Din culisele unei poezii

Observaţi aparenta importanţă pe care mi-o dau, da? Că deh, numai producţiile de mare succes au parte de asta şi fie vorba-ntre noi, uneori acest „din culise” e mai bun decât producţia. 😀 Dar nu, nu despre asta e vorba şi veţi vedea că deşi spun despre culisele poeziei de mai jos, nu pun link spre ea, să nu-i fac reclamă gratis 😀
I-am spus lui Fee în comentariu că vă voi povesti cum a fost scrisă poezia aia aşa că asta fac acum. Şi să ştiţi că din acest punct de vedere, şi doar din acesta, poezia e unicat. Pentru mine. Că în astfel de condiţii,  în toţi anii de când scriu pe blog, n-am mai scris nimic.
Încep prin a vă spune că vineri a nins serios pentru prima dată anul ăsta şi sezonul ăsta. A-nceput cu noaptea-n cap şi a ţinut-o aşa ore-ntregi. Şi înainte de a trece la punctul doi, şi cel mai important, vă spun că dacă v-aţi uitat vineri la ştiri, pe orice post românesc, aţi auzit şi de mine.

Bine, nu aşa, cu nume şi prenume, nu. Dar au zis de mine când au zis de „şi alţii” deci hei, sunt importantă. 😀 Acum la modul serios, m-am aflat printre ăia mulţi consumatori din câteva judeţe din ţară care au rămas fără energie electrică timp de. Asta e formularea oficială, aia neoficială şi mai aproape de adevăr ar fi „ăia de care şi-a bătut joc Electrica timp de”… mai multe ore decât zic ei. Declaraţia oficială zice că la ora 16:30, toţi consumatorii au avut curent, eu vă spun că deşi nu stau şi nu muncesc în vârf de munte, n-am avut curent până foarte aproape de ora 19. Dar deh, ce farmec mai avea dacă spuneau adevărul? Nu despre asta e vorba. Revin.
La ora 15:30, după ce au blincănit becuri, neoane şi alte surse de lumină, s-a stins tot. A revenit, iar s-a stins, iar a revenit, cu nişte reacţii de n-am mai văzut până acum la becuri, s-a stins iar şi aşa a rămas. Normal că m-am bucurat, de ce să mint. Când n-am curent, nu muncesc deci taa-daaam. Primele 15 minute am stat liniştită, prin zona asta se ia curentul cel puţin o dată pe săptămână, stă cel mult 15 minute şi revine, n-au bieţii bani să investească şi le bubuie transformatoarele-n veselie, aşa că ştiam că va reveni, nici nu m-am chinuit să mă ridic de pe scaun.

A trecut o juma’ de oră şi nema curent. Hopa, asta nu-i treabă curată. Ce să fac, ce să fac? Muncă nu, net nu, v-aş pune link de la postarea despre orange, ei merită băgaţi în seamă, dar n-are sens, oricum nu se rezolvă nimic. Deci net nu, chef de făcut curat prin birou… nu.
Mi-a venit ideea genială să răspund chemării cântecului „hai afară la zăpaaadăăăăă”. Şi am ieşit. Am ţopăit prin faţa porţii, m-am bucurat, şi deşi mintea zicea să mai stau, picioarele aveau altă părere, mai ales că am fost în stare să gândesc pentru o fracţiune de secundă: fată, n-ai curent. Unde nu-i curent şi e centrală, nu-i căldură. Dacă-ngheţi afară, te lipeşti degeaba de calorifer când te întorci.
Aşa cum nimic nu e mai plăcut decât senzaţia de căldură dată de o sobă sau un calorifer după o bulgăreală zdravănă, nimic nu e mai nasol decât să fie caloriferul rece sau să nu existe sobă, după aceeaşi bulgăreală. Am fost cuminte şi m-am întors regulamentar în birou. Bosumfltă, evident.
Ce să fac, ce să fac? Cafea. Nu pot. Beau ce a rămas. Gata. Acum ce fac? Mănânc. Gata şi asta. Era ora 17 deja, că mie-mi ia mult timp să gândesc 😀

