Bună seara, domniţă!

1Hai, intră! Nu mai sta suspendată între acolo şi aici, aşteptând să te întâmpin cu „bine ai venit”, ca şi cum fără asta te-ai întoarce din drum. Sau ai rămâne între un ieri şi-un azi. Între ele nu e infinitul, nu e nici măcar o prăpastie. Între ieri şi azi nu e decât o noapte. O singură noapte. Aşa că hai, pofteşte! Nu-ţi spun vino înăuntru, că nu prea ştiu dacă le mai pot deosebi. Înăuntru şi afară sunt atât de amestecate încât am ajuns să cred că-s sinonime. Şi nu ştiu dacă nu cumva tu eşti deja înăuntru. Sau eu, din prea gol pe dinăuntru, am evadat într-un afară. Sau poate că tu eşti în amândouă. Că n-ai putea altfel. Tu eşti uneori în chiar şi când afară-i zbor de rândunici. Hai, intră mai repede, se face curent şi mi se izbesc gândurile de cerul gurii. Intră. Calcă uşor, nu tropăi, nu-mi alunga şi ultima fărâmă de senin!

Cred că ar fi totuşi mai bine să mergem în grădina de peste drum. Vrei? Uite, acolo. Lângă umbra anilor trecuţi, pe dreapta. Eu să-ascult cum cade frunza, tu să vezi cum plânge ramul. E mai bine acolo. Da, e părăsită, aşa e. Nu e ciudat că oamenii numesc părăsite grădinile în care natura e mai vie ca oriunde? Acolo unde totul e aşa cum trebuie să fie. Cât de robotizaţi am devenit! Ne uităm cu dispreţ peste garduri şi mimăm dezgustul atunci când vedem prea mult verde şi prea neîmblânzit deşi asta-i esenţa naturii. Le admirăm pe cele în care totul e aranjat, totul la linie, totul aşezat în forme geometrice.
E frumos în ele. Şi acolo-i natură, da. Una controlată, civilizată, emancipată şi stilizată. Dar sufletul naturii stă în salbăticia ei. Dacă îi iei asta, îi iei sufletul. Rămâne singură, ascultătoare şi… doar frumoasă.
Grădina asta e părăsită pentru că i-au plecat toţi oamenii dar e atât de multă viaţă acolo încât, dacă ţi-ai ţine răsuflarea, ai putea auzi cum strămoşii îţi sărută fruntea surâzând a bun venit.

Hai, aşează-te, nu mai încerca să dai praful la o parte. Nu va face decât să vină la loc de cum te vede că ai clipit. Ia loc. Da, aici, pe margine de zi. Nu e suficient de comod pentru păreri de rău?
Te alinţi acum şi e normal. Azi eşti sărbătorită. Dar vreau să-ţi spun ceva, domniţă. Toţi cei care azi te-au întâmpinat ca pe un musafir de preţ, mâine vor uita. Azi îţi închină versuri frumoase, îţi aşează melodii de drag la picioare, îţi mulţumesc pentru culoare. Dar ştii ce vor face de mâine? Se vor uita pe geam, vor vedea că zâmbeşti a soare, vor alege haine vaporoase şi vor deschide uşa să plece. Dar se vor întoarce din prag şi vor lua în grabă o haină groasă şi umbrela că… nu se ştie. Asta vor face. Şi ei, şi eu.
Oamenii nu au încredere în tine, domniţă. Ştii ce spun oamenii despre tine? Că-ai fi capricioasă. O spun şi o cred. Şi au dreptate. Eşti spectacol de capricii. Eşti mofturoasă. Şi nouă ne plouă în clipele alea dar ţie puţin îţi pasă.
Tu ne eşti şi rugină şi gri şi suspin. Şi trecere. Tot oamenii o spun. Zic unii că aduci moarte printre frunze. Asta faci? Posibil să aibă dreptate.

