E timpul să mergem…

Nu-i timp de reproşuri, e seară,
Se pierde de frunză bătrânul salcâm,
Din tot ce ne-am spus demult într-o vară
Am luat o fărâmă, s-avem pentru drum.

Nu ştiu spre unde, nu-mi pasă,
Prin lume oricum e tot mai pustiu
Nu-ţi lua tăcerea, las-o acasă,
că-i grea. Hai să plecăm, se face târziu!

N-am luat bilete, e noapte,
Pe străzi numai umbre pierdute în fum
Îmbracă-te gros, e iarna aproape
Şi-n noi viscoleşte cu vise şi scrum.

Hai, ia-mă de mână, mi-e teamă
Să calc prin ruine ce muşcă din paşi
Calcă atent şi nu lua în seamă
Suspinul copacilor tot mai golaşi.

E timpul să mergem, e seară,
Nu-i loc de reproşuri, se face târziu,
Am luat în bagaje o vară
Să nu ni se facă nici frig, nici pustiu.

Foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

60 de răspunsuri la E timpul să mergem…

  1. firdeiarbainbataiavantului zice:

    Tare reuşite versuri. Iartă-mă că te întreb: cum procedezi ca să pui fotografia cum ai făcut tu, ca în ziar sau reviste, cu coloana în stânga sau în dreapta? Eu am reuşit ceva parţial, dar nu chiar controlabil. Probabil nu fac ceva corect.

    Apreciază

    • Îţi mulţumesc foarte mult!

      Deci: îţi spun pas cu pas cum fac eu că numai aşa ştiu 😀
      Merg cu cursorul înaintea primului cuvânt, aleg fotografia şi după ce dau dublu click pe cea aleasă, înainte să dau inserează în articol, chiar deasupra de asta am „setări afişare ataşament”
      Aliniere – stânga, dreapta, centru
      Legătură la –
      Dimensiune –

      de acolo aleg poziţia şi dimensiunile.
      Ai aşa ceva? Trebuie să fie.

      Apreciat de 2 persoane

  2. E timpul să mergem! Un nou inceput de saptamana pentru noi. Un nou inceput de saptamana pentru copacii ce devin încet goi … plouă cu frunze pe jos si in noi ( uneori)
    Toate bune, Potecuta!

    Apreciază

  3. Cu vara în bagaje, nu are cum să-ți fie frig. Iar cu inspirația mereu la purtător, poți oricând să-ți întreții starea de spirit cu versuri adaptate momentului.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Rhea zice:

    Mi-au plăcut tare mult aceste versuri Potecuț! Nici măcar nu știu sa spun motivul exact … poate pentru ca e o invitație înspre nou. O noua seara, o noua zi, un nou început …
    Oricare ar fi insa motivul meu, tu ai scris cu sufletul! Tot! Mulțumesc!

    Apreciat de 1 persoană

  5. Ana G. zice:

    Frumoase versuri, copilă. Ca tot ce scrii tu…

    Apreciază

  6. tink3rbe11 zice:

    Hai să mai stăm numa’oleaca, mai avem o săptămână de vară 🌞🌴🏄🎇… tare frumos!

    Apreciază

  7. Iosif zice:

    Da, e timp prielnic de drumetii si de duca,
    Sa lepadam vesmintele de frunze.
    Pastrând esenta, miezul, sâmbure de nuca,
    Sa trecem peste timpul iernilor lauze,
    Spre primavara ce-nverzeste si-nfloreste lunca !

    Zi cu Soare-n Suflet, draga Potecuta !

    Apreciază

  8. Ella zice:

    Ma gandeam … „Unde pleci, Potecut?” 🙂
    Da am inteles acum… Si eu as zice sa mai stam nitel, macar saptamana asta1 🙂
    Frumoase versuri, dar triste … asa ca de plecare!
    Sa ai o saptamana frumoasa, Potecuta draga!

