Arhive etichetă: cer
Nimic din toate astea nu-mi doream
Mi-ai spus cândva că-ţi sunt atât de dragă, C-ai aduna tot cerul într-un ghem Să-mi ţeşi din el o primăvară-ntreagă, Să mă-nvelesc când nu pot să te chem În altă zi mi-ai spus c-ai fi în stare, De dragul meu, … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat buzunare, cer, companie, mare, munte, nebunie, patura, primavara
111 comentarii
Eu ţi-aş fi spus şi despre…
Ţi-aş fi vorbit despre poeme de-aş fi avut curaj mai mult dar simt că parcă de o vreme nici eu nu pot să mai ascult cum tace rima-ntre cuvinte sau cum suspină câte-un vers între aducerile-aminte ce dau silabelor un … Continuă lectura
Un colţ de tăcere pe-o gură de rai
Dă-mi o bucată din liniştea care te-ascunde prin vreme şi te ţine captiv, s-o dau de pomană cui plânge de foame în colţul de viaţă… sau să o schimb pe două surâsuri şi-un semn de-ntrebare, pe câteva vorbe aduse de … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat batran, captiv, ceai, cer, colt, cuvant, evadat, foame, gura de rai, inserare, liniste, miez, prizonier, pumn de arginti, sorbi, tacere
49 comentarii
Presupunere
O zi măcar de-aş fi un munte Să-mi sprijin fruntea de senin Şi amintirile cărunte Florii de colţ să i le-nchin, Mi-aş ţese din zăpezi un rost Şi-n lume când se face seară, Drumeţilor fără-adăpost Le-aş ninge pân’ la cer … Continuă lectura
Text fără sens. Text fără sens? Text.
E puţin ciudat să scriu cu atâta linişte în jur, am şters cele câteva încercări de început până când am avut impresia că se va sfâşia albul ăsta strălucitor, aşa cum se sfâşia hârtia aia de proastă calitate din care … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat balcon, carari, ceai, cer, fara sens, incaruntit, lumanari parfumate, munti, noptieră, poezie, text, vin
66 comentarii
Om printre oameni
Omului care umblă prin lume fără să vadă nici oameni, nici lumină şi nici culoare, nici copaci, nici cer şi nici pământ, ei îi spun orb şi-l mângâie de aproape pentru că poate simţi fără să vadă şi oameni, şi … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat acorduri, cer, copaci, lume, lumina, muzica, om printre oamani, orb, pamant, sa vada, surd
80 comentarii
Presupunere
De-aş putea s-ajung la stele Ridicându-mă pe vârfuri N-aş mai căuta-n tăcere Înţelesuri printre rânduri Le-aş culege-n păr, în palmă Şi le-aş transforma-n cuvinte Să mă legene şi-adoarmă Pe aducerile-aminte Apoi le-aş pofti în casă Felinare să îi fie Gândului … Continuă lectura
Rog milă şi cer îndurare!
Chiar mă gândeam că poate n-ar fi rău în perioada asta să-mi iau ceva antiderapant şi eventual să umblu cu o cască de motociclist peste podoaba capilară, că nu se ştie cum reacţionează unii sau alţii în faţa evidenţei, ăăă, … Continuă lectura
Publicat în Din viaţă...
Etichetat blog, bobi, cer, comentarii, indurare, mila, notificare, postare, rog, spam, wordpress
106 comentarii
Prizonier prin viaţă
Sunt prizonier fără zăbrele nici lacăte, nici lanţuri n-am călăul nemilos mi-e zarea răsfrântă dincolo de geam închis de eşti într-o chilie poţi evada sau poţi muri dar din constrângerea din tine ce sfâşii ca să poţi ieşi? strângi înserări, … Continuă lectura
În tot şi-n toate
Ţi-am spus demult că-mi eşti în tot şi-n toate şi m-aş trezi mai repede din vis să sorb încet şi matinal sărutul ce-n noapte-l desenai pe geamu’-nchis Ai râs atunci în zi de sărbătoare c-am adunat întreaga zare-n ghem să-mi … Continuă lectura
Poteci de dor 