Dar să ştii că oamenii te acuză de mai mult de atât. Unii te acuză şi de ploile din ei. Te arată cu degetul pe stradă şi pun pe seama ta şi tristeţi şi goluri şi plecări şi neveniri. Nu, revenirile sunt ale primăverii, ai înţeles greşit. Despre neveniri spuneam. Te mai fac vinovată şi de nopţile pustii şi de plânsul ascuns în pernă. De suspinul dat de neîmplinirea în vară a visului născut în zi de mărţişor. Tu tragi toate ponoasele. Şi tot tu eşti cântată-n versuri. Şi eşti invidiată pentru aromele divine pe care le porţi după ureche şi la încheieturi prin livezi. Ce ciudaţi suntem noi, oamenii. Nu-i aşa?
Asta am vrut să-ţi spun. Că de mâine vom uita. Încearcă să nu ne faci să ne plouă chiar de mâine, mai amână puţin, poate vom fi şi noi mai blânzi. Mai bucură-te puţin de primirea caldă şi pe urmă permite-ţi să îţi fii. Aşa cum eşti.

Şi… iartă-ne, domniţă! Că noi, oamenii, nu ştim să te lăsăm să fii. Noi, oamenii, nu ştim să lăsăm toamna să ne fie toamnă. Noi spunem că ne e toamnă când ne e pustiu şi frig pe dinăuntru. Uităm că în toamnă mai e şi culoare. Şi ce culoare! Dacă ruginiul ar fi portativ, ce simfonie! Dar uităm, domniţă….

Foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

68 de răspunsuri la Bună seara, domniţă!

  1. Fabiola Ion zice:

    O blamăm pentru frig, ploaie, iubiri pierdute, seri friguroase. Nu o lăudăm pentru auriul, ruginiul, galbenul și farmecul ei, pentru foșnetul de frunze căzute sau fructele ei minunate.Ahh, ce poftă mi s-a făcut de o gutuie! 😀

    Apreciază

  2. Tipsynel zice:

    Această domniţă m-a făcut să mă îndrăgostesc ireversibil acum mulţi ani, când am luat prima dată de mână pe soţia mea, mergând cu paşi târşiţi prin frunzele îngălbenite ale teilor căzute pe aleile din Copou. Stăteam pe câte o bancă îmbrăţişaţi privind cu încântare multitudinea culorilor acestei domniţe pe care tare frumos o mai descrii. Mulţumesc Potecuţă pentru fiorul ce m-a străbătut!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Asta e text de pus în ramă! Cred că domnița ar face plecăciuni 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  4. M.C. zice:

    Ce frumos întâmpini tu toamna! Un articol sensibil, bun de pus la suflet!
    Cât despre toamnă, eu n-o întâmpin cu „bine ai venit”, ci cu „du-te tare!”; și iute! Ca si pe iarnă 😀

    Apreciază

  5. Iosif zice:

    „Domnita” toamna,cu vesmânt de doamna.
    Esti ce-a mai dorita,chiar si ofilita.
    Caci vesmântul tau,dat de Dumnezeu,
    E vesmânt bogat,splendid colorat,
    De Soare si ploi,fulgere si vânt,
    Roade-nbelsugate scoase din pamânt.
    Recolte diverse,de oameni alese,
    Oameni IUBITORI,splendide comori…

    Apreciază

    • E dorită pentru rod, Iosif. Dar vezi tu, am cam vrea să fie cu temperaturi de vară. O vrem şi bogată şi frumoasă şi aşa şi aşa. Adevărul e că nici noi, oamenii, nu ştim ce vrem.
      Frumoase versuri!

      Apreciat de 1 persoană

      • Iosif zice:

        Noi oamenii suntem mai schimbatori,mai surprinzatori decât anotimpurile.Ne schimbam atât de brusc si des,suntem atât de nehotarâti si indecisi,în raport cu semenii,încât nici schimbarile vremii de la o zi la alta,nu pot concura cu noi.

        Apreciază

        • Sunt de acord!
          Şi ar trebui schimbată asta cu: „eşti ca vremea”. Nu! Când vremea e schimbătoare, indecisă, ar trebui să i se spună „eşti ca omu'”. Părerea mea.

