Fiecare cu „animăluţul” lui…

1Mi-am amintit că aveam un „animal” de companie. A apărut într-o respiraţie dintre două propoziţii şi câteva porţii de râs sănătos, din inimă. Un râs ca un fel de descărcare a tot ce n-a fost şi o descătuşare a tot ce se dorea să fie. Eram ruptă de lume, smulsă din realitate şi pierdută într-un peisaj de basm. Atunci, din senin, a apărut în gândurile mele şi l-am adoptat ca pe un căţeluş găsit în ploaie. L-am îndrăgit din prima clipă tocmai pentru că era altfel, avea ceva special şi, mai mult decât orice, era „născut” acolo, printre gânduri şi o strângere de mână între bătăi de inimi.
Nu ştia să facă nimic, era tăcut şi nu dădea din coadă. Nu răspundea la comenzi, nu rodea papuci şi totuşi mă făcea mereu să râd. Mi-ar fi plăcut să îi pot pune o zgardă, să îl scot la plimbare prin lume dar… ce-ar fi spus lumea despre mine? Şi, în fond, ce-ar fi ştiut ei… N-ar fi înţeles nimic. Nu, mai bine aşa. Îl ţineam ascuns, îl hrăneam cu fărâme de aduceri aminte şi el mă răsplătea cu momente de bună dispoziţie, ținându-mi vie amintirea.
Avea un nume sonor, cu accent pe unele silabe şi numai eu ştiam să îl strig corect, doar eu ştiam unde se pune accentul pentru a-l face să sune bine: …. rrrenţ….
Pufneam în râs înainte să îi termin de rostit numele lung dar demn de luat în seamă.
Şi… a trecut mult de când nu am mai vorbit de el.
Am crezut că a dispărut, s-a adăpostit în alte poveşti, în alte vieţi şi face pe altcineva să râdă. A revenit să îmi ceară socoteală pentru lunga perioadă în care nu i-a mai spus nimeni pe nume. Am râs, aşa cum făceam de câte ori mi-l aminteam dar m-a întrebat ce-am făcut atât de mult timp fără să îl strig măcar o dată. Nu am ştiut să îi răspund şi m-a pedepsit aducând în jurul meu aer curat cu miros de brad…
Am avut, cândva, un animal de companie. L-am adoptat în gând ca pe un căţeluş găsit în ploaie. Era tăcut dar mă făcea să râd.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la Fiecare cu „animăluţul” lui…

  1. Cosmisian zice:

    Ma intreb daca acvariul tau e viu, sau viu iti e carasul, un peste auriu sau aurul e (ca)rasul lui…
    Am scris despre animalutul tau in capitolele 3 si 4 ale seriei Misterul Filiorisei, ‘visul Iuliei’. Visul traieste prin Iulia si se revolta, as spune, atunci cand Iulia isi uita destinul impletit cu al ‘visului’ ei…

    Apreciază

    • Aaaa, nu stiu ce face Iulia dar eu chiar am avut unul imaginar si nu era un vis, era un animalut. Dar nu cred ca despre al meu ai scris ca al meu e al meu si nu se lasa el asa usor. Abia m-a lasat pe mine sa scriu despre el 😀 😀

      Apreciază

      • Cosmisian zice:

        Al tau e al tau, clar lucru. Aflu astazi ca isi doreste sa ii spui pe nume.
        Cat despre visul Iuliei, e si el un ‘animalut’. Doar ca si el viseaza… astfel ca, dupa propriile mele confesiuni cu ‘Visul’, e important sa vorbesti mai des cu animalut, sa ii spui pe nume, sa nu il lasi in povestea altora, pentru ca e posibil sa isi uite numele, iar acest lucru e exclus, nu-i asa?

        Apreciază

  2. GEGELUTZ zice:

    Hai, mai, la tine nu m-as fi asteptat sa-ti abandonezi asa animalutul din ganduri! Pai tu esti exemplul meu bun de copilareala sanatoasa…tocmai tu!!! Sa nu mai faci, ca ne suparam! Bine? Hai ca de data asta te iert, ca-mi esti draga, dar sa nu se mai intample niciodata!
    Auzi? da’ un animalut adevarat de companie ai sau ai avut? Cand am vazut titlul ma pregateam sa-ti povestesc cum adunam puii de vrabie sau de porumbel pe care-i gaseam cazuti de prin cuiburi prin oras( noroc ca stateam intr-un oras mic 🙂 ) si pe care-i cresteam pana incepeau sa zboare( ce tragedie pe capul meu cand trebuia sa-mi iau ramas bun de la ei).

