Arhive etichetă: frunza
E timpul să mergem…
Nu-i timp de reproşuri, e seară, Se pierde de frunză bătrânul salcâm, Din tot ce ne-am spus demult într-o vară Am luat o fărâmă, s-avem pentru drum. Nu ştiu spre unde, nu-mi pasă, Prin lume oricum e tot mai pustiu … Continuă lectura
Toamnă pe clape de pian
E ceasul când toamna îşi scrie discursul patetic din actul final câte-un nostalgic c-un vers o îmbie E vântul ce strigă sau cânt-un pian? Noiembrie ăsta îmi pare un clovn părăsit de propriul surâs se-mpiedică tâmp între lacrimi şi soare Te … Continuă lectura
Jurnal nocturn
Afară: începutul de seară a îmbrăţişat sfârşitul de zi. Şi-au povestit. Una despre ce-a (mai) făcut, alta despre ce-ar vrea să facă în orele încă puţine care-i stau la dispoziţie. Ştafeta a fost predată. Obosită, ziua s-a acoperit cu o … Continuă lectura
Nicio frunză nu-i foşneşte…
Nici măcar el nu-şi mai aminteşte din ce timp a răsărit, din ce zări a cules miracolul de-a prinde rădăcini. Îşi adăposteşte visele în foşnet de frunzare, le pierde, le rătăceşte şi le imploră să-i revină blânde, să nu-i mai … Continuă lectura
Introspecţie. Şi folk.
Şi dacă ţi-aş spune că nu sunt decât o biată frunză smulsă din lumea ei de dor şi aruncată în ploaie, m-ai călca în picioare? Cândva am fost şi eu un mugur ce vestea trezirea din amorţeala gândurilor şi picura … Continuă lectura
Publicat în Picătura de folk
Etichetat boboc, campuri, cosite, Daniel Avram, folk, frunza, mugur, petala, ploaie, primavara, rever, romantic, toamna
26 comentarii
Poteci de dor 