Arhive etichetă: companie
Nimic din toate astea nu-mi doream
Mi-ai spus cândva că-ţi sunt atât de dragă, C-ai aduna tot cerul într-un ghem Să-mi ţeşi din el o primăvară-ntreagă, Să mă-nvelesc când nu pot să te chem În altă zi mi-ai spus c-ai fi în stare, De dragul meu, … Continuă lectura
Sunt un spam, nimeni nu mă vrea
No, bun. Postarea asta nu era planificată. De fapt, nicio postare nu e planificată dar asta a venit aşa, ca submarinu’ lui Fifor (hait!), de musai ce e şi de al naibii ce s-a făcut wepeul. E fix ca un … Continuă lectura
Mă fac PFA
Despre români, pe lângă înrudirea lor cu codru’, se mai spune şi că-s inventivi nevoie mare. Acu’, deşi nu-mi neg rădăcinile ba din contră, mă mândresc cu ele, n-aş putea să-mi atribui merite necuvenite şi să spun că şi pe … Continuă lectura
Despre şefi, vacanţe şi China
Să mai spun eu că nu se aliniază planetele în linie dreaptă când e vorba de poteci…. nu mai spun. Azi am vrut să îmi iau 15 minute libere ca să vă întreb ceva. Mi-a trecut repede că am spus … Continuă lectura
Fiecare cu „animăluţul” lui…
Mi-am amintit că aveam un „animal” de companie. A apărut într-o respiraţie dintre două propoziţii şi câteva porţii de râs sănătos, din inimă. Un râs ca un fel de descărcare a tot ce n-a fost şi o descătuşare a tot … Continuă lectura
Circulara mâine-i gata!
Că românul are simţul umorului dezvoltat, se ştie. Că face haz de necaz, iar se ştie. Că de multe ori se „eliberează” de surplusul de tensiune aruncând, printre dinţi sau cât îl ţin plămânii, una neaoşă, nu mai e nevoie … Continuă lectura
Luni, după vacanţă
Aţi văzut filmul „Marţi, după Crăciun”? De acolo am „furat” ideea titlului deşi postarea nu are nicio legătură cu filmul pentru că dacă ar fi să scriu despre asta ar trebui să cenzurez postarea sau să o fac privată 👿 … Continuă lectura