Şi acum? Hai să scriu pe blog. Genială idee! Cum net pe telefon din părţi, că datele mobile vor şi semnal, şi semnal din părţi, de unde să iau o pungă de net? N-am de unde. Scriu pe foaie. Sunt sclipitor de inventivă! Asta doar pentru că am vorbit cu unii dintre voi, la postarea cu desenele din pix, că n-am mai scris de mână de ceva vreme. Am luat o foaie şi hai să scriu. Şi pentru că mă cam chinuiam să văd ce scriu, am aprins lanterna telefonului, l-am aşezat cumva să nu cadă, şi l-am aşezat prost, că bătea numa-n sus deci tot trebuia să mă chiorăsc.
De la 15:30 până la 17 şi ceva, caloriferele au avut timp să se răcească de tot şi-n birou la fel, şi cum eu mă chioram la foaia pe care scriam, şi cum toate erau stinse, că ştiţi deja de ce, am avut aşa o străfulgerare de ceva anume. Din poveşti ştiu, desigur. Şi voi la fel, dacă ştiţi, ştiţi tot din poveştile altora, suntem toţi tineri rău de tot, nu ştim d’alea.
Şi? Şi am scris poezia pe foaie, am pus foile-n geantă, a venit curentul pe la 18:20-18:30 şi acasă am transcris „pe curat”.

Voi când aţi scris ultima dată „la lumânare”? Vedeţi? A meritat avaria aia de aproape 4 ore, nu de una, maxim două, cum zic ei. 😉

Foto

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

78 de răspunsuri la Din culisele unei poezii

  1. Ioan M. zice:

    A republicat asta pe Cronopedia.

    Apreciază

  2. Camelia zice:

    „La lumanare” nu am mai scris cred ca din copilarie.Cred!Chair nu-mi aduc aminte.Pe foaie scriu tot timpul si dupa ce sunt multumita de ce am scris,transcriu pe telefon.Sincer vorbind am mai multa inspiratie cand tin pixul in mana si agenda in fata. 🥰🥰

    Apreciat de 1 persoană

  3. Cri zice:

    Și mie-mi ia mult timp să gândesc, Potecuță! 😀 Dar, dacă ai ști… Am empatizat cu tine în toate: gânduri, emoții, acțiuni. Deși eu, spre deosebire de tine, aș mai fi stat la zăpadă, iar apoi aș fi tremurat gros, fiindcă nu cred că m-aș fi prins de asta, nu atât de repede, mie-mi ia și mai mult timp să gândesc, vorbesc, să mă pregătesc de ceva, orice.., și nu sunt ardeleancă, nu, ci am venit pe lume undeva în sudul Moldovei. Să fi greșit barza destinația? Tot ce se poate…😀 Iar acum serios vorbind, ultima oară am scris la lumânare pe vremea lui… știi tu, când tot așa, se lua curentul, iar eu aveam lecții de făcut.
    P.S.: Dacă spui de poezia la care mă gândesc eu, a meritat pana de curent…🥰

    Apreciat de 1 persoană

    • Hahahaha, eu am tot zis că noi putem face un club, prea ne potrivim în toate 😀 😀
      Era prea frig, stai liniştită, nici eu n-aş fi gândit altfel. Dar tăia frigul şi ştiam că nu-i căldură. Altfel… acolo mă prindea venirea curentului, în zăpadă 😀
      Da, de aia cu a nins în oraş vorbesc. 😉
      Te pup, draga mea!

      Apreciat de 2 persoane

      • Cri zice:

        Da, ai zis și sunt de acord cu tine, facem! 😉 Adevărul e că Muza, am observat eu, are capriciile ei și dă cea mai cea inspirație doar când îi oferim… exclusivitate, adică ne concentrăm doar pe opera ce ne-o inspiră ea. 😊 Și da, la poezia cu a nins în oraș mă gândeam. Te pup și eu, dragă Potecuță!

