Arhive etichetă: troiene
Păşind prin alb nesfârşit
Dragă…, ai văzut câtă iarnă s-a aşezat la picioarele noastre? Parcă păşim pe tot imaculatul lumii, atât de mult alb strivim sub fiecare pas, cu fiecare venire şi, mai ales, cu fiecare plecare înspre sau dinspre. Că plecările sunt cele … Continuă lectura
Publicat în Scrisori
Etichetat cuvinte, frig, iarna, loc potrivit, nesfarsit, om de zapada, pasind prin alb, scrisoare, troiene, tu ce faci cu atata iarna, tu ce faci cu atata toamna, viscol
56 comentarii
S-a întors pentru un gând…
Suflete, uite care-i treaba: e cazul să pun condiţii, să fac reguli pe care tu va trebui să le respecţi chiar dacă nu-ţi vor fi pe plac. Şi sigur nu-ţi vor plăcea, regulile nu sunt făcute să placă. Dar am … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat brazi, carari, clopotei, colinda, colindatori, copilarie, Craciun, dor, fereastra, frig, gand, instrainare, intors, lumini, muguri, obraji, potecuta, praf, sarbatoare, suflet, tacere, tinda, troiene
76 comentarii
SOS, potecuţă în troiene
Pornind de la motto-ul „vrei pene, ia pene!”¹, am primit zăpadă de să-mi fie învăţătură de minte cin’ s-o mai plânge vreodată că iarna nu e iarnă, că nu ninge ca-n poveşti, că nu bulgări, că nu nămeţi. Na, poftim! … Continuă lectura
Se topesc zăpezile de „mâine”
Gata! Las iarna în voia ei, n-are decât să se lase aşteptată cât vrea ea. Să-şi facă de cap dacă aşa are chef. Eu nu îi mai fac jocul. A uitat să-mi ningă, nu vrea să-mi viscolească, amână momentul pe … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat iarna, nameti, partie, schiori, suflet, troiene, zapezi
41 comentarii