          Apreciat de 1 persoană

          • Iosif zice:

            Asa e,însa, personal cred ca omul,gândurile pozitive sau negative,constiente sau inconstiente,influenteaza fenomenele naturale,iar daca ne dorim anotimpuri ‘normale’,cred ca ar trebui mai întâi,noi sa traim in limitele normalitatii,în întelegere,toleranta,empatie si iubire reciproca. Abia apoi vom remarca schimbarile binecuvântate,influentate de gândul iubirii neconditionate ,când totul va intra în normalitate.Sa încercam,doar IUBIREA nu costa Bani,nu-i asa ?!…

            Apreciat de 1 persoană

  6. Fata Verde zice:

    Ce frumos, Potecuțo! Mie îmi place toamna, mult de tot. Nu știu cum se face că pe mine mă revigorează. Poate pentru că îmi place liniștea. E cel mai cald colorat și parfumat anotimp :).

    Apreciat de 1 persoană

    • Trebuie să recunosc că eu am avut în şcoală, în clasele mici, o problemă cu asta. Că eram întrebaţi care e anotimpul nostru preferat şi niciodată n-am putut da un răspuns clar. Eu spuneam păi, primăvara pentru că, vara pentru că, toamna pentru că…. 😀
      Mă bucur mult că ţi-a plăcut, Fată Verde! Mulţumesc!

      Apreciat de 1 persoană

  7. Mugur zice:

    Vezi mata Potecuță? Numai ce-ți spuneam la mine ce frumos poți scrie și, iată ce găsesc pe pagina ta! Deși nu-s versuri, aici ai scris o adevărată odă a toamnei. Sau e doar o scrisoare de amor?

    În orice caz, ai scris frumos,
    Nici un cuvânt nu-i găunos,
    Și toate slovele-o slăvesc
    Pe Doamna Toamnă-n glas crăiesc.

    Apreciat de 3 persoane

    • Poate fi tradusă şi aşa, Mugur. Ca o scrisoare de dragoste. Deşi, aşa cum îi spuneam şi fetei verzi, nu e cel mai iubit anotimp, nu am anotimp preferat. Bine, da, primăvara are prioritate că doar ea m-a lăsat să păşesc în lume.
      Îţi mulţumesc frumos!

      Apreciază

      • Mugur zice:

        Eu am văzut, sau cel puțin mi s-a părut că văd, dragoste pentru ceea ce este în jurul tău. Pentru natură în primul rând, așa cum este ea, cât mai puțin „integrată” de societatea umană.
        Eu îți mulțumesc pentru acest text superb!

        Apreciat de 1 persoană

  8. Capricioasa isi ajuta surata ei asa cum stie ea mai bine, in timp ce vara casca obosita si se intinde la somn de frumusete si recuperare. Domnita aduna oamenii in ” casele” lor, e timpul caminului cald, ceiutului aburind, al gandurilor depanate. Sa ne mai odihnim putin.

    Apreciat de 1 persoană

  9. Cine ar fi putut să simtă mai profund toamna decât tine? O astfel de domniță vine neapărat pe Potecuță, și întâi pe tine te salută cu miresme și culori. Aferim!

    Apreciază

  10. Foarte frumos, am simțit iz de toamnă în cuvintele tale. Niște mofturoși oamenii ăștia și niște nerecunoscători :). Cât despre grădini sălbatice și „părăsite”, pot spune cu mâna pe inimă că le ador și că m-aș muta într-una pe timp de domniță.

    Apreciază

  11. Poţi să crezi că sufletul meu trece prin toate anotimpurile, în goană, abia aşteptând măreţia toamnei? Aşa simt eu, Potecuţo, dragă!