        Apreciază

  4. Floare de mai zice:

    Cred că anul teecut😊.Dacă inspirația vine când vrea,ce contează că nu-i lumină.Bine că ştim să scriem de mână,în ziua de azi unii spun că nu mai e nevoie să învețe copiii decât electronic😊.Măcar să am idei,scriu şi la”lumânare”,dacă nu venea curentul azi n-aveam încotro,doar că sunt în pană….de inspirație😊

    Apreciat de 1 persoană

  5. Floare de mai zice:

    Anul trecut*

    Apreciat de 1 persoană

  6. Cineva mi-a scris cândva că ”o promisiune e un pod punctual peste secunde”. Mulțumesc, Potecuță dragă! Nu am scris pe întuneric niciodată! Mi-e dor de scrisul de mână, fiindcă eu scriam frumos pe tablă. Mă tem de pana de curent, fiindcă nu mi-aș putea ține orele on line și ar începe telefoanele cu:”Doamnaaa, unde sunteți?”
    Poezia ta a adus o zăpadă purificatoare și am stat cu obrajii ca pentru mângîieri.
    **_██_*。*. .˛* .˛.*. 。*❄️
    ˛.*(´• ̮•)*˛°**˛.* ˛☃️
    *.°( . • . ) ˛°.˛**. ˛*.。˛* ❄️˛
    *..(…’•’..) *˛.𝑯𝒂𝒑𝒑𝒚 𝑴𝒐𝒏𝒅𝒂𝒚 💜☃️
    ¯˜”*°••°*”˜¯`´¯˜”*°••°*”˜¯` ´¯˜”*°´¯˜”*°••°*”˜¯`´¯˜”*°

    Apreciat de 1 persoană

  7. ❄️ mai vrem povesti din culise, fetita dulce si frumoasa! ☃️ copil obraznic nu mai zic 🤗! te imbratisez! 🥰

    Apreciat de 1 persoană

  8. Issabela zice:

    la lumânare, zici? păi și-aici, în capitala europeană, avem d-astea, motiv pentru care am câte două lanterne în fiecare cameră, din care una, una singură din toate, care-i numai a mea, are forma aia de felinar vechi, lampă cu gaz, și-mi place la nebunie! și, mai nou, tot din cauza enelului, sau cum îl cheamă acum, mi-am luat și baterie externă, de care am grijă să fie încărcată mereu…
    dar dacă mă întrebai când am scris ultima oară de mână… bine că n-ai întrebat asta:)))))
    îl scutesc pe enel de câteva cuvinte grele, însă, dacă poezia cu pricina e cea cu dorul și zăpada ❤

    Apreciat de 1 persoană

    • Ohoo, ce echipată eşti, e clar că ai avut destule experienţe din astea. Uite că nu m-am gândit la o baterie externă, zici tare bine ,)
      Felinar din ăla am şi eu, acasă, pe undeva. E roşu. Hm 😀 😀
      Da, aia e poezia. Deci îi iertăm?
      Mulţumesc, Issa!

      Apreciază

  9. Diana zice:

    Multumesc pentru „din culise”! Cine se mai poate „lauda” cu astfel de muza? 😊 Esti super!
    hahaha! In zapada as fi ajuns si eu, dar nu mi-ar fi dat prin minte ca n-o sa am unde sa ma incalzesc mai apoi! 😂 Sa stii ca m-am gandit si la tine cand am auzit pe unde a fost „marea pana de curent”… S-o fi aflat cauza? De fapt, e gresit pusa intrebarea. Corect ar fi: ce cauza au invocat?
    Acum vreo doi ani, cred, am scris la lumanare, la propriu, si m-au „cutremurat” amintirile de cosmar. Curentul se intrerupea destul de rar si aveam o lanterna… Acum am multe lanterne – sa fie! – dar nu s-a mai intrerupt curentul pentru timp indelungat.
    De mana scriu destul de des. La un moment dat – cu multi ani in urma – mi-am dat seama ca-mi „anchilozase” mana, si nu vreau sa se mai intample 😊
    Saptamana frumoasa iti doresc, Potecuta!

    Apreciat de 1 persoană

    • A fost o cădere masivă, o avarie cum n-a mai fost de vreo 30 de ani, spuneau ei. Să zicem că-i credem. Problema n-ar fi asta, ar fi că se pare că cineva se juca la butoane şi am înţeles că au rămas unii fără centrale de la atâtea şocuri. Îţi dai seama ce bucurie să-ţi prăjească centrala în plină iarna. Şi s-or mai fi stricat şi altele, nu ştiu.
      Cum spuneam, cu întreruperi de curent sunt învăţată. Dar de obicei, până mă învârt de două ori şi fumez o ţigară, vine. Până acum nu am stat atât fără curent la muncă. Şi cu scrisul nici atât n-am mai „cochetat”.
      Bravo ţie că faci asta des, ar trebui să iau exemplu 😉
      Zi frumoasă îţi doresc, Diana! Şi îţi mulţumesc!

