Arhive etichetă: amintire
Mă scutur de un rest de vară
Mi-a mai rămas un rest dintr-o vară târzie, din alte timpuri. Îmbătrânită deja, învechită, înmărmurită între toate anotimpurile care i-au trecut prin braţe sau i-au scăpat printre degete. Era ajunsă aproape de final, dar s-a recompus, s-a remodelat şi s-a … Continuă lectura
Ce-ar fi fost să fie…
Ştii…, era să fie primăvară! S-au înseninat priviri, s-au dezmorţit simţiri şi dintr-o dată, oamenii au reînceput să zâmbească. Mergeau aşa, prin dimineţi, cu eşarfe la gât şi cu surâs pe buze, cu flori în mâini şi cu vise-n braţe … Continuă lectura
Să nu ne doară seara…
Aprinde-ţi o ţigară şi hai să povestim, să nu băgăm de seamă când se va face seară, să presărăm cuvinte, aşa ca-n Fraţii Grimm, ca-n locul lor, pe buze, surâsuri să răsară. Tu să-mi vorbeşti de tine, eu să-ncălzesc odaia, … Continuă lectura
Ce să fac?
Şi ce să fac acum, că-i primăvară? Să-mi pun o rochie-nflorată până jos, chiar dacă tot ce a îmbobocit pe-afară sunt flori de gheaţă fără de miros? Să-mi fac cercei din trei mărgăritare, să-mi pun la gât şirag de ghiocei, … Continuă lectura
Dor de mare. Şi carmol
Cuminte, şoptind frânturi de amintire, un gând timid Atinge, cu vârful buzelor, marea ce-şi tace acum învolburările Rătăcind chemări, amestecând doruri, plămădind simţiri, Modelându-i, cu palmele uscate, leagăn al regăsirii născute Odată cu primul val ce spală pe ţărm urme … Continuă lectura
Prea multă vară
E tot atâta vară şi la tine? Pe-aici, prin oameni, a secat speranţa Şi nici măcar un gând nu mai adie Cuvintelor să le redea nuanţa Pe străzi sunt numai urme, niciun pas E plin de praf şi nicio revenire … Continuă lectura
Un click spre trecut…
Străbunicul meu a ţinut, vreme de vreo 2 ani, un jurnal. Nu vă imaginaţi că era genul acela de jurnal în care noi, cândva, ne scriam cele mai ascunse sau arzătoare gânduri dar a reuşit cumva să ţină evidenţa … Continuă lectura
Amintire cu iz de „bu-hu-hu” şi-un dar
Postarea de azi începe brusc că nu e cu introducere. Sunt pusă pe daruri dar să ştiţi că nu vă pun pistolul la tâmplă să le primiţi. E cu „eu aş avea plăcerea dacă vouă v-ar fi pe plac”. Nu e … Continuă lectura
Un dor, un val, o amintire
Când am văzut prima dată marea, eram puţin mai înaltă decât găletuşa în care adunam nisip pentru ceea ce ar fi trebuit să fie un castel. Nu aveam prinţese care să locuiască în el şi nici eu nu cred că m-am … Continuă lectura
Fiecare cu „animăluţul” lui…
Mi-am amintit că aveam un „animal” de companie. A apărut într-o respiraţie dintre două propoziţii şi câteva porţii de râs sănătos, din inimă. Un râs ca un fel de descărcare a tot ce n-a fost şi o descătuşare a tot … Continuă lectura