Arhive etichetă: tacere
Gând pasager între etaje
Zgomotul liftului pus în mişcare e primul care sparge liniştea dintre prea noapte şi aproape zi. Fără să te uiţi la ceas, ştii exact cât e şi ştii şi că în lift e domnul acela înalt care niciodată nu-şi ridică … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat cutie, cutiuta, dimineata, gand pasager, intre etaje, lift, liftiera, moment stanjenitor, postas, tacere, vecini
60 comentarii
Plutiri spre nicăieri
Ala, bala, eşti pribeag prin viaţă, Rătăcire scurtă prin abis, Şi te joci, e încă dimineaţă, Paşii tăi prin basme se răsfaţă, Drumul ţi-este leagăn şi-i întins Ala, bala, calea ţi-e senină, Visător plutind spre efemer, Totul ţi se naşte … Continuă lectura
În timp ce tac…
Ascultă-mi tăcerea, numai ea îţi va spune mai frumos şi mai simplu tot ce nu ţi-am rostit în răstimpul acesta plin de ploi şi de viscol, de-ntuneric şi iarnă, şi de gând izgonit. Ascultă-mi tăcerea cum te strigă pe nume, … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat asculta, cale, casa, ceai, indulcit, obosit, pas, povesti de demult, tacere, veac
58 comentarii
Un colţ de tăcere pe-o gură de rai
Dă-mi o bucată din liniştea care te-ascunde prin vreme şi te ţine captiv, s-o dau de pomană cui plânge de foame în colţul de viaţă… sau să o schimb pe două surâsuri şi-un semn de-ntrebare, pe câteva vorbe aduse de … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat batran, captiv, ceai, cer, colt, cuvant, evadat, foame, gura de rai, inserare, liniste, miez, prizonier, pumn de arginti, sorbi, tacere
49 comentarii
Presupunere
De-aş putea s-ajung la stele Ridicându-mă pe vârfuri N-aş mai căuta-n tăcere Înţelesuri printre rânduri Le-aş culege-n păr, în palmă Şi le-aş transforma-n cuvinte Să mă legene şi-adoarmă Pe aducerile-aminte Apoi le-aş pofti în casă Felinare să îi fie Gândului … Continuă lectura
S-a întors pentru un gând…
Suflete, uite care-i treaba: e cazul să pun condiţii, să fac reguli pe care tu va trebui să le respecţi chiar dacă nu-ţi vor fi pe plac. Şi sigur nu-ţi vor plăcea, regulile nu sunt făcute să placă. Dar am … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat brazi, carari, clopotei, colinda, colindatori, copilarie, Craciun, dor, fereastra, frig, gand, instrainare, intors, lumini, muguri, obraji, potecuta, praf, sarbatoare, suflet, tacere, tinda, troiene
76 comentarii
De mă voi uita…
Dacă-ar fi să uit că-am fost fulg de nea în astă lume tot cred c-au avut un rost zăpezile din ierni străbune N-am ştiut să îi dau clipei răgaz să-şi susure menirea şi nu m-a găsit acasă să-i binecuvântez venirea … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat adia, arginti, cantec, clipei, de nea, drum spre mine, flori de camp, fulg, huma, ierni, iertare, lume, ma voi uita, mangaiere, menirea, oameni de zapada, poarta, postalion, ragaz, rost, sopteste, tacere, toamna, vant, venire, zaperi
39 comentarii
P.S. la epilog
Dacă-ar fi să-ţi cer ceva, ca o ultimă dorinţă oare mi-ai mai asculta ruga făr’ de chibzuinţă? Ştiu, tu mi te-ai dat cu totul şi eu… ce ţi-am oferit în afar’ de amăgire şi de dor în asfinţit? N-am putut … Continuă lectura
Telefon stingher
Bună seara, iubire! Te-am sunat să-ţi spun că…. de fapt nu vreau să-ţi spun nimic. Vreau să-ţi tac şi să ascult. Să Te ascult. Sau, mai bine, să ne ascultăm tăcând. Să fie astea momentele noastre din noapte. Singurele… Câteva clipe … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat Blaga, ceai, fum, iubire, noapte, poet, singuratate, tacere, telefon
65 comentarii
Poteci de dor 