      Apreciat de 1 persoană

  10. Ana May zice:

    Cred că muza vine când vrea ea, nu ține seamă de curentul electric. Și a venit cu un dar frumos de tot !

    Apreciat de 1 persoană

  11. Ana G. zice:

    E clar, muzei i-a fost frig și s-a ascuns la tine în buzunar!

    Apreciază

  12. adrianport zice:

    Saptamana trecuta am avut prima pana de curent in Elvetia (neprovocata de mine in propriul apartament). A durat, din pacate, doar vreo trei sferturi de ora si a afectat (aproape) tot orasul. Cei de pe munte au avut, dar noi astia din vale am fost complet in bezna, inclusiv iluminarea stradala, centrale, etc. A fost foarte misto, prima data cand imi pot incerca cele 7 lanterne pe care mi le-am luat ca sa fiu pregatit, ca vin din Berceni, unde nu-i ca-n Elvetia (a sunat ca un iarna nu-i ca vara?). Au plesnit vecinii de ciuda, cred ca m-au banuit ca am generator. Mai era un tip in blocul vecin care avea o lanterna de neam prost, ziceai ca si-a bagat masina in living, o fi si el tot roman. Acum, ce sa zic, imi pare un pic rau ca nu mi-a dat prin cap sa scriu o poezie. Mi se terminasera bateriile la doua dintre lanterne, asa ca a trebuit sa le schimb.

    Apreciază

    • Hahahaha, tare fain! Românii se descurcă oriunde, în orice condiţii, e clar! 😀
      Aş fi vrut să le văd faţa vecinilor, cât s-or fi stresat ei să afle de unde atâta lumină la tine. Eheee, dacă n-au prins şi ei vremuri ca la noi când în orice casă era o lumânare şi-o lanternă la îndemână 😀
      Data viitoare să fii pregătit şi-n sensul ăsta, mai liric, nu se ştie niciodată. Dacă şi-n Elveţia au apărut căderile de curent, înseamnă că nu mai putem fi siguri de nimic.

      Apreciat de 1 persoană

  13. Suzana zice:

    Super text! Nu cred ca am scris ceva recent. la lumina unei lumanari. Doar in facultate. Dar atunci nu se pune, presupun! 😀 Asa ca pont, am adunat intr-o cutiuta toate lanternele de peste tot din casa. Urmeaza reactivarea lor (cu baterii). Macar asa, pentru urgente. Tot urmeaza de vreo niste luni… Da mi-am propus, asa ca e musai! 🙂
    Noapte buna, draga Potecuta! Oricum, daca simti ca o pana de curent te inspira, poti scoate sigurantele! ❤

    Apreciază

    • Suzana, eu mă bazez pe lanterna de la telefon. Adevărul e că nici nu a mai fost aşa. A mai picat şi a ţinut cam o oră, anul trecut, parcă, dar eram acasă. Am stat în balcon, apoi pe canapea. Atunci eram prea preocupată de faptul că tocmai pusesem un fel de blat în cuptor. Nu fac des, ba din contră. Şi atunci am făcut şi eu şi n-a stat 5 minute-n cuptor, că s-a luat curentul. Şi mă interesa mai mult dacă se va mai face sau e bun de aruncat, decât de lumina din casă. Dar e bine să fie şi lanterne pe aproape, bine zici.
      Hehehehe, ce idee bună mi-ai dat!! 😀 😀
      Zi frumoasă îţi doresc!

