Arhive etichetă: poezie
Din culisele unei poezii
Observaţi aparenta importanţă pe care mi-o dau, da? Că deh, numai producţiile de mare succes au parte de asta şi fie vorba-ntre noi, uneori acest „din culise” e mai bun decât producţia. 😀 Dar nu, nu despre asta e vorba … Continuă lectura
Rânduri la început de an
Dragă… La mulţi ani! Nu ţi-am urat la final de an, nu am ştiut ce să-ţi spun mai mult decât atât. Poate ţi-ar fi fost suficient, nu ştiu. Dar tu ştii oricum că gândul a fost trimis. Şi dacă tu … Continuă lectura
Jurnal cu nostalgii
Afară… aş spune că e cenuşiu, aş spune că e gri, ar merge şi mohorât, ar merge şi indecis, şi poate urât, după cum ar spune unii dacă i-am întreba cum e pe-afară. Dar cred că cel mai potrivit e … Continuă lectura
Răzgândire…
Nu îţi spun adio, încă-i prea devreme, Încă se mai joacă florile de măr Între două glasuri ce vor să te cheme, Pe-un ram de mirare şi la mine-n păr Nu-ţi spun nici pe mâine, ştim că nu-i posibil, Viitorul … Continuă lectura
Luni, octombrie
Astăzi… o zi din care, meteorologic vorbind, n-am înţeles nimic. De la ieşirea din bloc şi până la taxi, adică fix 7 paşi, m-a udat ploaia destul cât să mă scuture binişor. M-a încălzit cafeaua, nu-i problemă. Dar a fost … Continuă lectura
Mi-am dat singură o leapşă
A fost o perioadă în care lepşele circulau zilnic pe bloguri. Vă amintiţi? Circulă şi acum dar a scăzut dramatic intensitatea lor. În perioada de care vorbesc, aproape fiecare părsoană fizică cu blog la purtător primea cel puţin două pe … Continuă lectura
Jurnal între „Dezlegări” şi „Necugetări”
Azi… ziua aceea-n care încă se aud ecourile lui ce bine că e vineri, tu ce faci în weekend, amestecate cu ce repede a trecut, nici n-am simţit când s-a dus, ce mult mai e până vine iar vineri. Eram … Continuă lectura
Nu definiţi zbateri de suflet!
Spune-mi tu, ce e poezia dacă nu e suflet, dacă nu e zbatere şi dacă nu e simţire, puse toate la umbră de cuvânt şi lăsate aşa, să fie găsite de singurătăţi ce se caută în tăcere una pe alta? … Continuă lectura
Poeţii nu ştiu muri
Poeţii nu mor niciodată, domnilor! Se retrag, rând pe rând, în spatele unei rime, la umbră, aproape de-nserat, şi stau aşa, o veşnicie, poate două, sau până când îşi învaţă cuvântul să tacă. Să tacă şi să-i inspire particulă cu … Continuă lectura
Parfum de dor
Miroase-a struguri şi a mere coapte, a tine-stând pe gânduri despre mine, a vară plină ignorând o moarte şi-a vise prefăcute în ruine. Miroase-a frunze evadând din ramuri, a paşi atenţi să nu le înfioare, a aşteptări ce ruginesc la … Continuă lectura