Arhive etichetă: lumini
Doar întreb, bine?
Repet ce-am scris în titlu, să fiu sigură că nu mă certaţi degeaba când io-s nevinovată ca un pui de rândunică, inocentă ca un strop de ploaie caldă de vară şi alte metafore din sezonul primăvară-vară. Doar întreb. No aşa! … Continuă lectura
Publicat în Din viaţă...
Etichetat concerte, doar întreb, drone, filmat, lasere, lumini, spectacole, teatru, telefoane mobile
42 comentarii
To de aiport
Mai ştiţi reclama? Mno, de aici e titlul, nu vă chinuiţi să descifraţi, v-am zis io despre ce-i vorba. Am fost sâmbătă la aeroport. Nu, n-am plecat şi n-am venit, m-am dus în excursie. Cu taxiul şi eu, dar n-am … Continuă lectura
Publicat în Din viaţă...
Etichetat Aeroportul Internaţional Sibiu, bagaje, bezna, buchet, cerere în căsătorie, distanta regulamentara, flori, geamuri, lumini, parcare, primarie, trandafiri albi
79 comentarii
Monolog despre surzenie
Şşşşt! Auziţi? S-au aprins luminile-n oraş. Şşşşt, ascultaţi! Le auziţi? Nu-mi spuneţi că m-am exprimat greşit, nu vreau să aud asta. Ştiu, la şcoală ne-au spus că nu putem auzi culori şi nu putem vedea muzică. La şcoală ne-au spus … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat cântă pădurea, culori, lumini, lumini care cântă, monolog despre surzenie, oras, pasi, rasarit, s-au aprins luminile, simfonie
56 comentarii
Nu mai aprindeţi luminile-n teatre…
… imediat după ce se sting luminile pe scenă! E o rugăminte, nu un manifest. Şi dacă e totuşi manifest, e unul şoptit, spus cu o voce mai blândă decât acel „doamnelor şi domnilor, dragi prieteni, vă rugăm ca pe … Continuă lectura
Oraşul acela…
Ştii oraşul acela de poveste pe care-l credeai imens dar care s-a făcut mic atunci când tu te-ai făcut mare? Oraşul acela care te cunoaşte cu toate ale tale, la fel cum tu îi cunoşti fiecare arteră spre inimă. Artere … Continuă lectura
Se-aprind lumini în case
Se-aprind pe rând luminile în case Noaptea cuprinde-n braţe ‘ntreg pământ Iar gândurile fără trup rămase Se-ntorc astăzi acasă, renasc într-un cuvânt Cu palmele unite în semn de rugăciune Cu frunţile plecate, în murmur de Amin Cerând o-nfăptuire de minune … Continuă lectura
S-a întors pentru un gând…
Suflete, uite care-i treaba: e cazul să pun condiţii, să fac reguli pe care tu va trebui să le respecţi chiar dacă nu-ţi vor fi pe plac. Şi sigur nu-ţi vor plăcea, regulile nu sunt făcute să placă. Dar am … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat brazi, carari, clopotei, colinda, colindatori, copilarie, Craciun, dor, fereastra, frig, gand, instrainare, intors, lumini, muguri, obraji, potecuta, praf, sarbatoare, suflet, tacere, tinda, troiene
76 comentarii
Din eter, în altă lume
În urmă cu nişte ani (câţiva dacă-i număr pe degete, mulţi dacă număr amintirile ninse-ntre timp şi prea mulţi dacă mă uit în jur şi nu-i mai văd pe cei duşi de-atunci), serile de joi aveau un program strict. Aşteptam să … Continuă lectura
Publicat în Din viaţă...
Etichetat cabanuta, emisie, eter, farse, lumini, radio, studio, voci
39 comentarii
Poteci de dor 