      Apreciază

  14. Zăpada… vreau și eu… ma rog vreau și caldura după :))) aia cu lumina ( curent) e cu du-te vin-o ( dacă am bateria externa plină, poate sa fie o pana de curent de 4h):))

    Apreciază

  15. PS : in poza zici ca îs ochii pisicii lui simon ( simon’s cat)

    Apreciat de 1 persoană

  16. Ileana zice:

    Am scris, am învățat la, lumina lumânări 🙂 Cu scrisul, e musai zi de zi câte puțin în jurnal. E greu fără curent, însă cum ai descris tu toate cele, mi-a plăcut și cred că am fugit nițel la tine 🤗
    Seară frumoasă 🤗❤️

    Apreciază

    • Oricând, cu mare drag, poţi fugi la mine, Ileana! Îţi mulţumesc!
      Da, cred că voi începe şi eu să exersez scrisul, prea ne bazăm pe tastatură…
      Să ai o zi bună, draga mea!

      Apreciază

  17. Ecoarta zice:

    O, nu ştiu când am scris la lumânare şi nici nu cred că am scris vreo dată. Acasă, la părinți, întotdeauna a existat şi o lampă cu „gaz/ petrol lampant” adică. Dacă se lua curentul, şi se ia şi acum foarte des, lampa era alternativa.
    Ceea ce mi-a plăcut foarte mult este tocmai povestea asta de după „cortină”! A, să nu mă înțelegi greşit, şi poezia este grozavă!
    Şi ştii ce-mi trece acum orin cap!? Cum ar fi dacă la tot sau aproape tot ce publicăm, am arăta şi „culisele”!?!? La mine, aproape toate „artworks” au câte o poveste.

    Apreciat de 1 persoană

    • Excelentă ideea ta şi mie mi-ar plăcea tare mult să aflu povestea din spatele desenelor tale.
      Cu textelele… ştiu şi eu? Oare suntem dispuşi să recunoaştem „simţirea” care a dus la ele? La unele doar. Nu ştiu… 🙂
      Îţi mulţumesc mult, draga mea!

      Apreciat de 1 persoană

      • Ecoarta zice:

        Oricând aş putea scrie despre drumul compozițiilor mele. Unele au poveşti interesante, amuzante sau mai puțin, dar poveşti. La ultima artwork, „Astrală”, am povestit cum a ajuns totul să devină o inimă, provocată fiind de Jo şi Issa. Dar şi pe IG am povestit, acolo provocarea a venit din partea „vărului” Vrăbiuță! Eu cred că în spatele fiecărui articol este o poveste! Poate nu neapărat spectaculoasă, dar poveste…

        Apreciat de 1 persoană

  18. Ideota69 zice:

    Dar lumanari de la Craciun nu mai aveai? Trebuia sa aprinzi vreo 20, dadeau si caldura! Mie-mi place sa stau la lumanare; de scris la lumanare, insa, cred ca n-am mai scris din copilarie…la mana scriu doar cand studiez, cand creez, in schimb, am o nesiguranta teribila cand scriu pe foaie de hartie. Si cand ma gandesc ca de fapt asa am invatat sa scriem… Uitam, imi place sa scriu de mana felicitarile pe care le trimit cu siverse ocazii. Esti tare, reusesti sa creezi in orice situatie!

    Apreciază

  19. Drugwash zice:

    Cînd cu gene obosite sara suflu-n lumînare,
    mă gîndesc: „n-ar fi mai bine să-mi pun cortu-ntr-o parcare?”
    C-aşa aş primi lumină de la vreo maşină-două,
    ba poate şi-o baftă mare să răsară luna nouă.
    De la firma italiană ce „distribuie” curentu’
    la ce să m-aştept, măi frate, ştie doar… Omnipotentu’.
    Lumînările mai bine le-aş aduna – hai şi voi,
    s-aprindem la căpătîiul celor ce-şi bat joc de noi.

    Asta a fost, aşa, mai mult în joacă. Minunea de întîmplare a făcut să nu mă aflu atunci printre cei năpăstuiţi, dar au fost multe alte ocazii înainte de asta. Şi parcă pentru a recupera, azi-noapte sau mai bine zis spre dimineaţă draga de sursă UPS mi-a clămpănit în două rînduri iar notebook-ul ăsta amărît cu baterie zero s-a oprit frumuşel, complet şi total, în timp ce vizionam un serial vechi de cînd eram abia în proiect. Noroc că Linuxul nu crapă precum abominaţia M$, aşa că mi-am putut relua liniştit vizionarea după repornire, de fiecare dată.

