Arhive etichetă: fulgi
Căutând poezia
Cauţi puţină poezie în timp ce priveşti pe geam şi vezi cum fulgii vopsesc în alb ce-a fost până aseară gri şi negru şi murdar, mai ales murdar, şi ţi se pare că o găseşti, începe să prindă contur în … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat briza, cautand, fulgi, imperecheata, incrucisata, mare, ninsoare, om mic, parbriz, poezia, rima, trotuar
82 comentarii
Am avut şi eu un moft…
Astăzi mi-a venit şi mie cheful să fac o aroganţă, ca de început de an, şi astăzi a şi trecut. Am vrut şi eu să mă bag în seamă, să-mi acord nişte importanţă, să mă citez eu pe mine, ca … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat bulgari, carari, fulgi, ianuarie, iarna, moft, oameni de zapada, postari, repostare, zapada, zapezi
68 comentarii
Fapt divers
A nins dezordonat aseară, copacii parcă se fereau să nu-i atingă şi să-i doară fulgii ce-n alb se camuflau Pe-afară doar un trecător plecat de spate, schiopătând ducea povara unui dor şi-l învelea matern la sân Am vrut să-ţi strig, să te … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat banalitati, copaci, dor, fapt divers, fulgi, hora, iarna, plangand, simtit, trecator, veste
72 comentarii
Diferiţi dar tremurăm la fel
tare domnita buna rau, o cafea cu aroma de toamna, poteci care dor, geografie figurat sunt căutările pe care WP-ul se îndură să mi le arate deşi ştie cât de mult îmi doresc să revină la formula aia-n care nu-mi … Continuă lectura
Publicat în Din viaţă...
Etichetat autoritati, blocati, cod portocaliu, doborat, frig, fulgi, geografie figurat, la fel, munte, o cafea cu aroma de toamna, oameni, pareri, poteci care dor, reactii, tare domnita buna rau, tremuram, turisti, vant, virtual
34 comentarii
Frânturi în iarnă
S-a întors… sau poate că n-a plecat niciodată ci doar a vrut să se lase rugată să fie. Şi nici acum nu e pe placul lor, al celor care o chemau şi care nu pot fi mulţumiţi cu nimic şi … Continuă lectura
Din doi în doi
Îmi rătăcesc paşii prin zăpezile de altădată şi las fulgii să-mi învăluie surâsul. Privesc cu mirare cum urmele mele sunt acoperite încet ca şi cum totul trebuie să rămână imaculat, fără regrete, fără semne că cineva a păşit, cândva, pe … Continuă lectura
Poteci de dor 