    Apreciază

  12. Monik zice:

    Daca mai aveam vreo indoiala, acum mi-au spulberat-o tu, Potecut! O parte din toamna care o canți asa frumos, imi lipseste mie. Vezi tu, depinde de clima, de situare in spațiu. Daca aici e generoasa cu niste culori sublime, de iti taie respirația, nu e generoasa cu miresmele ei ce imi sunt atat de familiare, dar lipsesc cu desăvârșire aici. Si e mult mai zgârcită cu lumina… Ca ploua sa ne aduca liniste in suflet, ok, dar ca uita sa se mai oprească…inca mai imi trebuie rabdare si speranta sa ma pot obișnui. Dar cum ziceam, nu mai am indoieli, oricat de capricioasa ar fi, mi-e draga…

    Apreciază

  13. Drugwash zice:

    Boboc cîndva, ce floare frumoasă te-ai deschis de-o vreme!
    Fie ca mireasma sufletului tău să dăinuiască peste timp!

    Minunată odă a Toamnei, acută observaţie asupra grădinilor „aranjate”:

    Şi acolo-i natură, da. Una controlată, civilizată, emancipată şi stilizată.

    De fapt, prima dată citisem la sfîrşit ‘sterilizată’. Şi mi s-a părut extrem de adevărat.
    O natură sterilizată care nu mai naşte cu de la sine putere.
    „Natură moartă cu oameni” – un titlu de tablou paradoxal.
    Şi cred că şi în mulţi dintre oameni „grădinile” interioare sînt la fel de sterile ca şi cele dinafară.
    Vine iarna.

    Apreciază

    • Da, să ştii că mergea şi „sterilizat” acolo. Poate chiar şi sterp deşi teoretic nu se poate spune asta. Nu pot minţi, sunt înnebunită după curţile şi grădinile alea de revistă, arată incredibil şi admir mult oamenii care-şi dedică timpul îngrijirii lor.
      Dar dacă-aş putea alege între a păşi pe dale şi a ajunge la un brăduţ încadrat frumos de pietre de râu de aceeaşi mărime, cu o fântână din aia cu circuit şi gard viu în formă de inimioară şi a merge pe iarbă crescută după bunul plac spre un cireş, nuc sau piersic cu crengi împrăştiate anapoda, întodeauna voi alege a doua variantă. E mai… aproape de ceea ce înţeleg eu a fi esenţă.
      Îţi mulţumesc, Dragoş! Nu ştiu dacă e deschidere. Dar e ce am simţit ieri.
      Sper să dăinuiască. Pentru mine dacă nu se poate mai mult de atât…

      Apreciat de 1 persoană

      • Drugwash zice:

        Dacă vrei natură anapoda, treci pe la mine la vară. 🙂 Asta dacă mai rezistăm pînă atunci – eu, grădina… 😉

        E adevărat, arată frumos toată acea organizare şi şablonare milimetric gîndită şi executată, dar numai din punct de vedere matematic. Inima simte şi respinge artificialul curînd după aceea. Cîţi nu mi-au „recomandat” să tai tot, să fac „curat”, eventual să betonez, să… Să ce? Să ucid natura? Nu, mulţumesc, îmi place „jungla mea amazoniană” chiar de mă mai cert cu păianjenii şi ţînţarii. Douăzeci de ani de bloc plus „vacanţele” copilăriei mi-au ajuns.

        Simţire, inspiraţie, deschidere în cuvinte – toate astea pornesc din tine, din ceea ce ai devenit. Arată din ce în ce mai bine şi sîntem atîţia care-o recunoaştem. Aşadar fii tu însăţi în continuare şi va fi totul în regulă. 😉

        Apreciază

  14. bogdanvi zice:

    Abia astept sa fac din nou fotografii cu pomii aurii. Bine, nu astept ploile si racelile, dar e oarecum frumoasa toamna…

    Apreciază

    • Sună interesant: e oarecum frumoasă toamna! 😉 Chiar sună interesant, mi-a plăcut!
      Ce să zic? În primul rând, mulţumesc pentru vizită şi comentariu şi îţi doresc să fie darnică toamna asta în culori, să ai „material” mult şi bun pentru fotografii aşa cum îţi doreşti!

