
Azi… o zi curcubeu. Un curcubeu cu alte nuanţe şi într-o ordine care, dacă aş sta să o studiez, ar putea primi un sens. Ca rogvaiv-ul cel fără de egal. A fost cu alb. Perfect alb, alb pur, alb strălucitor … Continuă lectura