Arhive etichetă: spectacol
Jurnal versificat
Azi, simţindu-mă prea mică Pentru lume, pentru vară, M-am ascuns, de dor, de frică, Într-un colţ senin de seară. Se făcea că toată ploaia, Transformată în simţire, Mi-a pătruns brusc în odaia Şubredă, de amintire. Vântul se izbea pe-afară De … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat ceata, film, jurnal versificat, spectacol, viata
82 comentarii
Aproape jurnal despre aproape departe
Azi… aproape sâmbătă, aproape seară, aproape iunie, aproape vară. Şi uite aşa, din aproape-n aproape, devin mai suportabile depărtările. Impuse sau alese, e totuna. Nu se dilată şi nici nu se comprimă în funcţie de. De nimic. Ele rămân la … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat departari, din aproape-n aproape, jurnal, spectacol, viziuni
51 comentarii
Oameni mici printre cei mari
Am văzut, înainte de sărbători, o emisiune în care concurenţii aveau de ghicit vârsta unor oameni care apăreau pe rând în faţa lor, unii fiind persoane publice. Le spun aşa ca să evit termenul de „vedete”. Printre concurenţi a fost … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat actor, ani, beat, concurenti, copil, emisiune, Horatiu Malaele, minte, poezie, rol, scenă, socotesti, spectacol, timp, uituc, varsta
55 comentarii
Spectacolul de după spectacol
Aş vrea să nu spun că avem cu toţii amintiri dragi şi frumoase din copilăria noastră dar cum asta e singura introducere pe care am găsit-o, mă fac vinovată de abuz de truisme şi las aşa, la voia criticilor, că … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat actor, aparente, artisti, Catalin Patru, cortina, decor, fascinat, Florin Cosulet, interpreti, personaj, poveste, rol, sala, scenă, Sibiu, spectacol, strada, teatru, Tudor Gheorghe, viata
56 comentarii
Bună seara, domniţă!
Hai, intră! Nu mai sta suspendată între acolo şi aici, aşteptând să te întâmpin cu „bine ai venit”, ca şi cum fără asta te-ai întoarce din drum. Sau ai rămâne între un ieri şi-un azi. Între ele nu e infinitul, … Continuă lectura
Aparenţe…
În sala veche de teatru tocmai s-au stins luminile. Unii încă se mai foiesc, alţii încearcă să ajungă la locurile lor, bâjbâind în beznă. Câţiva domni, ca şi cum n-ar vrea să deranjeze spectacolul, îşi dreg vocile încercând să alunge tusea … Continuă lectura
Poteci de dor 