Arhive etichetă: copaci
Scrisoare deschisă
Dragă…, E luni. Septembrie, luni. Aşa mi-a venit, nu ştiu de ce am început cu asta. Poate pentru că aşa suntem noi, oamenii. Uneori împrumutăm, alteori furăm, alteori inventăm expresii, cuvinte, forme lipsite de fond, şi le spunem atunci când … Continuă lectura
Publicat în Scrisori
Etichetat copaci, luni, melodie, pescarusi, scrisoare deschisa, septembrie
68 comentarii
Monolog printre petale-n zbor
Se scutură încă unii copaci. Unii de floare, alţii de ploi. Unii de petale, alţii de priviri insistente, lipite indecent de ramurile lor. Mai sunt încă înfloriri şi mai sunt flori de scuturat. Te-ai scutura şi tu dacă nu te-ai … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat copaci, infloriri, melodie, monolog, petale, ploaie, suzie quatro, zbor
67 comentarii
Oameni printre frunze plânse
Aţi văzut cum îşi plâng copacii frunzele? Pe alei, prin grădini, peste străzi, printre oameni şi pe sub paşii lor, fără să le pese de priviri iscoditoare, fără să se ruşineze de goliciunea lor din ce în ce mai evidentă, … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat copaci, frunze, gradini, lacrimi, oameni, plans, strazi, vulnerabili
56 comentarii
E timpul să mergem…
Nu-i timp de reproşuri, e seară, Se pierde de frunză bătrânul salcâm, Din tot ce ne-am spus demult într-o vară Am luat o fărâmă, s-avem pentru drum. Nu ştiu spre unde, nu-mi pasă, Prin lume oricum e tot mai pustiu … Continuă lectura
Prea multă vară
E tot atâta vară şi la tine? Pe-aici, prin oameni, a secat speranţa Şi nici măcar un gând nu mai adie Cuvintelor să le redea nuanţa Pe străzi sunt numai urme, niciun pas E plin de praf şi nicio revenire … Continuă lectura
Ca o părere…
Mi s-a părut că aud un glas care mă striga, mă chema, mă alinta. Prin el, şi numele meu dar şi cuvintele aveau o sonoritate aparte, păreau mai melodioase, mai duioase, mai altfel. Am alungat gândul, i-am spus că e … Continuă lectura
Ning copaci, se scutur’ palme
Modelez, dintr-un pumn de lut imaginar, un paravan între mine şi restul lumii, să-mi pot trage sufletul de mâneca ce-i atârnă la încheietura stângă. Aleg varianta simplă, cu ce am la îndemână, fără să pornesc roata olarului ce-şi pune dorurile-n … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat anotimpuri, copaci, copil, cozonaci, faina, ganduri, iarba, lut, ninse, ninsoare, olar, palme, petale, podele, primavara, sarbatoare, stramosi, zapada
46 comentarii
Om printre oameni
Omului care umblă prin lume fără să vadă nici oameni, nici lumină şi nici culoare, nici copaci, nici cer şi nici pământ, ei îi spun orb şi-l mângâie de aproape pentru că poate simţi fără să vadă şi oameni, şi … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat acorduri, cer, copaci, lume, lumina, muzica, om printre oamani, orb, pamant, sa vada, surd
80 comentarii
Fapt divers
A nins dezordonat aseară, copacii parcă se fereau să nu-i atingă şi să-i doară fulgii ce-n alb se camuflau Pe-afară doar un trecător plecat de spate, schiopătând ducea povara unui dor şi-l învelea matern la sân Am vrut să-ţi strig, să te … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat banalitati, copaci, dor, fapt divers, fulgi, hora, iarna, plangand, simtit, trecator, veste
72 comentarii
Comerţ din viaţă
Părea un magazin obişnuit, ca toate celelalte magazinaşe de cartier. Se deosebea totuşi prin faptul că, parcă intenţionat, cineva a vrut să-l ascundă, în loc să-l scoată în evidenţă cu firme luminoase sau reclame mari şi colorate. Intrarea se făcea … Continuă lectura
Poteci de dor 