Arhive etichetă: lume
Războaiele se poartă-n noi
A fost cândva și pace-n lume, În oameni însă… tot război, Și-n loc de arme, au fost cuvinte Ce-au smuls, flămând, bucăți din noi Nu e de vină nicio luptă Că suntem triști, că suntem răi, Că nimeni nu ne … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat lume, pace, razboi, războaiele se poartă-n noi, suflet în cârje
81 comentarii
Astăzi e despre ele
Să mergi demn prin lume, aşa-a zis bunica, să nu-ţi fie frică nicicând de nimica, fii bună şi dreaptă cu cei ce sunt drepţi, răsplată la bine să nu stai s-aştepţi Iubeşte frumosul, aşa mi-a zis mama, din tot ce-a … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat ascund, bunica, cantec, credinta, demn, iubeste frumosul, lume, mama, pe poteci, ruga, sa mergi, speranta, suflet
71 comentarii
E timpul să mergem…
Nu-i timp de reproşuri, e seară, Se pierde de frunză bătrânul salcâm, Din tot ce ne-am spus demult într-o vară Am luat o fărâmă, s-avem pentru drum. Nu ştiu spre unde, nu-mi pasă, Prin lume oricum e tot mai pustiu … Continuă lectura
Presupunere
O zi măcar de-aş fi un munte Să-mi sprijin fruntea de senin Şi amintirile cărunte Florii de colţ să i le-nchin, Mi-aş ţese din zăpezi un rost Şi-n lume când se face seară, Drumeţilor fără-adăpost Le-aş ninge pân’ la cer … Continuă lectura
Ca din poveste
Ţi-au spus că viaţa nu-i o joacă şi-au născocit apoi poveşti despre Ilene Cosânzene la curţile împărăteşti Şi ţi-ai brodat în mare taină cu fiecare-a fost odată iluzia că şi prin lume e tot aşa ca… niciodată Te-au învăţat să … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat basm, ilene cosanzene, joaca, lume, oameni, poveste, viata, vraja
34 comentarii
Schiţă
Trage cortina peste confuzii Şi lasă-i să plece la casele lor S-aplaude-n noapte, să-mpartă iluzii În loc de pomană la vreun cerşetor Aprinde-o făclie în bezna din tine Şi strigă-ţi prin lume tot dorul cuprins Mai bine să creadă c-ai … Continuă lectura
Luni, înainte de primăvară
Primăvara e gata să vină şi acum doar ne trimite veşti, să ne pregătim ca de un musafir drag pe care nu-l primim în casă înainte de a şterge, scutura, aerisi, curăţa încăperi şi umple mese cu bucate alese. Şi … Continuă lectura
Publicat în Din viaţă...
Etichetat artist, drum, flori, ghiocei, hornari, lacramioare, lume, martisoare, mofturoase, primavara, snur, tarabe, trifoi
48 comentarii
Om printre oameni
Omului care umblă prin lume fără să vadă nici oameni, nici lumină şi nici culoare, nici copaci, nici cer şi nici pământ, ei îi spun orb şi-l mângâie de aproape pentru că poate simţi fără să vadă şi oameni, şi … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat acorduri, cer, copaci, lume, lumina, muzica, om printre oamani, orb, pamant, sa vada, surd
80 comentarii
Evadare din „noi” în „doi”
Mai pune-un lemn în sobă şi scoate din sertare Dorinţele ticsite de praful milenar Şi caută prin ele biletul de plecare Doar dus bifează-n colţul din stânga, în chenar Vom pune în bagaje din toate câte una Să împărţim acolo … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat acuza, bilet, dezastre naturale, din noi, doar dus, dorinte, evadare, ganduri, groase, impartim, in doi, in soba, lemn, lume, oameni, paine, paturi, ploi, povesti, praf, preconizeaza, prevestesc, sertare
107 comentarii
De mă voi uita…
Dacă-ar fi să uit că-am fost fulg de nea în astă lume tot cred c-au avut un rost zăpezile din ierni străbune N-am ştiut să îi dau clipei răgaz să-şi susure menirea şi nu m-a găsit acasă să-i binecuvântez venirea … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat adia, arginti, cantec, clipei, de nea, drum spre mine, flori de camp, fulg, huma, ierni, iertare, lume, ma voi uita, mangaiere, menirea, oameni de zapada, poarta, postalion, ragaz, rost, sopteste, tacere, toamna, vant, venire, zaperi
39 comentarii
Poteci de dor 