    De scris ori citit la lumînare sau altă sursă de lumină slabă m-am lecuit de ani buni, însă prea tîrziu – deja îmi distrusesem ochii copiind texte de pe hîrtie pe computer la lumina indirectă a lunii. De altfel nici nu suport mirosul de ceară topită şi nici n-aş vrea să risc vreun incendiu la cît de chior şi neîndemînatic am devenit.

    Am totuşi la îndemînă o lanternă pentru situaţii de urgenţă, însă am avut inspiraţia să iau una atît cu încărcare solară cît şi cu dinam. Cît timp sînt la „birou” – o masă amărîtă plină ochi cu ciorcioboate – lanterna se încarcă modest de la lampa de birou cu LED-uri care bate direct în ea; dacă urgenţa se nimereşte prost, dau la manivelă două minute şi gata – fiat lux!

    Cu scrisul de mînă stau mai rău decît cei care îşi scuză greşelile dînd vina pe autocorecţia telefonului şi/sau pe grabă, însă eu n-am să dau vina exclusiv pe ochii defecţi ci în principal pe lipsa de exerciţiu. Că dacă nu-i musai, nu fac. Sînt o putoare de om! 🙂

    Şi gata, că depăşesc articolul tău.

    Apreciază

    • Faină poezeaua ta! 😉
      E clar, voi toţi spuneţi de lanternă, înseamnă că trebuie să-mi iau şi eu. Şi din asta care se încarcă singură ar trebui să-mi iau, dacă e din aia normală, o iau degeaba.
      Nu eşti singurul, Dragoş. Că nici eu nu-s mai brează cu scrisul. Dacă la muncă nu-mi mai trebuie aşa mult, cândva trebuia, nu scriu că aşa vreau sau că aşa trebuie sau aşa-ar fi bine. Eu nu vreau, nu trebuie 😀 🙄

      Apreciat de 1 persoană

  20. Mă și mir cum am scăpat neatins de pana aceea de curent, care a afectat o parte din Europa, după cum s-a auzit ulterior. Dar dacă o pățeam și eu, făceam la fel ca tine, numai că foloseam reportofonul. Așa cum procedez noaptea, când nu am somn și mă obsedează câte o idee.

    Apreciat de 3 persoane

    • Lasă, bine că ai scăpat, n-ai pierdut nimic 😀
      Uaaau, ce idee! Da, asta chiar e foarte bună metoda şi bravo ţie că faci asta! Am păţit de două ori să mă trezesc spre dimineaţă cu două sau trei strofe-n cap. Şi ce faine erau! 😀 Şi ce vid total am avut în cap când m-am trezit, că atunci nu le-am notat, fiind încă adormită…

      Apreciat de 2 persoane

  21. anasylvi zice:

    Lasand deoparte amintirile din copilarie cand se lua curentul si scriam la lampa cu gaz lampant (chiar si la lumanare uneori), au tot fost pene de curent si pe la noi, numai ca nu aveam chef de scris. In schimb, am citit, tot la lumina lanternei de la telefon. Mai nou, am si lampa de citit, la care merge, bineinteles, si sa scrii. Cel mai rau e iarna, fiindca daca se ia curentul nu merge centrala, si iar imi aduc aminte de copilarie si adolescenta, cand veneam de afara unde era frig acasa unde era frig, ba chiar si la scoala era frig. Ma gandesc totusi ca o atmosfera cu lumanare poate ajuta la inspiratie, mai ales daca e insotita si de un pahar de vin bun. 😀

    Apreciat de 1 persoană

    • Eheee, Ana, ce frumos spui tu de atmosfera aia! Acum parcă aş mai vrea o pană de curent, dar să fiu acasă, unde am şi lămpiţă de citit, am şi vin şi am şi voie să beau. Că deh, la muncă nu risc, că eu nu ţin la băutură şi nu-mi asum nimic 😀
      Da, e drept că iarna, oricât de linişte s-ar face brusc la o cădere de curent, cu frigul nu mai e aşa plăcut şi parcă nu mai e de dorit.
      Să ai o zi frumoasă!