      Apreciază

  15. Oana zice:

    Dacă aș fi eu toamna, citindu-te, aș…
    Dar nu, mai bine tac, și las adevărata toamnă (cea rodnică, aurie și doar puțin capricioasă) să te mângâie așa cum merită inima ta. Din plin.
    Potecuț, să-ți pună toamna zâmbet clar și bun pe chip!

    Apreciază

  16. Mi se pare firesc mononlogul tău pentru toamnă, că doar ești stăpâna potecilor. Frumos, foarte frumos spus. Mi-ar place să te transformi în toamnă și să răspunzi potecilor…. cum vede ea adică, străina ce poposește doar o vreme…
    E picturală și feminină toamna ta, o musafiră sofisticată, capricioasă.

    Apreciază

  17. Roxana zice:

    ce m-a umplut de fericire gandul tau de toamna.

    Apreciază

  18. doar nicole zice:

    Frumos ai invitat tu toamna, ca de obicei, povestind ca printr-o tristețe veselă, optimistă. Pozitivă și multicolorată. 🙂

    Apreciază

  19. 1lauralaly zice:

    Uite asa ma faci tu sa privesc toamna mai altfel. Si eu iubesc multitudinea de culori. Nu iubesc despartirea frunzelor de pomi, ploile reci. Dar de acum voi reciti textul tau. E ca un tablou desavarsit. Care transmite mai mult decat culoare. Te imbratisez cu un gand de vara, in timp ce ma indrept spre cararea ce duce catre toamna. Si arunc o privire catre targul olarilor, ce anunta toamna.

    Apreciază

    • Ştii… e ca la oameni. Avem defecte multe. Şi cei pe îi iubim au la fel de multe. Cu toate astea, când iubeşti un om cu tot sufletul, nu le mai vezi. Sau nu mai contează. Sunt eclipsate de altele.
      Şi eu te îmbrăţişez, Laura! Gânduri calde şi bune trimit spre tine!
      Să-mi spui şi mie ce ai văzut pe acolo 😉

      Apreciază

  20. Toamna aceasta este o răsfățată. ☺ Am citit foarte multe texte frumoase scrise în întâmpinarea ei, în ultimele zile, iar acesta este unul dintre ele… Sper ca distinsa doamnă cu garderobă ruginie să raspundă tuturor cu zile şi nopți de poveste, inspirându-i pe autori. ☺

    Apreciază

  21. Alex zice:

    Minunate gânduri, dragă Potecuță! Un frumos omagiu adus „domniței-Toamnă”. E vremea ei și deja se simte în văzduh mireasma ei inconfundabilă. Iar spectacolul culorilor…. e abia la început!
    Numai bine îți doresc cu drag, Potecuță și o toamnă plină de bucurii și frumusețe! 🙂

    Apreciază

  22. Eu m-am născut toamna… Și ea este o doamnă a sufletului meu. Ai redat bine portretul ei…

    Apreciază

  23. recomandata zice:

    Aș vrea să te felicit, ești foarte talentată. Fiecare articol publicat e o pagină care te pătrunde până în adâncuri, acolo unde nu e loc de neînțelegeri. De asemenea, am observat că rubrica destinată comentariilor este plină de consistență, semn că cititorii tăi te simt și sunt inspirați de gândurile tale. Foarte frumos ai scris, fiecare cuvânt e un suflu, un text plin de viață și sentimente.

    Apreciază

    • Eu sper ca cei care vin aici să simtă măcar pe sfert bucuria pe care o simt eu când văd un semn lăsat la comentarii.
      Mulţumesc mult de tot! E tare important să ştiu că ceea ce simt sau gândesc eu, sensibilizează.
      Mulţumesc! Seară frumoasă!

      Apreciat de 1 persoană

  24. Eda zice:

    Potecuța mea dragă, lângă tine să se așeze cea mai frumoasă domniță, că mi-i tare drag de ea și mie, cel mai drag ! Pupici. ❤

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s