    Apreciază

    • Nu maaai faaac, nu mai faac, plomit solemn! 🙄

      Poți povesti și așa, ce are?
      Da, am avut dar târziu pentru că mama a acceptat o singură idee de ”animal” în casă: un acvariu. Nu mi-a plăcut, ce să fac cu niște chestii mici care se plimbau de nebune într-o cutie de sticlă? Tata se ocupa de ei până a constatat că îi era prea milă când mai găsea câte unul cu burta-n sus și a fericit un vecin, i-a făcut cadou.

      Când m-am trezit de capul meu, departe de ai mei, am luat un motănel, sufletul meu. S-a îmbolnăvit, frecventa lor boală cu rinichii și a murit…. 😦

      Apreciat de 1 persoană

      • GEGELUTZ zice:

        Uite, culmea, eu, de cand sunt de capul meu, nu mi-am luat nici un animal de companie. 😦 Cat am fost acasa, in schimb, ti-am zis, am avut vrabii fara numar, porumbei, o mata birmaneza, un hamster…au avut si pesti dar eu eram la colegiu si nu i-am prins. Am bazait eu intr-o vreme ca as vrea un porcusor de Guineea dar, daca-mi moare, mor si eu asa ca…mai bine stau cuminte.

        Apreciază

        • Nu ştiu de ce dar, în mintea mea, animalul de companie nu trebuie să fie captiv în niciun fel. Adică am exclus hamsterii sau porcuşorii. De ăştia, sincer, îmi e şi puţin frică, am impresia că te „capsează” de câte ori au ocazia iar eu reacţionez urât şi mi-e frică să nu dau cu ei de pământ când mă scutur de la muşcătură. 😳

          Apreciat de 1 persoană

          • GEGELUTZ zice:

            Păi Speedy(hamsterul nostru roșcat) hălăduia prin tot apartamentul( 4 camere, hol luuung să te tragi cu bicicleta…), căsuța lui era pentru somnic. Într-adevăr, dacă-l trezeai din somn, te capsa dar na, se speria săracul, era și normal să protesteze. Pe mine nu m-a mușcat niciodată, că nu-l stresam inutil. Era dulce, mă, cum își băga el provizii în fălcuțe, și le așeza cu lăbuțele alea mici și delicate, să stea simetric…Nu am auzit să muște porcușorii. Bună imaginea cu tine scuturîndu-ți bestia de pe deget și facându-l afiș pe perete! 😀 Eu nu mi-am imaginat niciodată scenariul ăsta, noroc de tine. 😀

            Apreciază

            • Nuuu, eu nu sunt deloc violentă şi îmi plac animăluţele, nu le-aş răni intenţionat. Dar aşa fac când mă lovesc brusc, mă înţeapă ceva sau ştiu eu ce… tresar şi mă scutur repede 😀 😀 😀
              M-a muşcat o broască ţestoasă în timp ce îi făceam baie 😀 şi puţin a lipsit să nu dau cu ea de pământ… 😳

              Apreciat de 1 persoană

            • GEGELUTZ zice:

              =)) Hai, măi, mamaă, măi, cum să te muște o broască țestoasă? Mușcă alea? Căt de tare? Până la sânge? Am avut și noi una dar pentru scurt timp că a dus-o tata în pădure. Și eu reacționez nasol la șocuri, știu despre ce vorbești. 🙂

              Apreciază

  3. Încerc să-mi imaginez cum arată animăluțul tău din gând și ce nume poate să aibă pentru a te înveseli doar pronunțându-l. Nu reușesc încă, poate din cauza unor forme preconcepute ce-mi sabotează fantezia, dar poate că-i mai bine așa. Cine știe… n-aș vrea să ți-l ademenesc și să-mi reproșezi că l-am descusut de secretele pe care le știa despre tine. 😉

    Apreciază

    • Nu îl las la vedere că mi-e frică să nu rămân fără el. Nu e chiar un nume fabulos dar asocierea e cea care mă făcea să râd. Ca și cum ai avea un pisoiaș cât un ghem care abia se ține în picioare și i-ai spune ”Sparrrrtacusss”. Cam așa ceva… 😉

      Apreciază

  4. july zice:

    Spune-i o poveste si ii trece supararea . Sau putina muzica…, un pupic mic, da-i ciocolata sau invita-l la o cafea . Remediu sigur pentru suparare si tacere . 😀

    Apreciază

  5. cafeauata zice:

    Din clasa a cincea am avut mereu animalute. Adevarate! Este putin mai greu cu acestea, pentru ca trebuie sa le duci la plimbare, la medic, la socializare. Dar merita timpul, zic eu! Daca tu il ai pe smecherasul asta, ai grija de el, sa nu se mai simta neglijat, ca ar fi pacat!

    Apreciază

  6. papagigli zice:

    La subiectul asta prefer sa tac intrucit am dezbatut subiectul intr-un post trecut si mi-am pus multa lume cu animalute-n cap. 😆

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s