Arhive etichetă: noapte
Eu ţi-aş fi spus şi despre…
Ţi-aş fi vorbit despre poeme de-aş fi avut curaj mai mult dar simt că parcă de o vreme nici eu nu pot să mai ascult cum tace rima-ntre cuvinte sau cum suspină câte-un vers între aducerile-aminte ce dau silabelor un … Continuă lectura
Antonime-n rime
Ni se destramă visele-n ninsoare în iarna asta-a dorului de tine şi parcă nu a fost nicicând atât de mare dorinţa de-al zidi pe azi în mâine. Ne încălzim cu amăgiri de-o clipă şi punem peste umbre câte-un şal în … Continuă lectura
Ninsori peste visare
Îmi ninge-absurd prin vise cu vuiet şi cu noapte şi gânduri nerostite mi-au troienit sub pleoape. Haotic se destramă cuvintele pe buze şi-n fulgii de zăpadă se pierd tot mai confuze.
Împrumut
Împrumută-mi secunde dintr-o zi fără soare să ascundă în ele plânsul tot dintre nori şi în mâinele care va prevesti sărbătoare îţi voi da înapoi şi senin, şi culori Împrumută-mi un strop dintr-o mare mai mică să încapă în el … Continuă lectura
Presupunere
De-aş putea s-ajung la stele Ridicându-mă pe vârfuri N-aş mai căuta-n tăcere Înţelesuri printre rânduri Le-aş culege-n păr, în palmă Şi le-aş transforma-n cuvinte Să mă legene şi-adoarmă Pe aducerile-aminte Apoi le-aş pofti în casă Felinare să îi fie Gândului … Continuă lectura
Pe-un colţ de telegramă
Aşa mi-a venit, nu, n-am plănuit nici ora la care voi fi de plecare, nici trenul în care-am urcat la-ntâmplare, nici locul spre care mă-ndrept. N-am geamantane dar am buzunare în care se-ascund un cer şi-un pământ-frunze în vânt, o … Continuă lectura
Pe umerii acoperiţi ai nopţii
Ai văzut? I s-a făcut frig nopţii, şi-a acoperit umerii cu petice de nori albi să nu se piardă-n întunericul din ea şi să-i putem desluşi sensul în întunericul din noi. Nu are timp de pierdut, aude cum răsuflarea dimineţii … Continuă lectura
Doar o clipă vă reţin
De urat, eu v-aş ura dar îmi bate-n geam noaptea ce ne va aduce-n prag un an nou aşa, de drag şi voi sunteţi ocupaţi să cântaţi şi să mâncaţi să jucaţi şi să visaţi, n-aveţi timp pe-aici să staţi. … Continuă lectura
Cărări prin viaţă
Pe drumul acesta odată copil alergam de cu zori un joc îmi era ziua toată iar seara-poveste-n culori Şi-aici, pe aleea păzită de mult prea bătrânii castani, o primă iubire şoptită aflam în mai tinerii ani Poteca ce zilnic mă … Continuă lectura
Câteodată, jocul…
Din când în când, îţi vine aşa, dintr-o dată, cheful să numeri secunde. Nici tu nu ştii de ce dar intri în jocul ăsta cam pueril şi aproape absurd ca şi cum ar fi singurul inventat vreodată. Ca la orice … Continuă lectura