      Apreciat de 1 persoană

      • anasylvi zice:

        Pregateste atmosfera, pentru urmatoarea pana! La munca poti inlocui vinul cu un ceai bun, dar e greu de facut fara curent. Or fi fierbatoare pe baterii? 😀

        Apreciază

        • Hehehe. Mă uitam într-o vreme la un fel de documentar serial, cu americani care, convinşi fiind că vine sfârşitul lumii şi ei vor supravieţui în buncăre, îşi făceau provizii şi adunau tot ce puteau.
          Mă apuc şi eu de strâns chestii care merg numai pe baterii, să fiu sigură că la următoarea pană am de toate. 😀 😀

          Apreciat de 1 persoană

  22. tink3rbe11 zice:

    😅😆 haioasă ești tu…scriam la lumina lanternei, cândva demult.. ca să nu deranjez lumea care putea dormi.
    O avarie nu se poate estima fix,întotdeauna intervine câte ceva neprevazut…spun că am soț care lucrează la așa ceva…dar a fost un moment de relax pentru tine.

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu aşteptam să anunţe că va fi avarie, nici cât durează. Ei au anunţat seara, în comunicat oficial, că toată lumea a fost reconectată la ora 16:30. Şi toată strada mea, plus încă un cartier, doar din ce ştiu eu, era-n beznă şi la ora 18. Deci au făcut pe deştepţii şi-n al 12-lea ceas. Dar aia e, la ce să ne aşteptăm cu atâtea modernizări? 😀
      Hahaha, cred că mi-era dor şi nu ştiam. Şi uite că am avut ocazia să experimentez şi asta 😀 😀
      Mulţumesc mult, draga mea!

      Apreciază

  23. Pingback: Ce soluții de back-up folosiți? – Cireș de Mai

  24. Iosif zice:

    Frumusetea consta în faptul minunat, paradoxal, în care inspiratia poetica si geniul creativ literar, se manifesta în mediul cel mai obscur si bizar, netinând cont de spatiu-timp sau… calendar. 🙂 ))
    O zi binecuvântata magica, senina, cu bucurie, pace si Lumina Divina, draga Potecuta !

    Apreciază

  25. Ella zice:

    Iti fac cu mana … ma vezi din culise?! 🤭 :-h
    Poti te rog sa-mi trimiti si mie niste zapada la pachet?! Platesc eu transportul daca ajunge … ne topita! LOL 😂
    Intotdeauna am folosit lumanarile ca ornament sau in scop religios, dar niciodata pentru a lumina!
    Sunt foarte toxice, dar cred ca la nevoie …
    Dupa amiaza placuta, draga mea!

    Apreciază

    • Ţi-am trimis, sper să ajungă intactă. Dacă nu, trimit până ai măcar de-un bulgăre 😀
      Cu alea parfumate am o problemă: sunt rare mirosurile pe care le suport aşa că nu prea risc să le cumpăr şi dacă am, nu le aprind 😀
      Mi se face rău de la mirosurile dulci sau foarte puternice deci nu prea…
      Te pup, Ella! Seară bună îţi doresc!

      Apreciază

  26. rofstef zice:

    Și eu sunt din generația lămpilor cu petrol. Parcă inspirația venea mai ușor pe acea lumina incandescentă naturală, decât acum pe lumina ledurilor..
    Seară plăcută îți doresc !

    Apreciază

  27. Aura B. Lupu zice:

    Scriu de mână în fiecare zi și uite, citindu-ți pățania, mi-am dat seama că-ntr-o seară, fără să fie pană de curent, scriam la lumina lumânării de pe masă, ce arde mai mereu, prinsă de inspirație nu mi-am dat seama că s-a întunecat. Bine că n-ai înghețat, iar din pana de curent uite ce poveste frumoasă a ieșit! Felicitări, Potecuță!

    Apreciază

  28. daurel zice:

    Foarte bun articol!
    Toate cele bune!

    Apreciază

  29. A venit curentul de mai multe ori, dar pentru timp foarte scurt, de m-am temut că-mi va strica toată aparatura din casă. Atunci mi-am cumpărat două stabilizatoare de tensiune, dar încă nu le-am pus la lucru.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s