    Apreciază

  9. Un poem frumos, pe fond, un poem cald – te caracterizează astfel de poeme.
    Îmi permit, totuşi, o sugestie referitoare la formă – cu accent pe punctuație. Aceasta, din punctul meu de vedere, este indispensabilă în poemele cu rimă. Poate lipsi în poemele cu vers alb, deşi nu există o regulă – depinde şi de felul în care construieşte autorul.
    Dar poezia cu rimă pretinde punctuația 100%, zic eu, însă am observat că ai omis asta la capăt de vers, unde se impunea, la capăt de strofă, unde se impunea.
    Sincer, nu înțeleg motivul (poate că de-a determinat ceva să aplici o astfel de soluție), prezența punctuației doar 50% dăunează poemului. E doar părerea mea, scuze pentru intervenție. 😊 Spor pe mai departe!

    Apreciat de 1 persoană

    • Îţi mulţumesc mult pentru apreciere şi, mai ales, pentru sfat!
      Nu m-a determinat nimic să recurg la asta în afară de teama de a nu o gafa cu un semn nepotrivit 😳
      Te referi la virgule şi puncte, nu?

      Apreciat de 1 persoană

      • Fireşte, parcă nu are „rochia” tiv… 😊 Iar această teamă de a nu gafa ar trebui să dispară, tu ai exercițiul scrisului, al aplicării regulilor gramaticale, al punctuației – spre deosebire de mulți care o aruncă precum ghiulele, pe unde pică… Şi se supără dacă încerci să le oferi un mic sfat, constructiv… Zi frumoasă!

        Apreciază

  10. Ileana zice:

    Tare mult mi-a placut!
    Aceste versuri mi-au dat emotii, amintiri si o gand catre ceva caldut!
    O saptamana cu bucurii draga mea!

    Apreciază

  11. Oana zice:

    Bucurii să primești de la această toamnă!

    Apreciază

  12. Ana Vlad zice:

    Minunat! Așa e, nu trebuie să ne luăm tăcerile cu noi.

    Apreciază

  13. Foarte frumoase versuri. Tânjeşti după anotimpuri mai calde, simt. Îmi place toamna cu tot coloritul ei, dar mi-e dor de o bucăţică de primăvară. O seară superbă îţi doresc.

    Apreciază

  14. doar verde zice:

    Ruinele verilor trecute prin noi, scâncesc a dor! M-am visat verde, colindând poteci! Fără reproș ci cu plăcere!

    Apreciază

  15. meddartis zice:

    Ne îmbrăcăm gros în special sufletele, învelindu-le cu straturi de versuri.

    Apreciază

  16. Mugur zice:

    Te „încălzești” din ce în ce, chiar si fără să ai vara ascunsă în bagaje. Versurile tale capătă din ce în ce mai multă fluență si frumusețe, de parcă ai merge pe o spirală ascendentă. Mă bucură asta!

    Apreciază

  17. @DG. zice:

    Mi-au placut foarte mult versurile !

    Apreciază

  18. ina15 zice:

    Foarte reusite versuri!

    Apreciază

  19. ovi zice:

    superb…
    da… niciodata nu0i timp de reprosuri… doar de amintiri impreuna…
    trece timpul… si iarna bate l a usa… astazi a fost chiar frig… dar… este inca toamna… minunata toamna… sa ne bucuram de ea… fara planuri… fara bileite… doar cu inimile frumos impodobite de amintirile verii…
    superb ia scris… absolut minunat…

    Apreciază

  20. 1lauralaly zice:

    „Nu-ţi lua tăcerea, las-o acasă,
    că-i grea”
    M-ai atins la coarda aia sensibila. Asa e, tacerea e grea caci duce cu ea, tot ceea ce sufletul nu poate pune in cuvinte. Potecuta, versurile tale au parfum, forta si ne ating asa de frumos… Imi plac tare mult.

    Apreciază

  21. noradamian zice:

    Versuri nostalgice și profunde în care ne regăsim… Îmi plac poeziile tale, Potecuțo.

    Apreciază

  22. Mulțumesc pentru poemul superb! Alintă-ne cât mai des cu asemenea lucrări!

    Apreciază

  23. Pingback: E timpul să mergem… | Ultima singuratate

  24. -X- zice:

    Ce-mi place cum sună ”nu-i loc de reproșuri” !
    … poemul asta e ca o dulce dojană 😉

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s