Arhive etichetă: amintire

Dor de mare. Şi carmol

Cuminte, şoptind frânturi de amintire, un gând timid Atinge, cu vârful buzelor, marea ce-şi tace acum învolburările Rătăcind chemări, amestecând doruri, plămădind simţiri, Modelându-i, cu palmele uscate, leagăn al regăsirii născute Odată cu primul val ce spală pe ţărm urme … Continuă lectura

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat , , , , , , , , | 13 comentarii

Prea multă vară

E tot atâta vară şi la tine? Pe-aici, prin oameni, a secat speranţa Şi nici măcar un gând nu mai adie Cuvintelor să le redea nuanţa Pe străzi sunt numai urme, niciun pas E plin de praf şi nicio revenire … Continuă lectura

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat , , , , , , , , , , , | 47 comentarii

Un click spre trecut…

Străbunicul meu a ţinut, vreme de vreo 2 ani, un jurnal. Nu vă imaginaţi că era genul acela de jurnal în care noi, cândva, ne scriam cele mai ascunse sau arzătoare gânduri dar a reuşit cumva   să ţină evidenţa … Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , , , , | 98 comentarii

Amintire cu iz de „bu-hu-hu” şi-un dar

Postarea de azi începe brusc că nu e cu introducere. Sunt pusă pe daruri dar să ştiţi că nu vă pun pistolul la tâmplă să le primiţi. E cu „eu aş avea plăcerea dacă vouă v-ar fi pe plac”. Nu e … Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , , , , , | 102 comentarii

Un dor, un val, o amintire

Când am văzut prima dată marea, eram puţin mai înaltă decât găletuşa în care adunam nisip pentru ceea ce ar fi trebuit să fie un castel. Nu aveam prinţese care să locuiască în el şi nici eu nu cred că m-am … Continuă lectura

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat , , , , , | 51 comentarii

Fiecare cu „animăluţul” lui…

Mi-am amintit că aveam un „animal” de companie. A apărut într-o respiraţie dintre două propoziţii şi câteva porţii de râs sănătos, din inimă. Un râs ca un fel de descărcare a tot ce n-a fost şi o descătuşare a tot … Continuă lectura

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat , , , , , , | 20 comentarii

Ce îţi spui când vorbeşti cu tine?

Am scrijelit pe-o scoarţă de visare… Dacă acum te opreşte un străin pe stradă şi îţi şopteşte numele meu, ce simţi? Ce îi spui? Care e primul lucru la care te gândeşti? Te îndepărtezi, te scuturi ca şi cum ai … Continuă lectura

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat , , , , , , | 42 comentarii

Mă scuzaţi, eu nu „parle vu”

M-am întors astăzi în timp, m-am agăţat de o amintire şi dacă tot am ocazia să mă fac (iar?) de râs, de ce nu? Nu-mi place să mă dau deşteaptă decât în cazuri foarte rare şi acum nu e cazul. … Continuă lectura

Publicat în Din viaţă... | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , | 43 comentarii