Arhive etichetă: frig
Din culisele unei poezii
Observaţi aparenta importanţă pe care mi-o dau, da? Că deh, numai producţiile de mare succes au parte de asta şi fie vorba-ntre noi, uneori acest „din culise” e mai bun decât producţia. 😀 Dar nu, nu despre asta e vorba … Continuă lectura
Publicat în Din viaţă...
Etichetat avarie, caldura, calorifer, curent, din culise, Electrica, frig, lumanare, poezie, scris, zapada
78 comentarii
Păşind prin alb nesfârşit
Dragă…, ai văzut câtă iarnă s-a aşezat la picioarele noastre? Parcă păşim pe tot imaculatul lumii, atât de mult alb strivim sub fiecare pas, cu fiecare venire şi, mai ales, cu fiecare plecare înspre sau dinspre. Că plecările sunt cele … Continuă lectura
Publicat în Scrisori
Etichetat cuvinte, frig, iarna, loc potrivit, nesfarsit, om de zapada, pasind prin alb, scrisoare, troiene, tu ce faci cu atata iarna, tu ce faci cu atata toamna, viscol
56 comentarii
Să nu ne doară seara…
Aprinde-ţi o ţigară şi hai să povestim, să nu băgăm de seamă când se va face seară, să presărăm cuvinte, aşa ca-n Fraţii Grimm, ca-n locul lor, pe buze, surâsuri să răsară. Tu să-mi vorbeşti de tine, eu să-ncălzesc odaia, … Continuă lectura
E timpul să mergem…
Nu-i timp de reproşuri, e seară, Se pierde de frunză bătrânul salcâm, Din tot ce ne-am spus demult într-o vară Am luat o fărâmă, s-avem pentru drum. Nu ştiu spre unde, nu-mi pasă, Prin lume oricum e tot mai pustiu … Continuă lectura
Pe umerii acoperiţi ai nopţii
Ai văzut? I s-a făcut frig nopţii, şi-a acoperit umerii cu petice de nori albi să nu se piardă-n întunericul din ea şi să-i putem desluşi sensul în întunericul din noi. Nu are timp de pierdut, aude cum răsuflarea dimineţii … Continuă lectura
S-a întors pentru un gând…
Suflete, uite care-i treaba: e cazul să pun condiţii, să fac reguli pe care tu va trebui să le respecţi chiar dacă nu-ţi vor fi pe plac. Şi sigur nu-ţi vor plăcea, regulile nu sunt făcute să placă. Dar am … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat brazi, carari, clopotei, colinda, colindatori, copilarie, Craciun, dor, fereastra, frig, gand, instrainare, intors, lumini, muguri, obraji, potecuta, praf, sarbatoare, suflet, tacere, tinda, troiene
76 comentarii
Diferiţi dar tremurăm la fel
tare domnita buna rau, o cafea cu aroma de toamna, poteci care dor, geografie figurat sunt căutările pe care WP-ul se îndură să mi le arate deşi ştie cât de mult îmi doresc să revină la formula aia-n care nu-mi … Continuă lectura
Publicat în Din viaţă...
Etichetat autoritati, blocati, cod portocaliu, doborat, frig, fulgi, geografie figurat, la fel, munte, o cafea cu aroma de toamna, oameni, pareri, poteci care dor, reactii, tare domnita buna rau, tremuram, turisti, vant, virtual
34 comentarii
Protest autumnal
Frumoasă-i toamna scrisă de poeţi în versuri cu miros de mere coapte în care-o Cosânzeană-n dimineţi dezmiardă ruginiul printre şoapte Rostit de-aceleaşi buze ce-au gustat din mustul proaspăt stors în bătătură, Răpciune pare blând, înmiresmat, feeric chiar, o gingaşă făptură
Mă fac PFA
Despre români, pe lângă înrudirea lor cu codru’, se mai spune şi că-s inventivi nevoie mare. Acu’, deşi nu-mi neg rădăcinile ba din contră, mă mândresc cu ele, n-aş putea să-mi atribui merite necuvenite şi să spun că şi pe … Continuă lectura
Poteci de dor 