Arhive etichetă: seara

Din pragul toamnei

Publicat pe 23/10/2020 de Poteci de dor

Cad frunze, iubite, dă-mi visul Sau spune-mi poveşti din trecut, Să nu mă mai pierd în abisul Simţit când nu pot să te-aud Ne plouă, iubite, ia-mi dorul Sau lasă-mă-n vers să îl scriu, Să-i picur în rime şi zborul … Continuă lectura →

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat cad frunze, din pragul toamnei, dă-mi mana, e toamna, frange pustiul, ia-mi dorul, ia-mi griul, iubite, ploua, seara | 70 comentarii

Gând pribeag în seară

Publicat pe 09/02/2019 de Poteci de dor

Îmi e seară şi-i frig, şi începe să plouă, ca să aibă-aşteptarea cu ce să îşi stingă toată setea de tine, focul tot ce-i inundă respiraţii şi gând, resemnare şi tâmplă Şi ca într-un vals se înlănţuie stropii, şi ca-ntr-un … Continuă lectura →

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat asteptare, foc, gand pribeag, gara, insetarea de tine, oprit, pas, peron, seara, tren | 68 comentarii

Să nu ne doară seara…

Publicat pe 26/03/2018 de Poteci de dor

Aprinde-ţi o ţigară şi hai să povestim, să nu băgăm de seamă când se va face seară, să presărăm cuvinte, aşa ca-n Fraţii Grimm, ca-n locul lor, pe buze, surâsuri să răsară. Tu să-mi vorbeşti de tine, eu să-ncălzesc odaia, … Continuă lectura →

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat amintire, Cosanzene, desculti, doara, epilog, existat, frig, nimicuri, odaia, pasim, piscate, povesti, povestim, printi, seara, surasuri, tigara, şoptesc | 71 comentarii

Simfonii în amurg

Publicat pe 03/10/2017 de Poteci de dor

Seara îşi întinde cu mişcări delicate, ca o domnişoară de pension, voalul opac peste fruntea cerului senin. Luna, gătită ca de bal, sărută uşor cuprinsul încremenit în contemplarea strălucirii ei fără de pereche. Luceafărul, cu un diamant furat din luciul … Continuă lectura →

Publicat în Din viaţă... | Etichetat amurg, balcon, bara, bloc, blocat, claxon, episod, floare de tei, galagie, gardulet, golani, luna, masina, oras, parcare, pasi, seara, simfonii, vecini, vuvuzele | 45 comentarii

Aproape… departe

Publicat pe 28/07/2017 de Poteci de dor

Departe de zi şi aproape de seară Într-o aproape tomnatică şi nesigură vară După aproape un zbucium, o aproape tăcere Se simte aproape de-un gând-adiere Între aproape aici şi mult prea departe Un aproape senin e tot ce desparte Aproapele … Continuă lectura →

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat aproape, cheme, departe, devreme, doi, glas, lan, noroc, seara, singur, tarziu, trifoi, vara | 50 comentarii

Desculţ păşind prin gânduri…

Publicat pe 25/07/2017 de Poteci de dor

Când mi-ai intrat în gânduri, păşind încet prin seară, amestecai cuvinte cu-acorduri de chitară şi-mi frunzăreai prin viaţă şi răscoleai prin mine cât depănai trecutul spunându-mi despre tine Aveam în buzunare biletul de tramvai, ţigările, o cheie şi pofta unui … Continuă lectura →

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat bilet, buzunare, cafea, cana, ceai, clocot, descult, frunzaresc, fum, ganduri, iluzii, intrebari, mirari, modeland, pasind, rascolesc, seara, tigara, tramvai | 48 comentarii

Presupunere

Publicat pe 12/06/2017 de Poteci de dor

O zi măcar de-aş fi un munte Să-mi sprijin fruntea de senin Şi amintirile cărunte Florii de colţ să i le-nchin, Mi-aş ţese din zăpezi un rost Şi-n lume când se face seară, Drumeţilor fără-adăpost Le-aş ninge pân’ la cer … Continuă lectura →

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat cer, cuvant, cărunte, floare de colt, frunte, gand, inchin, izvor, limpezire, lume, matern, menirea, munte, presupunere, renaste, rostire, scara, seara, senin, susur, trecator | 52 comentarii

Doar o clipă vă reţin

Publicat pe 31/12/2016 de Poteci de dor

De urat, eu v-aş ura dar îmi bate-n geam noaptea ce ne va aduce-n prag un an nou aşa, de drag şi voi sunteţi ocupaţi să cântaţi şi să mâncaţi să jucaţi şi să visaţi, n-aveţi timp pe-aici să staţi. … Continuă lectura →

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat an, iertari, noapte, pervaz, sanse, seara, suras, urare | 73 comentarii

Bună seara, domniţă!

Publicat pe 01/09/2016 de Poteci de dor

Hai, intră! Nu mai sta suspendată între acolo şi aici, aşteptând să te întâmpin cu „bine ai venit”, ca şi cum fără asta te-ai întoarce din drum. Sau ai rămâne între un ieri şi-un azi. Între ele nu e infinitul, … Continuă lectura →

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat arome, domnita, frunte, frunze, gradini, livezi, melodii, natura, nori, oameni, plans, ploi, ram cade frunza, ruginiu, sarut, seara, spectacol, stramosi, suflet, toamna, umbrela, vant, versuri | 68 comentarii

Disclaimer

Publicat pe 18/08/2016 de Poteci de dor

Mă-ntreabă câte unii de ce zâmbesc mereu doar nu se poate-n viaţă să nu-mi fie şi greu de ce nu plec privirea, nu strig şi nu oftez, de ce la colţ de stradă durere n-afişez? M-au acuzat odată c-aş fi … Continuă lectura →